Iisus în Coran

George GRIGORE
Publicat în Dilema Veche nr. 631 din 24-30 martie 2016
Iisus în Coran jpeg

Coranul cuprinde un număr impresionant de versete, presărate pe tot cuprinsul său, ce îl au ca subiect pe Iisus, de la conceperea sa miraculoasă și pînă la ridicarea la ceruri. În temeiul acestor versete, se poate vorbi de o viziune asupra lui Iisus ca profet al islamului. Pentru musulmani, Iisus este un profet respectat şi venerat, de aceea ei spun, de fiecare dată cînd este pomenit numele său, wa-‘alayhi s-salamu! – „Pacea fie asupra lui!“, ca semn al înaltului respect de care se bucură. Musulmanii fac totuşi deosebire între Iisus în care creştinii cred și ale cărui învățături le urmează, pe care-l consideră mai degrabă ca fiind o figură mitică, şi Iisus din Coran, un profet ce a avut, printre altele, ca principală misiune să anunţe venirea profetului Muhammad. De altfel, şi numele diferă, pentru creştinii vorbitori de arabă, Iisus este Yasu‘a, adică „Salvatorul“ în siriacă, pentru musulmani el este ‘Isa (cuvînt cu semnificaţie necunoscută). Ceea ce îi uneşte pe cei doi sînt supranumele comune: al-Masih (Unsul) şi, respectiv, Ibn Maryam (Fiul Mariei).

Coranul se referă, aşadar, la Iisus cu numele de ‘Isa şi, de asemenea, cu supranumele de Ibn Maryam, „Fiul Mariei“ (Maria este singura femeie desemnată în Coran printr-un nume propriu care dă, de altfel, şi titlul celei de-a 19-a sure). El are o serie de titluri printre care al-Masih („Mesia“, „Unsul“ după obiceiul timpului de a-i unge efectiv pe regi la urcarea pe tron, şi nu în sensul apocaliptic de mesia care se va întoarce la sfîrşitul veacurilor şi pe care-l aşteaptă unii dintre evrei), nabi, „profet“ sau „prooroc“, rasul, „trimis“, „mesager“, „sol“, şi kalima – „cuvînt“. El este desemnat în cîteva rînduri şi cu vocabula ayah – „semn“. Ca şi alţi profeţi care au fost şi trimişi, soli, şi lui i s-a dat o carte pe care s-o aducă omenirii, al-Kitab (Cartea) sau al-’Ingil (Evanghelia) şi o serie de semne sau miracole care să confirme adevărul mesajului adus. Versetul 61:6 este de o mare importanţă pentru definirea coranicului Iisus, deoarece rezumă viziunea musulmanilor asupra sa: Iisus, fiul Mariei, spuse: O, fii ai lui Israel! Eu sînt, într-adevăr, trimisul lui Dumnezeu la voi ca să întăresc cele din Tora de dinaintea mea şi ca să vă vestesc un trimis ce va veni după mine şi al cărui nume va fi Ahmad. Şi cînd acela veni la ei cu dovezi vădite, ei spuseră: Aceasta este o vrajă vădită! (Coran, 61:6)

Ahmad este un alt nume al profetului, „cel prealăudat“, cuvînt derivat de la rădăcina hamada (a lăuda) ca şi Muhammad (cel lăudat). Comentatorii musulmani apropie acest nume de paracletos, „ajutor“, „apărător“, „consolator“, vestit de către Ioan (vezi Ioan 14:16; 15:26; 16:7), despre care spun că l-a înlocuit pe periclitos, „lăudat“, din primele versiuni ale Bibliei.

În mesajul său către împăratul Abisiniei, profetul Muhammad insista asupra naşterii supranaturale a lui Iisus şi asupra virginităţii mamei sale, reluînd astfel versetul coranic care spune: Iisus, fiul Mariei, este trimisul lui Dumnezeu, Cuvîntul Lui pe care l-a aruncat Mariei, un duh de la El. (Coran, 4:171), şi de asemenea citînd cuvintele îngerului Gabriel către Maria: O, Maria! Dumnezeu te-a ales şi ţi-a dat curăţenie. El te-a ales îna­intea femeilor lumilor (Coran, 3:39). Eu sînt doar trimisul Domnului tău ca să-ţi dăruiesc un fecior curat. (Coran, 19:19)

Într-un alt verset, 5:46, se menţionează că Iisus face parte din şirul de profeţi şi soli pe care Dumnezeu i-a trimis de a lungul timpului omenirii: Noi l-am trimis, pe urmele lor, pe Iisus, fiul Mariei, ca să întărească cele de dinaintea lui din Tora. Noi i-am dăruit Evanghelia drept călăuzire şi Lumină ca să întărească cele de dinaintea lui din Tora: călăuzire şi predică pentru cei temători.

