Dragii mei,

Tudor PAUL-BĂDESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 565 din 11-17 decembrie 2014
Dragii mei, jpeg

De cînd eram mic, la fel ca majoritatea oamenilor din generaţia mea, am fost asaltat din diverse direcţii de acest subiect străin mie, dar în acelaşi timp atît de familiar, numit comunism.

Percepţia mea faţă de lucrurile care s-au întîmplat, înainte ca eu să mă nasc, este relativ bizară. Nu mă pot transpune în momentele respective eu ca persoană, nu-mi pot imagina cadrul ăsta POV pe care îl am în faţă de aproape 18 ani, avînd în el o acţiune pe care nu am trăit-o. De asta percep tot ce a precedat naşterea mea ca pe o poveste pe care am aflat-o de la voi sau de la oamenii din jurul meu.

Comunismul, pentru mine, este o poveste pe care am auzit-o şi nu am avut decît să o cred pe cuvînt. O poveste pe care mi-o imaginez văzută zi de zi în culorile în care erau reclamele sau revistele pe atunci: aprinse precum cele din revista Cutezătorii, dar, în acelaşi timp, puţin şterse. Sau poate false, la fel ca spectacolul regimului. O lume construită îndeaproape, artificială, cu lucruri care par puse cu mîna, asemănătoare filmelor lui Wes Anderson. Toate aceste interpretări proprii nu fac decît să amplifice cadrul de poveste din capul meu. M-am născut şi trăiesc într-o lume complet diferită de ceea ce îmi imaginez eu că era comunismul. Deşi sună a discurs clasic prodemocraţie, nu aş putea niciodată să-mi închipui o lume în care nu se votează, în care oamenii nu pot discuta despre orice vor ei, în care informaţia nu circulă cum circulă astăzi.

Zilele trecute mă gîndeam că voi, cînd eraţi de vîrsta mea, purtaţi o uniformă pe care aveaţi cusută o matricolă şcolară. Un simbol care-mi sugerează imaginea unui ghetou al egalităţii. Un obiect care îmi este complet străin, la fel ca şi uniforma. Nu am purtat uniformă niciodată.

Am încercat să mă pun în locul vostru, în timpul adolescenţei voastre trăite atunci. Am realizat că multe lucruri sînt diferite substanţial, de la macro la micro, de la faptul că puteaţi fi pîrîţi de un coleg pentru că în loc de Corina Chiriac ascultaţi Led Zeppelin, pînă la faptul că citeaţi la lampă după ce se tăia curentul.

De la tine, tata, am amintirea adolescentului chitarist din comunism, băiatul care avea pick-up şi viniluri – printre care şi cîteva străine, greu obţinute –, iar de la tine, mama, am amintirea cozilor interminabile la care stăteai pentru orice şi a cărămizii pe care o încălzeai în cuptor şi o puneai la capătul patului, la picioarele tale, ca să poţi adormi, în anii în care nu mai furnizau căldură.

Din perspectiva asta, viaţa în comunism îmi pare a fi ca într-un lagăr perpetuu, de mărimea unei ţări, în care regimul afişa o „libertate“ de faţadă, un lagăr din care nu ai voie să ieşi, decît dacă ai de gînd să te duci într-o ţară care este la fel de lagăr ca ţara ta. Îmi imaginez tot acest calvar al stadioanelor umplute cu pionieri şi poze cu dictatorul, această lume supravegheată non-stop, în care exista pericolul de a avea probleme dacă te opuneai sistemului, şi nu pot înţelege oamenii nostalgici faţă de perioada aia, mi se pare cel puţin sadomasochist şi infantil să ai o asemenea atitudine. Pînă la urmă, de ce ai vrea să trăieşti o utopie care s-a dovedit a fi ineficientă şi păguboasă?

După cum am spus la început, comunismul este, pentru mine, o poveste auzită pe care nu am avut decît să o cred pe cuvînt. Dacă e să mă iau după ce comentează unii nemulţumiţi din jur, Revoluţia a fost o ghilotină parţială care nu a secţionat pînă la capăt tot ce trebuia înlăturat. Neştiind cum a fost înainte, nu pot spune decît că Revoluţia este o poveste intermediară care face trecerea dintre povestea principală spre realitatea pe care o ştiu eu. Comunismul e colorat, în mintea mea, în nuanţele pe care le-am descris mai sus; în schimb, Revoluţia o asociez cu tot ce însemnă gri, probabil pentru că se întîmpla iarna şi toate filmările de atunci sînt în nuanţa asta. Cred că, dacă aş fi fost în faţa Palatului Regal în ’89, aş fi văzut totul cenuşiu, împînzit de fum sau ceaţă, de la oameni pînă la cer.

Cu toată dragostea şi admiraţia pentru că voi aţi fost eroii mei care au supravieţuit poveştii cu Epoca de Aur,

Tudor

Tudor Paul-Bădescu, 17 ani, Şcoala Centrală, Bucureşti

Fotografii din Colecția Costică Acsinte — proiect inițiat de Atelierele Albe și Muzeul Județean Ialomița.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.