Ideea unui Dosar despre chefuri, sindrofii, nunți, paranghelii și orice altă manifestare care presupune adunarea a mai mult de opt oameni în scopul distracției și relaxării ni s-a părut, în condițiile de acum, o idee tonică și reconfortantă.

Stăm acasă, izolarea începe să ne afecteze în diferite moduri – o spun toți psihologii –, sărbătorile pe care în fiecare an le petreceam în familie sau alături de oameni dragi vor fi, în condițiile de acum, diferite. Probabil că, dintre toate obișnuințele noastre sociale dinainte de pandemie, ieșirile în oraș cu prietenii și petrecerile mai mult sau mai puțin spontane ne lipsesc cel mai mult. Petrecerea, dincolo de băutură și mîncare, presupune, mai mult decît orice altceva, socializare, contact uman. Și este o chintesență a stării de bine. Nu poate fi înlocuită cu șuetele virtuale pe Facebook și nici măcar cu (mai nou) „băutele” virtuale pe Zoom care au început să fie la modă.

Toate festivalurile de anul acesta, cu petrecerile lor cu tot, s-au anulat, mimăm zile de naștere și onomastice în sufragerie, fără invitați, singuri în fața unei felii de tort și a unui pahar cu vin, nunțile se amînă pentru anul viitor. Însă așteptăm momentul în care lucrurile vor reveni la normal, la momentul în care vom putea din nou sărbători alături de ceilalți, căci orice petrecere, indiferent de pretextul ei, dă o dimensiune a normalității.

În acest mini-Dosar veți citi despre petrecerile încropite ad-hoc în timpul regimului comunist, atunci cînd cu toții eram izolați între niște granițe, iar a găsi, de pildă, bere la Alimentara era o aventură, despre petreceri muncitorești, petreceri ad-hoc cu vin, despre meniul obligatoriu de la nunți și despre cum se organizează „nunta perfectă”. Petreceri de pomină, cu sau fără dans, petreceri discrete care se transformă treptat în chefuri în toată regula. Vă urez distracție plăcută!

Ilustrație de Ion BARBU