Pentru Coran, toţi trimişii lui Dumnezeu au acelaşi statut, fiind aşadar egali prin misiunea pe care au avut-o: Spuneţi: Credem în Dumnezeu şi în ceea ce ne-a fost pogorît nouă, în ceea ce a fost pogorît lui Abraham, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob, triburilor, în ceea ce i s-a dat lui Moise, lui Iisus, în ceea ce li s-a dat profeţilor de la Domnul lor şi nu facem nici o deosebire între ei, căci noi Lui îi sîntem supuşi. (Coran, 2:136)

Deși toți trimișii sînt egali între ei, pentru profetul Muhammad, Iisus este primus inter pares, aşa cum reiese dintr-un hadit povestit de Ibn Hurayra şi preluat de at-Tabari în comentariu său: Trimisul lui Dumnezeu (Muhammad) a spus: Profeţii sînt fraţi, chiar dacă mamele lor sînt diferite, religia lor este una singură. Eu sînt cel mai apropiat om de Iisus, fiul Mariei, căci nu mai există nici un profet între mine şi el. (al-Tabari, 3/1/373)

Fiecare comunitate, spune textul coranic, a avut trimişi de la Dumnezeu care s-o prevină asupra legilor ce trebuie urmate, căci Dumnezeu trimite soli în mod succesiv, mulţi dintre ei fiind respinşi, învinuiţi de falsă profeţie: Noi am trimis apoi fără încetare trimişi de-ai Noştri. De fiecare dată cînd un trimis venea la o adunare, aceasta îl socotea mincinos. Noi i-am făcut să se urmeze unii pe alţii şi i am pus în spuse. Înapoi cu poporul ce nu crede. (Coran, 23:44)

Nici Iisus nu va fi tratat altfel: chiar de la începutul misiunii sale, el este respins de către cei cărora li se adresa. De fiecare dată, el vine cu o lămurire – mai mult decît atît, el face şi unele minuni pentru a întări adevărul spuselor sale: Eu întăresc Tora dinaintea mea şi vouă vă dau dezlegare la o parte dintre cele oprite. Eu v-am adus vouă un semn de la Domnul vostru. Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare! Dumnezeu este Domnul meu şi Domnul vostru. Lui închinaţi-vă! Aceasta este Calea cea Dreaptă. (Coran, 3:50-51)

Expresia „Calea cea Dreaptă“ (sirat mustaqim) care apare în predica lui Iisus este aceeaşi folosită şi în islam. În Sura 1, al-Fatiha (Deschizătoarea), ce se constituie într-o rugăciune adresată de musulmani lui Dumnezeu, aceştia Îi cer călăuzirea pe Calea cea Dreaptă. Ca atare, se poate trage concluzia că acel mesaj adevărat, nealterat, al lui Iisus este unul şi acelaşi cu acela adus de Muhammad. Mai mult decît atît, discipolii lui Iisus sînt descrişi ca fiind musulmani: Iisus, cînd a simţit tăgada lor, le spuse: Cine îmi sînt ajutoare întru Dumnezeu? Apostolii spuseră: Noi sîntem ajutoarele lui Dumnezeu, căci Noi credem în Dumnezeu. Fii martor că sîntem supuşi! (Coran, 3:64)

Acest verset va atrage atenţia comentatorilor creştini din Evul Mediu, care vor considera, pornind de aici, că islamul nu este altceva decît o sectă eretică a creştinismului. Desigur, cuvîntul muslim este folosit aici cu accepţiunea sa generală de „supus“, „supus al lui Dumnezeu“. În islam se spune că toţi oamenii se nasc musulmani, adică supuşi lui Dumnezeu, însă ei se schimbă apoi din cauza societăților în sînul cărora trăiesc.

