Egala și Egalul…

Publicat în Dilema Veche nr. 785 din 7-13 martie 2019
Egala și Egalul… jpeg

Sîmbătă seara de dinaintea Duminicii Mironosițelor ne-am dus la biserică la o cununie. Prietenii noștri Marian și Mariana s-au unit pentru totdeauna prin legăturile nunții (desma tou gamou). La final, părintele a predicat decisiv printr-o argumentație irefutabilă, plecînd placid de la Scriptură și ajungînd impetuos la dormitor. După ce a trecut repede prin clișeele ecleziale, gen femeia să asculte de bărbat cum acesta ascultă de Hristos, un fel de intercauzalitate a obedienței, a trecut la lucruri mai practice, vorbind despre șapte sfaturi și șapte bariere pentru o căsătorie fericită, unul dintre motivele de fericire fiind acela ca bărbatul să spele vasele la bucătărie pentru a primi plenar din partea femeii darurile matrimoniale din dormitor. De șapte ori cîte șapte! Ne-a surprins că printre cele șapte bariere nu s a regăsit adulterul. După ce i-am felicitat pe mirii care erau fericiți fără să știe de ce, ne-am cuibărit într-un apartament din Piața Unirii, am destupat o butelcă de Simfonia roșu și am purces la consacratul simpozion (syn + pino = a bea împreună). Personajele simpozionului, toți căsătoriți prin omisiune, sînt: Cristi (Cr), Ion (I), Clement (Cl) și Mihai (M).

Cr: Dragi sympotes, astăzi vom aborda o temă complexă, evitată de teologi, anume rolul femeii în comunitatea creștină. Cum este privită femeia de învățătura creștină, care este rolul ei în comunitatea creștină sau, mai bine zis, de ce nu are aproape nici un rol, de ce nu are o poziție sacerdotală în Biserică, de ce există aceste mentalități androcratice care sînt substanțial anticreștine, sînt întrebări care necesită răspunsuri profunde teologice. În mod cert, influențele androcratice misogine ale lumii antice eline au pătruns și în Biserică încă de la începuturile ei și se regăsesc și azi. Aristotel, cel căsătorit de două ori, consideră firea femeiască o deviere de la firea bărbătească, un handicap al firii bărbătești, Menandru vede în femeie cel mai periculos monstru dintre toți monștrii de pe pămînt și din apă. Unele excepții, cum ar fi Platon, care le vedea pe femei egale în virtute cu bărbații, sînt neconsistente. Biserica creștină din primele veacuri, însă, în ciuda acestor influențe, aduce o revoluție a poziției femeii în comunitate, în primul rînd prin persoana Fecioarei Maria, prin Mironosițe, care au vestit pentru prima oară Învierea lui Hristos, și prin toate sfintele din Biserică.

I: Sînt și alte exemple din Noul Testament care arată că în Biserica primară vorbim de isotimia (egalitatea în prețuire) femeii cu bărbatul și, mai mult, de rolul foarte activ al femeii în misiunea propovăduirii evangheliei: Foibe, diaconița Bisericii din Kenchrea, Priscila, împreună-lucrătoare cu Pavel la propovăduirea Evangheliei, Iounia cea faimoasă între apostoli, Iulia, Evodia și, nu în ultimul rînd, Lidia din Filippe, primul creștin european. În plus, pleiada de martiri femei și toate sfintele creștine de-a lungul timpului sînt mărturia prețuirii de care se bucură femeia în Biserică. Ideile acestea feministe ale egalității (isotita) femeii cu bărbatul sînt de sorginte creștină, chiar dacă modul și scopul prin care sînt impuse sînt străine creștinismului! Mai mult, apostolul neamurilor, Pavel, răstoarnă toată gîndirea antică pe acest subiect: nu mai există bărbat si femeie, că voi toți una sînteți în Hristos Iisus.

Cr: Apoi sfinții teologi ai Bisericii subliniază această idee a isotimiei femeie-bărbat. Femeile sînt și trebuie să fie egale în fața legii (Grigorie Teologul), sînt create ca și bărbații după chipul lui Dumnezeu (Grigorie de Nyssa), Creatorul le-a înzestrat, ca și pe bărbați, cu suflet iubitor de virtute (Vasile cel Mare). Foarte frumos scrie Clement Alexandrinul: Respirația, vederea, auzul, cunoașterea, nădejdea, iubirea, toate sînt comune bărbatului și femeii. Comună le este și viața, comun și harul, comună și mîntuirea, comune și virtutea și educația… comun bărbaților și femeilor este numele de om.

Cl: Am suportat cu stoicism butadele voastre teologice lipsite de realism, dar aici chiar nu mai pot. Păi, nu spune apostolul Pavel, pe care-l scoateți drept mare apărător al egalității genurilor, că bine este omului să nu se atingă de femeie? Adică ce înțelegi de aici, nu că femeia nu e om?

I: Haideți să nu ne blocăm în anumiți termeni folosiți în spiritul vremii de atunci. E chiar scandalos să crezi că apostolul Pavel nu crede că femeia este om. Priscila cea întocmai cu apostolii nu era pentru el om? Să fim serioși!

Cl: Dar cînd spune același Pavel că femeia în Biserică să tacă? Sau femeile să se supună bărbaților lor întru toate? Nu aduce el argumentul genezei, adică nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat, ca să-și justifice misoginismul? Nu zise preînțeleptul Pavel azi la cununie, la Apostol, că femeia să se teamă (fovithito) de bărbat? Acuma sper că nu mergem pe traducerea haioasă a lui Anania, să se înfioare de bărbat (sic).

