Firescul și grația trecerii

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
Firescul și grația trecerii jpeg

Mai devreme sau mai tîrziu, pandemia actuală se va stinge așa cum și alte molime s-au încheiat. Dar fenomenul generat de virusul cel mai mediatizat depășește aspectele medicale deoarece, oricît de invizibil este, COVID-19 a adus în prim-plan o patologie colectivă preexistentă și pe care aș numi-o frică de viață. Chiar așa – frică de viață, pentru că viața nu a fost niciodată nici safe, nici zen. În plus, una dintre calitățile vieții este aceea de a fi imprevizibilă. De o jumătate de an însă, trăim într-un mediu infinit mai plin de imprevizibil. Spre exemplu, zilele acestea nu știm exact cînd și cum va începe școala. Efectul acestei lipse de predictibilitate constă în părinți agitați, unii de-a dreptul agresivi, și profesori stresați, unii de-a dreptul defensivi. Și unii, și ceilalți bulversați în egală măsură de o lipsă de încredere că lucrurile își vor găsi un făgaș, nu unul perfect, dar vor intra treptat pe un făgaș.

Revenind însă la patologia psihică accentuată de pandemie, putem observa întreaga gamă de modalități prin care oamenii încearcă să facă față necunoscutului și pericolului. De la delirul paranoid (teoriile conspirației), trecînd prin manifestări specific tulburării obsesiv-compulsive (spălat & dezinfectat frenetic) și negare (virusul nu există), pînă la isteria de masă unde retorica anxietății s-a împletit cu cea a furiei și intoleranței, nu cred să fi lipsit ceva. Fantasma unei vieți fericite și îmbelșugate de tipul „tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte“ (i.e. fără limite) s-a destrămat cu repeziciune în ultimele șase luni. Pare că ne-am pierdut reflexul de a include adevărata suferință și adevărata pierdere (a sănătății, a vieții) printre coordonatele naturale, firești ale vieții. Ne-o reamintește totuși invizibilul virus care ne-a trezit, astfel, din amorțeala micilor noastre preocupări și din aroganța marilor noastre pretenții, la adevărul propriei noastre vulnerabilități, ne-a zdruncinat superficialul sentiment de siguranță și ne-a pus în contact cu realitatea morții fără putință de a o mai oculta. În cele din urmă, relația noastră cu viața este definită de relația cu condiția noastră trecătoare pe acest pămînt.

Pe acest fundal, mi-am amintit cea mai profunda lecție despre ce înseamnă a trăi. O lecție pe care am primit-o de la bunicul meu patern, în mod paradoxal, chiar la moartea sa. Ne adunaserăm la el acasă pentru slujba care se ține înainte de a-l petrece pe cel adormit la cimitir. Căutam ceva în momentul în care am zărit ușa deschisă a cămării. Iar acolo, pe rafturi, se aflau borcanele de conserve făcute de el însuși cu numai cîteva luni în urmă. Mi s-a părut incredibil ca cineva bolnav, care știa că nu mai are mult timp de petrecut pe aici, să pornească singur la o asemenea întreprindere minuțioasă de a cumpăra, spăla, tăia, fierbe și condimenta legume, de a aștepta apoi să se răcească, de a le pune meticulos în borcane. Și, în final, de a le rîndui cu grijă pe rafturi. Abia mai tîrziu am înțeles că ordinea care domnea în micuța cămară reflecta în cel mai simplu și concret mod ordinea din sufletul bunicului meu. Ordine întemeiată pe acceptarea faptului că sîntem ființe trecătoare. Dar mai ales pe faptul că o asemenea condiție nu trebuie să ne împiedice să trăim pînă în ultimul moment ca și cum am fi eterni. Iar borcanele din cămară vorbesc simultan despre viață și despre moarte, despre firesc și grație. Bunicul a fost horticultor. Pesemne învățase despre aceste lucruri de la florile pe care le iubea.

Cred că mi-aș dori mai mult firesc în jur, mi-aș dori o împăcare cu natura din noi înșine și din afară. Oricum ar fi, vreme trece, vreme vine…

Miruna Țecheră este psihoterapeut și lucrează în practică privată.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Imagini halucinante în trafic. Un bărbat s-a urcat pe capota unei mașini pentru a o distruge. Reacția Poliției VIDEO
Vineri, 15 martie 2024, imagini de coșmar au fost surprinse în traficul din Sibiu. Un bărbat s-a urcat pe o mașină, pe care a distrus-o cu picioarele și cu un coș de gunoi. Incidentul nu a fost singular.
image
Mărarul, salata și roșiile – trufandalele cu cele mai multe pesticide. Reacția legumicultorilor: Sunt din Turcia
O analiză a Autorității Naționale Fitosanitare arată că în peste 40% din legumele românești sunt urme de pesticide, iar la unele produse cantitățile de substanțe periculoase detectate au fost cu mult peste nivelul maxim admis.
image
Soția unui român a înlocuit-o pe Prințesa de Wales la parada de Ziua Sfântului Patrick VIDEO
Gărzile irlandeze i-au adus un omagiu colonelului lor absent, Prințesa de Wales, în timpul paradei anuale de Ziua Sfântului Patrick din această după-amiază.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.