Versetele cuprinse între 42 și 62, din sura a 3-a, referitoare tot la Iisus şi care se termină cu sahada, „mărturia de credință“, primul din cei cinci stîlpi ai islamului, scot în evidență faptul că Iisus era un monoteist absolut, care nu s-a pus în valoare pe el, ci doar pe Dumnezeu, aşa cum va face și Muhammad. De altfel, ceea ce reiese fără echivoc din textul coranic este că Iisus nu dorește ca cineva să i se închine lui, ci să-l considere ca sol al lui Dumnezeu și nimic mai mult: O, oameni ai Cărţii! Nu întreceţi măsura în credinţa voastră! Nu spuneţi despre Dumnezeu decît Adevărul! Da, Cristos! Iisus, fiul Mariei, este trimisul lui Dumnezeu. (Coran, 4:171)

Coranul respinge vehement conceptul creștin conform căruia Iisus ar fi fiul lui Dumnezeu, concept ce nu este înțeles în sens metaforic, ci în sens strict, fizic, cu toate implicațiile relaționale care decurg de aici. Conceperea lui Iisus – miraculoasă ca și în Evanghelii – este similară cu cea a lui Adam, dusă la îndeplinire cu ajutorul verbului creator: Iisus este înaintea lui Dumnezeu precum Adam pe care l-a creat din țărînă și apoi i-a spus: „Fii!“ Și acesta a fost. (Coran, 3:59)

Pe aceeași linie, Coranul ce se construiește în jurul fundamentului dogmatic „nu există [dumne]zeu în afară de Dumnezeu“ (la ’ilaha ’illa ’’Allah) respinge conceptul creștin de treime, văzut ca o negare a unicității divine, prin înțelegerea că Dumnezeu ar fi una dintre cele trei persoane – Tatăl, Fiul și Sfîntul Duh – și nu unul singur: Credeţi în Dumnezeu şi în trimişii Săi! Nu mai spuneţi trei! Sfîrşiţi cu aceasta, căci va fi mai bine pentru voi. Unul este Dumnezeu! Mărire Lui! Cum ar avea un fiu? Ale Lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt. Dumnezeu îşi este sieşi de ajuns ca apărător. (Coran, 4:171)

Faptele lui Iisus

Coranul pune în evidenţă, pe parcursul a numeroase versete, minunile făcute de Iisus, unele dintre acestea fiind menţionate şi în Evangheliile canonice: vindecarea de lepră (Matei 8:1-4; Marcu 1:40-45; Luca 5:12-16), dăruirea vederii unor orbi (Marcu 8:22-26; Matei 20:29-34; Luca 18:35-43; Ioan 9:1-12), învierea morţilor (învierea lui Lazăr din Betania cf. Ioan 11:1-44; învierea tînărului din Nain cf. Luca 7:11-17; învierea Tabithei, fiica lui Jairus, cf. Marcu 5:21-43). Alte minuni, cum ar fi înzestrarea cu viaţă a unor păsări confecţionate din lut şi rostirea unor vorbe înţelepte încă de pe cînd se afla în leagăn, nu se regăsesc în Evangheliile canonice, ci în unele Evanghelii apocrife. Ca şi în Evanghelii, Iisus nu-şi arogă niciodată meritul săvîrşirii acestor minuni, ci le consideră semne venite de la Dumnezeu, manifestate prin el, pentru întărirea credinţei oamenilor: Şi iată-l trimis fiilor lui Israel: Eu v-am adus vouă un semn de la Domnul vostru: vă voi crea vouă, din noroi, un chip de pasăre. Voi sufla asupra sa şi va fi pasăre, cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Eu îl tămăduiesc pe orb şi pe lepros şi morţilor le dau viaţă, cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Eu vă dau ştire ce să mîncaţi şi ce să păstraţi în casele voastre. Întru aceasta este un semn pentru voi, de sînteţi credincioşi. (Coran, 3:49) Dumnezeu va spune: O, Iisus, fiul Mariei! Aminteşte-ţi de harul Meu asupra ta şi asupra mamei tale. Eu te-am întărit cu duhul sfinţeniei. Din leagăn, tu vorbeai oamenilor ca un bătrîn. (Coran, 5:110)

