Compot de mere

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Compot de mere jpeg

Tata a căzut la pat. Nu se mai mișcă de-acolo, așa că fac ce trebuie făcut: îl schimb, îl spăl și-i dau să mănînce. După fiecare ciclu din acesta obositor adoarme. Atunci mă ascund într-o carte, ciulind urechile ca să-i pot auzi vocea ștearsă. Dacă lectura mă obosește, încep să mișun prin apartamentul unde am copilărit. Deși l-am părăsit de mulți ani, sînt încă foarte prezent acolo: pe mobila plină de praf mai sînt destule fotografii din care zîmbesc social, iar dulapul camerei de puștan este umplut doldora cu țoalele strînse de-a lungul anilor. Tricouri mai ales, duhnind acum a naftalină. Arunc o privire la căpătîiul părintelui... Doarme dus, medicamentele își fac efectul. Continui nestingherit bîjbîiala prin ceața trecutului. Iau camerele la rînd și deschid sertarele. După fiecare scîrțîit al lor stau și trag cu urechea. Nimic... Merg mai departe. În dormitor, acolo unde a murit mama, cotrobăi printre haine. Descopăr costumul lucios, păstrat de tata pentru ultima înfățișare. O pălărie de damă zace absurd printre cîteva bluze de corp ale bărbatului; o calotă din pîslă maronie, legată cu fundă. Lipsa capului este aproape sonoră și încerc să-i refac chipul din nimic. Mai mulți săculeți cu levănțică, poate chiar din anii cînd trăia gospodina, încearcă să alunge. În rostul unei vitrine dau de cîteva insigne mai mult ruginite, iar în bomboniera chinezească cu forme delicate găsesc cuburi sfărîmate de zahăr, arme lipicioase împotriva crizelor nocturne de hipoglicemie. Tata se-ntoarce-n pat, cu fața la perete. Mai bine așa, căci pot intra în camera lui călcîndu-mi pe urme. Aici am crescut. Biblioteca este ca o gură știrbă. Lipsesc destule volume, cărate de mine în locurile pe unde-am trăit. Într-un corp de-al ei îmi regăsesc mai multe manuscrise. Le răsfoiesc pe fugă, știind la ce să m-aștept: lucruri nepritocite, pe care nu mă-ndur încă să le arunc. Tot acolo am ascuns cîteva desene de-ale fiică-mii și scrisorile ei către Moș Crăciun. MOȘI – CRĂCIUN – VREAU – SĂ – ÎMI – ADUCI – PONEIUL – BATĂR – SCOCI. ȘI – MAI – VREAU – SĂ – ÎMI – ADUCI – RUSACUL – DE – SPIOANE – ȘI – MAI – VREAU UN – SET – DE – MAGIE – CU – PONEI – ȘI – MAI – VREAU – SĂ – ÎMI ADUCI – PALATUL – LUI – MICA – SIRENĂ. În alt compartiment bolește prăfuit un ceas electronic, făcut cîndva de fratele meu. Este paralelipipedic, din tablă vopsită gri-fer. Ani de zile a clipit din ledurile roșii, dîndu-ne ora exactă. Așa cum arată acum, cu firul ieșind din el ca o coadă prevăzută cu ștecher, pare un șoarece din desenele animate. M-așez apoi la masa de scris, locul unde am petrecut sute de ore ca să-mi pot face temele. Trag sertarul de sus și arunc o privire peste cîteva poze de dimensiunile celor pentru actele oficiale. Refac cu ajutorul lor niște momente pe care le-am crezut importante în viață: primirea buletinului, absolvirea bacalaureatului, înrolarea pentru cele nouă luni obligatorii de armată, prima zi de angajare. Patru chipuri diferite, privind cu încredere mioapă spre viitor. Tot acolo regăsesc străvechiul capsator de foi: o unealtă rudimentară, turnată în oțel. Mi-aduc aminte de cum se zguduia biroul atunci cînd îl utilizam, făcînd-o pe mama să dea buzna în cameră de fiecare dată, pentru că avea impresia că mi se întîmplase ceva rău. Mai multe cutii cu rezerve destinate lui așteaptă degeaba. Lîngă ele, demne și pretinzînd verticalitate, descopăr două rigle pentru geometrie. Una este ceva mai stranie, oferind posibilitatea calculării numărului π odată cu deplasarea unei tije. Sînt tot felul de indicații notate mărunt pe plasticul gălbui, litere și cifre din care nu știu cine-ar putea înțelege prea mult. Eu n-am reușit s-o folosesc niciodată, așa c-o ascund pe mai departe în etuiul negru. Cum tata nu dă semne c-ar vrea să se trezească, dau o raită și prin bucătărie. Aici era raiul mamei, dar acum a ajuns un iad. Lucrurile sînt năclăite de vaporii uleiului unde văduvul și-a tot prăjit dejunurile în ultima vreme. Degetele îmi alunecă pe luciul mobilierului și mă-ndrept țintă spre bufetul decolorat. Frumos ordonate lîngă ștergarele deșirate pe margini, zăbovesc în afara timpului filele unui calendar gastronomic. Sînt rețete adaptate epocii Ceaușescu, căci descopăr printre ele chifteluțele din salam sau o pizza preparată din resturi de franzelă. Undeva, timid, ca o ultimă licărire a mamei, un colț de hîrtie pe care-și notase meniul gîndit de ea pentru o săptămînă întreagă. Și ceea ce urma să cumpere pentru asta. Masca de bucătărie adăpostește destule surprize: tirbușoane de diferite tipuri, cumpărate probabil în vremea cînd mă îndeletniceam cu gîl-gîl; o spumieră ancestrală; un spărgător de nuci; o sculă de storcit cățeii de usturoi și o alta de scos sîmburii din vișine ori cireșe. Revăd acolo și instrumentul ce putea îndepărta cotorul merelor, astfel că la școală, iar mai apoi în liceu, priveam în pauza de masă spre sarafanele fetelor chiar prin legendarul fruct al ispitei. Într-un fel asemănător celui cu care îmi cercetez acuma trecutul prin acest text găunos, îndesat cu obiecte nimănui folositoare. Și împănat cu cuvinte încercînd să alunge o anumită părere de rău.       

Călin Torsan este muzician şi prozator. Cea mai recentă carte publicată: Ulcele pe uluci (miniaturi cu smalţul la vedere), Casa de pariuri literare, 2015.

Foto: M. Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.