În urmă nu mai e nimic

Cosmin PERŢA
Publicat în Dilema Veche nr. 596 din 16-22 iulie 2015
În urmă nu mai e nimic jpeg

În clasa a V-a lumea se schimbă. O simţi în jurul tău cum începe să freamăte altfel, să îţi spună alte poveşti. În Elveţia am ajuns pentru că eram bun la învăţătură, elveţienii s-au înfrăţit cu orăşelul nostru montan şi, ca nişte adevăraţi fraţi, au dat o directivă ca un grup de 50 de elevi, cei mai buni la învăţătură din oraşul nostru, să meargă să stea două săptămîni pe banii statului elveţian într-o staţiune de lîngă Zürich. Mi-au făcut paşaport. Un paşaport numai al meu, înainte chiar să am buletin, iar eu mi-am făcut bagajele. Pune şi nişte prezervative, mi-a spus fata dracului, şi eu am pus. Cînd le-a găsit mama ştiam că nu mai merg nicăieri. Lasă-l, că a suferit destul, i-a spus tata şi m-a trezit la 3 dimineaţa, ne-am urcat în maşină şi am ajuns şi eu, ultimul, la autocar. Înainte să ieşim din ţară mi-am udat paşaportul cu apă şi eram convins că nu o să mai trec graniţa, dar profesorii au spus lăsaţi-l, e doar un copil neatent, şi am trecut. Liceenii descopereau muzica flower-power şi în tot autocarul răsunau ABBA, Janis Joplin şi Jimi Hendrix, fetele de-a XI-a îşi vînturau fustele înflorate, iar eu eram trist. Mă îndepărtam de mine, dar mă şi apropiam, priveam cu atenţie drumul pentru că ştiam că aceasta e de-abia prima plecare, cea care mă pregăteşte de drumul spre mare. În Elveţia am învăţat să mă dau pe bicicletă. Eram prea scund ca să ajung cu picioarele la pedale de pe scaun, aşa că mă aşezam pe portbagaj, de acolo ajungeam cît de cît la pedale, şi apoi îmi dădeam drumul de pe deal în jos. Prima dată am aterizat într-un gard electric, apoi într-un copac, apoi am început să pedalez binişor de pe portbagaj şi mă luam după fete pe aleile montane pînă cînd mă fugăreau băieţii mai mari. Tot în Elveţia am învăţat să înot, azvîrlit de pe trambulină în lac, am mîncat sute de jeleuri colorate pe care le cumpăram cu un franc suta de grame, am mîncat îngheţată de fructe la primul meu spectacol de circ, am învăţat că băieţii care stau mai mulţi în cameră îşi arată unii altora puţele şi şi le măsoară şi am avut parte de cel de-al doilea sărut din viaţa mea. Era ultima seară în Elveţia, eram pe un deal şi elveţienii ne făceau cîrnăciori la grătar, ţineam în braţe o fată de-a VI-a. Cînd au început artificiile s-a aplecat spre mine şi m-a sărutat prelung, cît au ţinut nenorocitele alea de artificii şi toată lumea se uita la ele şi ne lăsa pe noi în pace. Apoi am redevenit doi străini. O chema Florica, era cam bondoacă, dar îmi plăcea. În ţară, bunicul era mort deja de un an şi Steaua Bucureşti cîştiga Supercupa României în faţa Petrolului Ploieşti. Eu îmi imaginam că sînt foarte aproape de staţiunea în care a stat unchiul ascuns cinci ani şi eram şi eu un mic spion şi nu spuneam nimic nimănui.  

(fragment din romanul În urmă nu mai e nimic, în curs de apariţie la Editura Polirom) 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.