Două minuni evanghelice, prima cunoscută ca „hrănirea celor 5000“, prin înmulţirea a cinci pîini şi a doi peşti, înfăţişată în toate cele patru Evanghelii canonice (Matei 14:13-21; Marcu 6:31-44; Luca 9:10-17 şi Ioan 6: 5-15), a doua, „hrănirea celor 4000“, prin înmulţirea a şapte pîini şi a şapte peşti, menţionată doar în două Evanghelii (Marcu 8:1-9 and Matei 15:32-39), pot fi recunoscute în următorul verset coranic din sura „Masa“ (ar.: Al-ma’ida, cu trimitere directă la acele episoade din viaţa lui Iisus): Iisus, fiul Mariei, spuse: „Dumnezeule, Domnul nostru! Din cer, pogoară-ne nouă o masă! Va fi pentru noi un ospăţ, de la cel dintîi pînă la cel din urmă dintre noi, şi un Semn venit de la Tine. Dă-ne nouă cele trebuincioase traiului, căci tu eşti prea-bunul Înzestrător“. (Coran, 5:115)

Alte minuni atribuite lui Iisus în Evanghelii nu apar în textul coranic, cum ar fi: preschimbarea apei în vin la o nuntă din Cana Galileei (Ioan 2:1-11) – aici trebuie avut în vedere şi statutul pe care îl are alcoolul în religia islamică –, umplerea năvodului cu peşti (Luca 5:1-11; Ioan 21:1-14), mersul pe apă (Ioan 6:16-21), liniştirea furtunii (Marcu 4:35-41; Luca 8:22-25 şi Matei 8:23-27) şi încă mult altele. Pentru toate minunile făcute, evreii vor sfîrşi prin a-l învinui de vrăjitorie: …Eu i-am îndepărtat de la tine pe fiii lui Israel! Cînd le-ai adus dovezi vădite, cei tăgăduitori dintre ei au spus: „Nu este decît o vrajă vădită!“ (Coran, 5:110)

Ridicarea la cer

Moartea lui Iisus pe cruce, urmată de învierea sa, reprezintă pilonul religiei creştine. În tradiţia islamică se spune că Iisus nu a fost crucificat sau că altcineva a fost crucificat în locul său, cel mai adesea fiind menționat Iuda Iscariotul. Aşadar, Iisus nu moare pe cruce, ci este înălţat de Dumnezeu direct la ceruri, precum au fost și cei doi prooroci din Vechiul Testament, Enoh (Geneza 5:24) şi Ilie (2 Regi 2:11), care au trecut la viaţa veşnică fără a cunoaşte moartea. Dumnezeu nu ar fi putut îngădui, spun comentatorii coranici, ca un asemenea profet să fie omorît de către oameni, ci l-a înălţat la El: Noi i-am pedepsit, căci au tăgăduit şi o mare mîrşăvie, au spus despre Maria, după cum au mai spus: Da, noi l-am ucis pe Hristos, Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Dumnezeu. Ei însă nici nu l-au ucis, nici nu l-au răstignit, ci numai li s-a părut aşa. Cei care nu se înţeleg asupra lui sînt în îndoială, căci ei nu au nici o ştiinţă anume şi nu urmează decît o nălucire, fiindcă ei de bună seamă nu l au ucis, ci Dumnezeu l-a înălţat la El, căci Dumnezeu este Puternic, Înţelept. (Coran, 4:157)

Coranul îi atribuie lui Iisus un rol de seamă în Ziua Judecății de Apoi, cînd va fi chemat să depună mărturie împotriva creştinilor care l au luat drept Dumnezeu, care i s-au închinat lui, şi nu lui Dumnezeu: Dumnezeu spuse: O, Iisus, fiu al Mariei! Tu ai spus oamenilor: Luaţi-mă pe mine şi pe mama mea drept dumnezei mai presus de Dumnezeu! Iisus spuse: Mărire Ţie! Eu nu pot mărturisi ceea ce nu am căderea să spun. Tu ai fi ştiut, dacă aş fi spus. Tu ştii ce este în mine, însă eu nu ştiu ce este în Tine. Tu ești Cunoscător al Tainelor. Eu nu le-am spus decît ceea ce mi-ai poruncit să spun: Închinaţi-vă lui Dumnezeu, Domnul meu şi Domnul vostru! (Coran, 4:159)

În mod paradoxal, așa cum spuneam și cu alte prilejuri, Iisus apropie cele două religii, creștinismul și islamul, constituindu-se într-un fundament al dialogului, atunci cînd sînt scoase în evidență similitudinile, privitoare la el, dintre Noul Testament și Coran, dar în acelaşi timp, el le și desparte, dînd naștere unor polemici aprinse, atunci cînd se aduc în discuție diferențele dintre personalitățile sale, cea evanghelică și cea coranică.

George Grigore este prof. univ. dr. la Universitatea București.

Foto: Fecioara Maria cu Iisus, miniatură persană, wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.