„Satisfacţia de sine nu poate fi decît atunci cînd nu eşti niciodată satisfăcut. Mai exact, scopul meu e ca, atunci cînd mi-am atins un ţel, să îmi impun imediat altul mai avansat.“ Vlad are 25 de ani şi locuieşte în Bucureşti. Stăm de vorbă într-o seară de august, pe Tinder, o aplicaţie de smartphone prin care se pot da întîlniri cu cineva din apropiere. În timp ce vorbim, el se uită la un meci de fotbal, eu caut să văd ce înseamnă împlinirea de sine pentru tineri (nepotrivit moment, aşa este!). Aud de Tinder de cel puţin doi ani, pînă acum nu am avut curiozitatea să îmi instalez aplicaţia, însă. Odată cu descoperirea împlinirii de sine, a apărut şi aceasta în telefon.
Vlad se pregăteşte pentru examenul de barou. A renunţat la un loc de muncă tot din domeniul juridic. „Nu am vrut să renunţ, dar am fost nevoit, ca să îmi asigur promovarea examenului ce îmi va permite să profesez fără limite.“ Se consideră „tipul plictisit care nu îşi permite prea multe interacţiuni sociale, motiv pentru care găseşte alternative“. Deşi învăţatul îi „consumă tot timpul“, pentru el e o rutină forţată, care „nelinişteşte puţin“.
Din drumul pentru „împlinirea de sine“ nu se opreşte. „Ce-i drept, am 25 de ani, iar mentalitatea de acum e una aparte. Nu îmi propun să mă opresc. Îmi propun să evoluez constant. Cu toate astea, sînt sigur ca mentalitatea se va schimba cu timpul şi priorităţile vor fi altele.“ A ales să studieze Dreptul pentru că aşa a simţit, „cred că e vorba de vocaţie, nu de profesie“, spune el. Vlad a răspuns mai greu la mesaje, spunea că nu are timp ziua, este mai tot timpul ocupat.
Merg mai departe cu descoperirea de sine a altora. „Împlinirea de sine este cînd te trezeşti dimineaţa, iei cana de cafea caldă, scoţi nasu’ pe geam şi zîmbeşti, tu cu tine, aşa… satisfacţie de sine, de viaţa pe care o ai şi de tot ce ai în jur“, răspunde Mihaela pe WhatsApp, o altă aplicaţie de mesagerie pentru telefoane inteligente. Are 29 de ani şi lucrează în vînzări la o companie/casă de modă renumită din Bucureşti. E în Vama Veche cu cîţiva prieteni, pe plajă, ceva mai relexată, se pare.
Postez un mesaj cu întrebarea „Ce e împlinirea de sine?“ pe grupul de „Prietene dragi“ de pe WhatsApp. Răspunde iute Ana-Maria: „Să fiu fericită, să am timp să zîmbesc şi să mă bucur, dar şi să fiu apreciată profesional. Aprecierile şi zîmbetele sigur îmi cresc stima de sine.“ La cei 29 de ani de curînd împliniţi, lucrează în departamentul financiar al unei bănci. „Dar să nu confundăm stagnarea şi delăsarea cu modestia, Vera“, mai spune Ana. Pe cele nesuferite nu le mai întreb.
Am început de curînd o carte, Ridică-te din propria ta cenuşă, mai puternic ca oricînd. O am de un an, însă am tot amînat să o citesc. După un capitol şi jumătate m-am oprit şi am puternica dorință să o las uitată undeva la metrou. Parcă îmi răsună în ureche lecţiile şi strategiile de integrare a experienţelor personale şi o voce care spune: „Uite alţii cum s-au ridicat puternic, tu ce faci!!??“ La carte am renunţat. Şi e perfect.
Vera Ularu lucrează în comunicare la FDSC.
