● Profesorul ideal este ca un duh într-o lampă, un duh ce îndeplineşte fiecare dorinţă a elevului său. Apoi e important să nu ştie ce e plictiseala. Să nu-i terorizeze pe cei fără talent la desen – mama a desenat atîtea naturi moarte sau vii încît am terminat toate foile pe care le aveam în casă. În viziunea mea, profesorul acesta ar putea fi un tinerel priceput la materia pe care o predă. (Andrei Mihalcea) 
 
● Mă gîndesc la domnul Vucea şi îmi dau seama că profesorul ideal ar fi exact opusul. Ar trebui să-şi ajute elevii şi să-i facă să se simtă ca între prieteni. (Beatrice Maftei) 
 
● Poate că multor copii nu le place şcoala din cauza profesorilor – am tot văzut asta la televizor. Lumea este un fel de labirint în care profesorii ne sînt călăuze. (Bianca Oprişanu) 
 
● Bine ar fi dacă la unele ore predarea s-ar face în format electronic, ca să nu mai venim cu atîtea cărţi şi caiete care, la urma urmei, sînt destul de grele. (Ana-Maria Ilea) 
 
● Profesorul ideal ar fi ca acela din Steaua fără nume – la fiecare oră ar intra pe uşa clasei cu o carte şi ne-ar citi fragmente din ea, în aşa fel încît timpul să treacă repede şi să nu simţi că eşti la şcoală. (Vlad Popa) 
 
● Ar arăta ca un actor de la Hollywood: înalt, cu o statură de atlet, cu un zîmbet alb, de invidiat. Cel mai important lucru ar fi să învăţăm de dragul lui! (Arina Tacu) 
 
● Pentru mine, profesorul ideal ar fi cel tehnologizat, adică cel căruia să-i scriem lecţiile pe telefon şi să i le trimitem. Şi la sfîrşitul orei să ascultăm o muzică lentă, dar plăcută. (Luca Ilie) 
 
● Cum ar arăta profesorul ideal? Cam greu de spus. M-am obişnuit cu profesorii pe care-i am. Să nu facă eforturi mari cînd spune vreo glumă?! (Mihai Nae) 
 
● Aş vrea să îl doară burta, nu de la vreo mîncare stricată, ci de la cît de mult a rîs cu elevii săi. Să îl doară ochii de la cît de mult a citit. Să îl doară în gît de la cărţile frumoase despre care le-a povestit altora. Să fie mai mult decît profesor: să fie om, prieten… (Ştefania Mocanu) 
 
● Ador profesorii care predau ALTFEL şi, totodată, sînt mult mai eficienţi în predarea materiei, demonstrînd că se poate învăţa şi aşa. (Aida Roşca) 
 
● Să aibă dăruire şi să combine utilul cu plăcutul, în mod creativ, astfel încît lecţia să fie 80% reţinută din clasă. „Ridică-te şi zi lecţia!“ ar trebui să dispară. (Constantin Toma) 
 
● Profesorul ar trebui să nu favorizeze pe nimeni, să aibă simţul umorului şi să nu abuzeze de puterea lui: să nu jignească, să nu ţipe şi să nu ne critice excesiv. (Răzvan Enache) 
 
● Un profesor ideal nu pune întrebarea „Aţi înţeles?“ abia după ce a umplut două table de informaţii cu totul noi. Nu dictează toată ora şi nu iese din clasă rostind un „Bună ziua!“ apăsat, care îţi dă de înţeles că nu-i face nici o plăcere să se afle acolo. (Roxana Iasocec) 
 
● Să nu stea la catedră, să asculte şi să pună note toată ora. Să ne arate noi căi ale cunoaşterii, ca să ajungem la lucrurile nemaivăzute pînă acum. Să nu ne penalizeze pentru fiecare greşeală pe care o facem. (Adrian Şerban) 
 
● Profesorul ideal este, mai întîi de toate, om, şi face greşeli, dar trebuie să fie capabil să-şi recunoască greşeala, pentru că elevii întotdeauna îl vor ierta. Dar numai o dată, că a doua oară nu mai e greşeală! (Roxana Pătruţ) 
 
● Nu ar trebui să fie îmbrăcat în fiecare zi la costum şi să stea nemişcat pe scaunul de la catedră, dar nici să alerge printre bănci, purtînd maiou şi pantaloni scurţi. Iar ca înfăţişare, nu contează dacă are sau nu o cicatrice pe faţă sau alte chestii, dacă ştie să predea şi să te ţină atent la oră fără să te plictisească. (Dragoş Matei) 
 
● Profesorul ideal nu-ţi spune mereu că fără materia lui nu ajungi nimic în viaţă şi nici că este în interesul tău să ai media 10. Nu îţi predă patru ore la rînd ca să te asculte apoi zece ore, tot la rînd. Nu îţi predă în ultimele cinci minute din oră. Nu ţipă la tine cînd vorbeşti cu colegul de bancă, deşi tu faci asta o dată pe semestru. Alege să nu-ţi predea materie inutilă, deşi e în programă. Reuşeşte un lucru aproape imposibil, acela de a te face să-ţi placă materia lui. (Laurenţiu Ivan) 
 
● Prin esenţa sa de om, un profesor nu poate fi niciodată perfect, ideal. Pentru ca el să existe, ar trebui să oglindească toate aşteptările noastre de elevi, ceea ce deocamdată nu este posibil. Cînd mă gîndesc la un profesor, îmi vin în minte cei mai dragi pe care i-am avut de-a lungul timpului, însă nici unul nu a fost perfecţiunea coborîtă din cer la catedră. Rezonanţa acestui cuvînt, ideal, răsună în mintea mea ca într-o peşteră. Ca în Bibliotecarul lui Arcimboldo, pot crea un profesor ideal dacă-l operez pe fiecare în parte şi iau părţile care îmi plac pentru a-mi construi un Frankenprof. (Mădălina Miclea) 
 
● Să depăşească statutul de profesor. Acest lucru se întîmplă cînd zidul rigid şi rece care ţine strict de profesionalism şi de condiţia de profesor, om superior oricărui elev sau student, se prăbuşeşte. Nu este un proces uşor, pentru că presupune cunoaştere şi autocunoaştere. Fiecare cărămidă este dărîmată cu un anumit efort din partea ambelor părţi. Abia atunci cînd zidul acesta s-a prăbuşit şi încă se mai văd în aer cîteva firicele de praf, profesorul obişnuit devine profesorul ideal. (Bianca Pârvu)
 
anchetă realizată de prof. Mihaela Nicolae, C.N. „Mihai Eminescu“, Buzău