În cușca fără gratii

Zoltán ROSTÁS
Publicat în Dilema Veche nr. 786 din 14-20 martie 2019
Între două luntre jpeg

Cu cît sînt mai des solicitat să-mi dau cu părerea despre „prejudecățile conviețuirii româno-maghiare“, cu atît devin mai convins că am intrat într-un cerc vicios. Nu trebuie să fii specialist în această materie ca să realizezi că fenomenul trebuie abordat altfel. Adică e o nevoie de lămurire a mecanismului cercului vicios.

Și, fără solicitări, de o bună bucată de vreme urmăresc (nu asiduu, ci mai mult din inerție) un fenomen cu apariții ciclice: „raporturile româno-maghiare“. Am pus în ghilimele această sintagmă, fiindcă e o abstracțiune sociologic irelevantă, dar, fiindcă în viața publică este vehiculată, pentru început o să o folosesc și eu. Acest fenomen ciclic se caracterizează prin apariția abruptă a unor declarații șocante din mediul politic, care sînt preluate (și exagerate) de mass-media, după care apare reacția unor intelectuali de bună-credință în încercarea de a demonta mesajul politic provocator și de a detensiona situația. După un timp, survine acalmia, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. (Probabil fiecare segment este mulțumit de isprava sa proprie.) Aceste cicluri apar de obicei înainte de alegeri, cîteodată în prejma marilor aniversări și – aleatoriu – ori de cîte ori forțe politice semnificative au nevoie să distragă atenția de la lucruri mai importante. E clar că este vorba de o veche tehnică a sferei politice, în capcana căreia intră (mai mult sau mai puțin interesat) mass-media și, involuntar, și intelectualitatea de bună-credință.

Este o problemă și cu această tehnică, și cu acest ciclu. Cei din sfera politică mizează pe acapararea – cu ajutorul mass-media – a atenției „românilor“ și „maghiarilor“. Ca un efect pervers al implicării mass-media, chiar acest mijloc dă impresia eficienței provocării puse la cale de politicieni. Și, astfel, e atrasă în capcană și intelectualitatea care, cu toată luciditatea argumentării, are, evident, un impact benefic minuscul, dacă nu neglijabil asupra mediului social și politic.

Ce se întîmplă, de fapt? Din cele spuse pînă acum, am putea crede că tensiunile interetnice generate artificial se dezumflă de la sine. Mecanismul e nițel mai complex.

Este nevoie aici de clarificarea modului de abordare a fenomenului. Constat cu mirare că cei care se ocupă de aceste relații se documentează preponderent din surse scrise sau audiovizuale, ceea ce duce, inevitabil, la o imagine parțială și viciată. Cei care, totuși, se interesează de această relație mai aproape de oameni au reflexul de a pune întrebări directe despre raporturile româno-maghiare. Tema este atît de politizată, că nici prin această documentare nu se poate obține o imagine autentică. După părerea mea, numai o schimbare metodologică poate aduce rezultate credibile în această sferă.

Astfel, cu mulți ani înainte am început o observare fără întrebări a grupurilor, comunităților locale vizînd preocupările lor cotidiene. Făcînd aceste inventare de teme de discuție, mi-am dat seama că, la „firul ierbii“, agenda oamenilor este departe de mizele „raporturilor“ etnice. Relația socială este precumpănitoare. Oamenii, în viața cotidiană, în modul lor de a se descurca, nu pornesc la drum cu un proiect etnic, ci cu unul pragmatic: ce trebuie să fac în programul meu zilnic. Un om normal, cînd se scoală dimineața și se pregătește de plecare la serviciu, nu se gîndește ce are el, ca român (sau ca maghiar), de făcut, ca să-și apere identitatea națională față de celălalt. Nici măcar categoria semidocților cu școală, care în spațiul public se sacrifică zilnic pentru nația română sau maghiară, după ce ies din „scenă“ își văd de interesele lor foarte terestre. Prin urmare, aceste cicluri pomenite la început nu pătrund în mase, din care o mică parte află de „circ“, dar nu se inflamează.

Fiindcă m-a interesat întotdeauna viața cotidiană a oamenilor, mi-am dat seama că cel mai eficient mod de cunoaștere este nu chestionarea oamenilor, ci observarea lor. La un moment dat, ca exercițiu antropologic, am dat studenților o asemenea temă de cercetare. Rezultatele au fost surprinzătoare. Repertoriul temelor varia foarte mult în funcție de vîrstă, gen, educație (detectabile prin limbaj și îmbrăcăminte). Nu este cazul să înșir și să clasific evantaiul preocupărilor oamenilor, dar pot să spun că n-am întîlnit teme de relații interetnice. Desigur, este greu de crezut, dar această afirmație poate fi verificată de oricine, cu condiția să folosească exclusiv mijloace de transport în comun și să frecventeze spații publice intens circulate. Dacă cititorul face acest exercițiu antropologizant, o să observe că liceenii discută despre modă, „scule“ și eventual despre răutatea „profilor“, angajații despre șefi, muncă în străinătate și despre boli, pensionarele tot despre boli, aprovizionare, lipsă de bani, pensionarii despre „hoții de politicieni“. Evident, panorama temelor era mult mai mare și varia și în funcție de regiune și de anotimp.

Desigur, în situații de criză socială și economică, sărăcia, frustrările iau proporții de masă, iar oamenii deseori plasează vina pentru propria nenorocire pe „străini“. Astfel, pot apărea tensiuni interetnice care, de fapt, sînt de natură economică și socială. Prin urmare, cercul vicios al tensiunilor interetnice, cu repetarea lor ciclică, poate inflama vremelnic spațiul public, dar, după părerea mea, nu afectează țesutul social.

Toată istoria aceasta îmi aduce aminte de spectacolul cu piesa Răceala a lui Marin Sorescu, văzut în anii ’80, cu Virgil Ogășanu și Ion Caramitru în rolurile principale. În această „parodie tragică“, pe lîngă conflictul principal al piesei, putem urmări viața de curte a Imperiului Bizantin, cu toate ritualurile și conflictele sale. Numai că această viață de curte – interpretată de o trupă de actori – se desfășoară într-o cușcă, pe care Mahomed al II-lea o cară cu el în vizitele sale prin Imperiul Otoman.

Cîteodată am impresia că toate aceste prejudecăți și tensiuni româno-maghiare seamănă cu această cușcă, însă fără gratii și fără un Mahomed al II-lea, în care elitele politice și mediatice rumegă fantasme, iar cele intelectuale se luptă cu morile de vînt. Aparent. Pentru că, dacă ne uităm mai atent, războiul adevărat este intraetnic, între grupuri mari de interese. 

Zoltán Rostás este profesor de sociologie la Universitatea Bucureşti, coordonează proiecte de istorie orală şi de istoria alternativă a sociologiei.

Foto: Hajdu Tamás

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.