Faultul

Toni MARQUES
Publicat în Dilema Veche nr. 567 din 24-30 decembrie 2014
Faultul jpeg

Uitaţi, doamna, cum mi-am petrecut vacanţa. Să ştiţi că nu sînt eu de vină. Lucrurile ar fi stat altfel dacă aş fi putut să-mi aleg singur felul în care s-o petrec. O să-mi spuneţi că, din moment ce e vacanţa mea, cum e posibil să nu pot alege cum s-o petrec? Nu ştiu. Sînt o grămadă de lucruri pe care le ştiu, o grămadă de lucruri pe care nu le ştiu, o grămadă de lucruri pe care nu le ştiam atunci. Ce ştiu: să mă las faultat de fundaşi ca să obţin o lovitură de la unsprezece metri, să dau un gol printre picioarele portarului. Ce nu ştiu: să plîng. Ce nu ştiam atunci: asta o să vă povestesc acum.

În vacanţă am fost cu mama la prietenul ei, care are o casă pe malul mării. Mie casa mi s-a părut mare, dar mama a spus că e mică. Eu găseam casa prietenului ei mai mare decît a noastră, dar mama a spus că asta nu înseamnă nimic. Mie mi se pare că asta înseamnă că era mai mare decît a noastră.

Aşa, şi în casa de la mare a prietenului mamei nu există Internet. Nici cablu. Acasă la noi avem Internet şi cablu, dar nu prindem canalele pe care se difuzează campionatul de fotbal din Brazilia. Într-un an, am cerut de ziua mea un abonament pentru canalele pe care se difuzează campionatul brazilian, dar mama n-a vrut să-mi facă. Nici tata.

O altă schimbare în vacanţa aceasta a fost faptul că mama n-a vrut să meargă la plajă. Era timp frumos, iar ei i-a plăcut întotdeauna să stea la soare. Are o mulţime de costume de baie. În prima zi am auzit-o spunîndu-i prietenului ei că nu vrea să meargă la plajă pentru că i se pare că e grasă. El i-a răspuns că ar fi trebuit să-i spună asta dinainte, pentru că atunci n-ar mai fi venit cu ea la mare. Dar cu mine ar fi venit? Nu ştiu. Şi nu ştiam nici că mamei i se pare că e grasă. Mie mi se pare că e aşa cum o ştiu dintotdeauna. Vreau să spun că înainte să mă nasc eu era altfel. Am aflat asta între timp. Lucrul ăsta ar trebui să mă facă să plîng, dar nu mă face.

Bine, şi prietenul ei e gras, dar lui îi place să meargă la plajă. Pe plaja unde îşi are el casa, e plin de grăsani care vin acolo ca să bage în ei toată ziua. Voia să mă duc cu el la plajă, să mîncăm creveţi şi să bem bere, dar un jucător de fotbal nu poate să bage în el toată ziua, nici la plajă, nici acasă şi, chiar dacă aş fi fost major, tot n-aş fi băut bere, nici la plajă, nici acasă, pentru că un jucător de fotbal nu bea bere.

Un lucru pe care atunci nu-l ştiam, însă îl ştiu acum, este că şi tatăl meu bea bere, dar mama spune că tata nu mai joacă fotbal. Numai că mama iarăşi n-are dreptate. Dacă meciurile lui nu mai sînt difuzate la televizor, asta nu înseamnă că nu mai joacă. Şi, de altfel, tata apare la televizor şi cînd nu joacă fotbal. E invitatul preferat al mai multor emisiuni. Emisiuni care n-au nici o treabă cu fotbalul. Emisiuni cu dansatoare. Emisiuni cu cîntăreţi. Emisiuni în care oamenii primesc lucruri. Mama habar n-are de o droaie de chestii. Nu se pricepe să-şi ascundă urmele.

S-a certat cu prietenul ei pentru că lui îi place să bea şi să se ghiftuiască pe plajă cît e ziua de lungă, dar ştiu că, în timp ce el bea şi se ghiftuia cu mine la plajă, ea a stat şi s-a îndopat acasă. Nu ştiu dacă a şi băut. Dar de îndopat s-a îndopat sigur, pentru că a ras şi ce cumpărase prietenul ei pentru mine. Mi-a mîncat pastele. Şi el chiar spusese că e foarte important pentru mine să mănînc pastele alea, pentru că toţi sportivii trebuie să mănînce multe paste. Cînd am descoperit amîndoi că mi le-a mîncat mama, m-am gîndit că prietenul ei o să-i zică vreo două, dar nu i-a zis. A spus doar că într-o bună zi o să fiu un fotbalist atît de bogat, încît o să-mi cumpăr pastele din Italia, în timp ce ea o să se îndoape mai departe cu macaroane braziliene. Lui i s-a părut o poantă bună. Mamei nu, şi nici mie.

Lucrurile devin mai amuzante după cîteva beri, e un lucru pe care-l ştiu acum, pentru că, înainte să fi băut berile alea, pe prietenul mamei îl lăsa rece faptul că ea se considera grasă şi nu voia să meargă la plajă, iar după ce le-a băut i s-a părut foarte distractiv că ea se consideră grasă şi nu vrea să meargă la plajă, şi mi-a mîncat pastele. M-am întrebat de ce tata nu-mi dădea să mănînc paste, dar nu m-am întrebat niciodată dacă tata era gras înainte ca prietenul mamei să-i spună că tata e gras. După care m-am gîndit din nou la paste şi mi-am amintit că tata nu-mi dădea o mulţime de lucruri.

