Eşti aici, dar, de fapt, eşti în altă parte

Mihaela NICOLAE
Publicat în Dilema Veche nr. 695 din 15-21 iunie 2017
22 de ani jpeg

Cînd i-am întrebat, cu vocea plină de încîntare – asta ar fi trebuit să simtă ei – dacă au început Laleaua neagră, au strîmbat din nas. Feţişoarele li s-au strîns în strîmbătura asta, aşa cum mi s-a strîns şi mie sufletul. Cum? Nu vă place Laleaua neagră? Doamna, zice unul, ca un purtător de cuvînt, scrie acolo, pe prima pagină, că e o carte de la 1672! Şi mai e şi cu politică! Of, i-am făcut cărţii un deserviciu! Cum să fac, Alexandre Dumas-tatăl, cum să fac? Dacă te-ar cunoaşte copiii aceştia, dacă ar şti cine eşti şi ce frumos ai scris… Bun, zic, hai la negocieri. Ce aţi citit, totuşi? Olguţa (adică „şi un bunic de milioane“) şi opt povestiri (adică „de pe Calea Moşilor“). De ce cărţile astea? Prima era despre o maşină, nu mai ştiu ce marcă, şi nişte urmăriri, bunicul era „de milioane“, adică avea bani, dar era şi cumsecade, iar a doua era ca din realitate, cu păpuşi Barbie şi colege de şcoală mai aiurea, cum e Barbu Marilena. Şi cu un tip care merge la filmări, se face actor, Mandea Viorel. Deci cărţi frumoase. Şi înţelegi ce se scrie în ele. Cînd le citeşti, eşti aici, dar, de fapt, eşti în altă parte… Şi Să creştem mici! Doamna, îndrăzneşte altul, am văzut că v-a dat Laura Grünberg like pe Facebook. O cunoaşteţi?! Mă decid să i iau prin surprindere. Da, răspund eu, minţind numai pe jumătate, căci am în­tîlnit-o pe Laura Grünberg la Cluj, la ANPRO. Şi, da. Mi-a dat like la o fotografie în care, de Ziua Cititului Împreună, copiii ţineau în mînuţe şi cartea ei, cartea cu coperte galbene. Şi mai cunoaşteţi pe cineva important, doamna?! Da. O cunosc pe Adina Popescu. Şi pe Simona Popescu. Şi pe Florin Bican. Pe Alex Moldovan, nu. Nu încă, doamna. Da, aşa e, nu încă. Păi, noi de ce nu-i cunoaştem?!… Sare Ioana. Doamna, eu am pe Ferbonia, de cînd am fost la Tîrg, autograf de la Ioana Nicolaie. Deci eu o cunosc pe Ioana Nicolaie, asta se pune, nu?!

La noi în oraş, scriitorii nu vin aşa, toată ziua, bună ziua, dar şi cînd vin… Primul pe care mi-l amintesc, din anii de şcoală, eram în clasa a X-a, era un mare poet. Nu ştiam, pe vremea aceea, nici că e poet, nici că e mare. Mi-amintesc că ne miram de vocea uşor înfundată şi de aerul de picat din cer al unui bărbat scund, foarte slab, cu vîrstă incertă, tînăr fără să fie tînăr, purtînd mustaţă groasă, oltenească – şi asta făcea şi mai greu de distins cuvintele pe care le rostea. Avea părul zburlit. Marin Sorescu. Am făcut atunci o fotografie pe care, prin voia sorţii, mi-a adus-o, prin 1996, un elev a cărui mamă lucra la Biblioteca Judeţeană – se scosese un volum comemorativ, Marin Sorescu la Buzău, iar eu m-am recunoscut, neverosimil, într-o fotografie, eram acolo, lîngă Marin Sorescu, pe nişte trepte, în mulţime. Cum să uiţi vreodată aşa ceva? L am descoperit atunci pe Marin Sorescu, l-am citit, statornic, cu admiraţie, întrebîndu mă cum de reuşea un om atît de fragil să scrie cu atîta forţă. Cunoscusem întîi omul…

Întîlnirea cu Matei Vişniec este de dată recentă. A venit la un festival interna­ţio­nal de teatru, cu o trupă franţuzească, pentru a pune în scenă Cabaretul cuvintelor. Înainte de spectacol, stăteam cu cîţiva elevi de liceu în hol, toţi cu braţele pline de cărţile lui Vişniec. A venit direct spre noi, ca şi cum abia ne-am fi despărţit. Parcă ne ştia de o viaţă. Ne-a îmbrăţişat, ne-a zîmbit, ne-a întrebat dacă ne place festivalul. I-am spus că sîntem de la un liceu din oraş, cu cîteva zile în urmă îi citiserăm o piesă despre frică şi ridicol. Mi-a dat adresa de mail, poate am nevoie de un text, vreodată, pentru elevii mei. Apoi, copiii aceia, care-l cunoscuseră personal, au citit un raft întreg semnat Vişniec, tot ce-au găsit, şi au repetat, pentru serbarea noastră, Angajare de clovn.

Întîlnirile cu scriitori, atîtea cîte sînt, devin evenimente: vorbim despre asta ani întregi, dialogăm, familiar, cu ei, în gînd, evident, le susţinem cauza, îi păstrăm tineri şi fermecători în memoria noastră. Sînt aici, cînd, de fapt, sînt în altă parte… 

Mihaela Nicolae este profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național „Mihai Eminescu“ din Buzău.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.