Electrificarea minţilor

Publicat în Dilema Veche nr. 253 din 22 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Educaţia deţinea, în ecuaţia ideocraţiei comuniste, un rol central. Mai mult decît o încercare de a modifica datele materiale ale realităţii, regimul comunist - şi cel românesc nu face excepţie de la regulă - a avut ambiţia de a propune o alternativă la tipul uman tradiţional-burghez. De aici, un accent pe retorica şi instituţia învăţării. De la Lenin şi Stalin pînă la Nicolae Ceauşescu, vocaţia tiranilor moderni a fost aceea de călăuzitori către lumină ai maselor. Din acest punct de vedere, nu este un accident faptul că 1948, primul an republican, oferă României Populare o nouă lege a educaţiei, naţionalizarea şi Constituţia. În maniera aceasta, conducătorii de partid şi de stat marcau relaţia dintre structură şi suprastructură ca fiind una capitală în noua ordine politică. Desfiinţarea Academiei, noul manual Roller, epurarea universităţilor erau gesturi ce indicau natura autentic-totalitară a RPR. De data aceasta, rămăşiţele burgheze aveau să fie eliminate. Iată de ce, de-a lungul întregii sale istorii, democraţia populară/socialistă românească a fost obsedată de etalarea succeselor obţinute pe frontul muncii intelectuale. Alfabetizarea este, mutatis mutandis, o electrificare a minţilor. Educarea maselor este modalitatea ce oferă şansa accesului la un nivel al interiorităţii şi mentalităţilor. Distincţia dintre totalitarism şi democraţia liberală rămîne cardinală: spre deosebire de societăţile plurale, educaţia comunistă nu va fi dedicată promovării unui ideal al autonomiei individuale, ci se va integra unui proiect politic care pune accentul pe masificare şi anihilarea spiritului critic. Efectele benefice ale promovării învăţămîntului de masă se cer integrate unui context care este cel al întăririi controlului ideologic asupra societăţii: prin eradicarea analfabetismului, regimul comunist atingea un dublu obiectiv. Pe de o parte, îşi proba capacitatea de solidarizare cu masele largi-populare. Pe de altă parte, introducea un element-cheie în opera de construcţie a naţiunii socialiste. Pe termen lung, efectele extinderii educaţiei socialiste au fost reprezentate, în chiar termenii lui Nicolae Ceauşescu, de naşterea unei noi intelectualităţi, parte a societăţii comuniste. În acest mod, elementele ostile din unghi ideologic au fost marginalizate, gradual. Indiscutabil, regimul comunist a fost unul care şi-a probat excelenţa în domeniul statistic şi mulţi dintre admiratorii ordinii defuncte nu încetează să evoce extinderea reţelei de instituţii de învăţămînt liceal, ca şi ramificarea celei universitare. Preţul plătit (lichidarea studiului limbilor clasice, marginalizarea disciplinelor liberale, introducerea obligativităţii practicii productive) sînt detalii care nu mai pot fi încadrate în acest tablou triumfalist. În fapt, regimul comunist nu şi-a ascuns niciodată obiectivul esenţial, acela de a transforma şcoala, indiferent de grad, într-o citadelă ideologică. Compromisurile de moment, dictate de relaxarea internă, nu au afectat acest statut al educaţiei. În nici un moment al existenţei sale, comunismul românesc nu a admis pluralismul intelectual la nivelul şcolii. Succesele de moment, datorate devotamentului unor profesori, erau doar tolerate, nu şi încurajate. Cazul olimpiadelor este unul exemplar. Întrecerile dintre elevi erau parte a întrecerii socialiste. Examenul educaţiei în regimul comunist nu poate evita referirea la relaţia dintre administrativ şi partinic. Elevi, studenţi şi profesori erau subordonaţi unei duble ierarhii, de stat şi partinice. Directorul de şcoală era flancat de secretarul de partid, în vreme ce pionierii sau membrii UTC îşi aveau propria formulă de organizare. Chiar şi atunci cînd destalinizarea părea să fie realizată politic, tutela partinică era prezentă. Orele de dirigenţie, oricît de ridicole, erau pandantul celor de învăţămînt ideologic, economie politică sau Constituţie. Descurajarea creştinismului era acompaniată de nu o mai puţin evidentă tabuizare a temelor sexuale. Ciclul Liceenilor are darul de a oferi o cale de acces în interiorul acestei mentalităţi. În cele din urmă, absenţa cetăţeniei, în sensul ei ultim, îşi avea rădăcinile în descurajarea liberului arbitru. Dincolo de statistici, educaţia în regimul comunist era parte din marele program eugenic al naşterii omului nou. Restul - pentru a-l relua pe Nae Caranfil - este doar nostalgie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.