Mi-a dat însă o minge cu care echipa lui cîştigase cîndva un meci. Cînd mi-a dăruit mingea, m-am gîndit: vrea să fiu ca el, un fotbalist profesionist. L-am întrebat dacă vrea să mă fac fotbalist profesionist. A rîs. Atunci mi-am zis că unele lucruri pe care le spun îi fac pe oameni să rîdă. Dar nu-mi aduc aminte dacă pe dumneavoastră v-am făcut vreodată să rîdeţi, doamna.

Prietenul mamei s-a dus să se întindă un pic şi eu i-am spus maică-mii că atunci cînd o să fiu fotbalist profesionist poate să mănînce cîte paste vrea. A umflat-o plînsul. M-am gîndit că nu e prima oară cînd spun ceva care o face pe mama să plîngă. Aşa că dacă o să vă fac vreodată să plîngeţi, doamna, să nu vă faceţi griji, aşa sînt eu.

În fiecare zi vin pe plajă copii care joacă fotbal. Odată i-am întrebat dacă pot să joc cu ei. Erau un pic mai mari decît mine, dar numai unul dintre ei juca bine. Cred că nu prea le-a convenit că i-am întrebat dacă pot să joc cu ei. Atunci mi-am luat mingea şi m-am apucat să jonglez cu ea. Ăsta e un lucru pe care-l ştiu: să fac jonglerii în serie. Dar n-au zis nimic de schemele mele. Nu-i interesa decît mingea. Mingea mea era mult mai bună decît a lor. Era mingea pe care mi-o dăduse tata, deci mai bună decît multe alte mingi, o minge profesionistă. E atît de profesionistă încît m-au întrebat de unde o am. Le-am spus că mi-a dat-o tata. Nu văzuseră în viaţa lor o minge ca a mea, nu văzuseră o droaie de alte lucruri, dar ştiau cine-i tata. Ştiau aşa de bine, încît atunci cînd le-am spus cine e m-au făcut mincinos. Bine, acum chiar mint, pentru că de fapt nu m-au făcut toţi mincinos, pentru că nu toţi ştiau cine-i tata. Îmi pare rău. Sper că minciuna mea n-o să vă facă să plîngeţi.

Apoi m-am dus să joc fotbal cu ei, cu mingea mea. Dar cînd jucam nu mă gîndeam că mă joc. Jucam gîndindu-mă că un om mare ar fi putut să mă vadă şi să mă cheme să dau un test la un club sportiv. Aşa joc întotdeauna. Asta n-am mai spus-o niciodată nimănui, aşa că ştiu sigur că o să rîdeţi de mine.

Ştiţi, cel mai mare dintre băieţi juca foarte bine. Îl invidiam. Trebuie să mai spun şi că portarul nostru era jalnic, dar în mod normal un jucător bun poate salva o echipă care are ghinionul să nimerească un portar slab. Eu n-am salvat-o. Dacă aţi putea să nu rîdeţi acum v-aş fi foarte recunoscător. Mie îmi vine să plîng. Putem să ţinem secret faptul că-mi vine să plîng?

După meci, vedeta celeilalte echipe a făcut ceva care m-a bucurat foarte mult pe moment. Mi-a spus că el ştie cine e tata. Şi m-a invitat la el, să-i văd chestiile de fotbal. Cînd m-a invitat, m-am gîndit că vrea să se răzbune pe mine, pentru că îl faultasem în timpul meciului. Un fault destul de serios. Urît, chiar. Un fault pe care n-aş vrea să-l încasez, chit că eu ştiu să mă feresc de faulturi, inclusiv de cele urîte. I-am făcut un tackling. Un tackling fără minge. Mă rog, un fel de tackling, pentru că pe nisip nu aluneci, dar oricum. Nu-mi place să faultez, alţii trebuie să mă faulteze pe mine, eu sînt atacant şi dau goluri, dar pe el l-am faultat, cum v-am spus. În momentul acela a protestat mult, credeam că o să-mi şi tragă una, dar a lăsat-o baltă. Poate că ar fi vrut să-mi tragă una, dar pînă la urmă n-a făcut-o, nu ştiu de ce.

Casa lui e mai tare decît a prietenului mamei, pentru că are cablu şi Internet. Are cablu şi Internet chiar şi la el în cameră, care e ticsită cu chestii de fotbal. Are medalii şi cupe. Nici nu ştiam ce-i aia „cupă“. Joacă în echipa oraşului, adică nu la profesionişti, ci la un club sportiv pentru băieţii care într-o zi vor deveni fotbalişti profesionişti, de asta are toate medaliile şi cupele alea.

Mi-a arătat medaliile şi cupele şi mi-a spus povestea fiecăreia. Apoi a intrat pe Internet. Şi a scris numele mamei mele în motorul de căutare. L-am întrebat de unde ştie cum o cheamă pe mama. Mi-a spus că ştie cum o cheamă pe mama pentru că ştie cine-i tata. L-am întrebat: da’ ce, mama e celebră? Mi-a zis că da, ia uită-te aici.

Şi m-am uitat. O droaie de poze cu mama de pe vremea cînd nu se considera grasă, pentru că dacă o persoană se consideră grasă şi nu vrea să meargă la plajă, cum ar putea avea asemenea poze pe Internet?

N-am zis nimic, dar el se amuza. Acum ştiu că pot să-i fac pe oameni să rîdă chiar şi fără să zic nimic. Dar cînd m-am întors acasă şi i-am povestit mamei, am făcut-o să plîngă. 

traducere din limba engleză de Anca BĂICOIANU 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.