M: Hai totuși să aprofundăm… argumentul genezei. Zice Scriptura că Dumnezeu a văzut că omul (bărbatul) era singur și ce spune: să-i facem lui ajutor pe măsură (voithon kath’ ayton), adică pe cineva potrivit lui, dar ajutor (să nu zic slugă, că e cam exagerat), nu partener!

I: Este o interpretare total greșită! Voithos nu înseamă doulos, slugă, ci chiar partener, o persoană cu care să stea în comuniunea în iubire după chipul Treimii care este comuniune în iubire a Sfintelor Persoane. Chiril al Alexandriei spune că aici Dumnezeu a creat coexistența.

Cl: Rămîn la părerea mea că Scrip-tura este plină de aserțiuni misogine. Dar să trec la Părinții sfinți, cum îi numiți. În anul 585 după Hristos, are loc, la Macon, un sinod care a dezbătut dacă femeile pot fi numite oameni (homines), iar sfinții acestui sinod, după lungi dezbateri, au concluzionat că totuși femeia este om!

I: Ești în mare eroare, nu există nici o dovadă că la acel sinod local s-a discutat așa ceva, citește Documentele Sinodului. Nu faci decît să răspîndești un fals al unui pastor luteran din secolul al XVII-lea, Leyser, care a vrut să justifice prin asta poligamia.

M: Ceea ce însă nu poți contesta este androcratismul grobian și misoginismul vetust din Biserica actuală. În vreme ce societatea, de-a lungul timpului, a evoluat în privința drepturilor femeilor, Biserica a involuat la acest aspect și o să merg la exemple. Interdicția tuturor credincioșilor de a intra în altar a fost impusă la Sinodul al IV-lea ecumenic, astăzi li se interzice doar femeilor, deși nu există nici o bază dogmatică, canonică, absolut nimic. Doar hotărîrile arbitrare ale unor călugări dintre cei care conduc Biserica. Alt exemplu ar fi desființarea instituției diaconițelor și, mai mult, pentru a minimaliza rolul lor de atunci, promovarea în zilele noastre a unor informații false despre ce au fost diaconițele, cum ar fi că ele aveau doar rolul de a servi la mese (agapele creștine), de a face curat în biserică, că ele apațineau clerului inferior și că nu erau hirotonite, ci doar hirotesite. Fals! Erau hirotonite exact ca diaconi, formula era aceeași ca la clerul superior, purtau veșminte și se împărtășeau în altar, ca și diaconii, direct din potir! Ajutau preoții la slujbă și erau folosite în cateheza femeilor! Astăzi, unii pseudo-călugări dintre cei care conduc Biserica se închină la Maica Domnului, dar au alungat femeile din altar!

Cl: Codex Justianianus (secolul VI) le încadrează pe diaconițe în rîndul clerului! Mai mult, nu există nici un motiv dogmatic pentru interzicerea hirotoniei femeilor, nici unul, și voi, preanecuvioșilor, știți foarte bine asta. În afară de argumentul tradiției nu există altul. A interzice hirotonia femeilor pe motiv că Hristos a fost bărbat aruncă în aer toată hristologia Bisericii și în special dogma calcedoniană care spune despre Hristos că este om desăvîrșit și Dumnezeu desăvîșit. E bine că tăceți, deci să concluzionăm în tăcere…

S-a așternut în noi și între noi o tăcere apofatică apăsătoare, iar ochii noștri s-au atințit anagogic către icoana Deisis-Îndurare, care trona în încăpere pe perete: Iisus Hrisos pe tronul de judecată, iar de-a dreapta și de-a stînga, aplecați spre Judecător, Fecioara Maria, simbolul feminității creștine, și Ioan Botezătorul, simbolul masculinității creștine. Acolo egalitatea cu noi înșine va fi terifiantă. 

Cristian Chivu este doctor în teologie al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel“ din Salonic. Cea mai recentă carte publicată: Sf. Grigorie Palama, Opere complete, vol. VI, ediție bilingvă (traducere, note, introducere), Editura Gîndul Aprins, 2018.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Coșmarul unei femei care și-a luat casă în cel mai scump oraș din țară. „Am empatie doar pentru animale, de ce aș avea pentru oameni”
Mulți români aleg să cheltuie o avere pentru o casă cu curte, tocmai pentru a scăpa de zgomotele unor vecini nesimțiti. Uneori, însă, nici măcar acesr lucru nu le garantează faptul că vor avea în preajmă oameni cu bun simț care să respecte măcar orele de liniște.
image
Întrebarea care îi macină pe bărbați: care e lungimea corectă a pantalonilor. Adina Buzatu: „Nu s-a purtat niciodată gleznuța la vedere”
Alegerea lungimii potrivite a pantalonilor este esențială pentru un aspect elegant și confortabil, dar contează și locul în care mergi. Mai mult, spune Adina Buzatu, „gleznuța la vedere” nu a fost niciodată la modă.
image
Situație stranie la Realitatea Plus: Alexandra Păcuraru vorbește despre „retragerea” din televiziunea condusă de tatăl său VIDEO
„Retragere” neașteptată de la Realitatea Plus, canalul de știri condus de familia omului de afaceri Maricel Păcuraru. Protagonista este chiar fiica omului de afaceri, Alexandra Păcuraru, care, până recent, era prezentatoare la acest post de televiziune.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.