Clicktivismul

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Clicktivismul jpeg

Noile tehnologii de comunicare virtuală au schimbat profund faţa planetei. Relaţiile dintre oameni şi dintre instituţii s-a schimbat fundamental. Activismul a fost şi el afectat de această euforie a abordării tehnocratice a comunicării. Clicktivismul (termen introdus de jurnalistul Micah White în 2010, într-un articol din The Guardian) este astăzi la mare modă. Nu eşti activist cu adevărat dacă nu semnezi petiţii online, nu participi la discuţii pe grupuri online, create special, nu protestezi virtual faţă de tot felul de trăsnăi care se petrec la tot pasul în România sau în Europa ultimilor ani.

Astăzi, o nouă generaţie de activişti tineri, nu doar familiarizaţi, ci familiari şi titraţi în ale Internetului, îşi dedică energie şi creativitate pentru a face vizibile problemele care îi preocupă şi pentru a crea solidaritate în jurul lor, în spaţiul virtual. Activismul online românesc arată foarte bine online. Impactul offline al societăţii civile este, însă, în continuare redus. Semnarea de proteste sau petiţii online este deja ceva obişnuit – cea mai recentă pe care eu am semnat-o fiind o scrisoare deschisă către Antonescu, legată de afirmaţia lui că detestă feminismul, dar iubeşte şi stimează femeile.

Efectele benefice ale activismului online sînt evidente: şansa de a plasa şi de a avea acces la informaţie aproape instantaneu, în timp real; anonimitatea oferită de acest spaţiu virtual care creează un spaţiu sigur, în care indivizii se pot simţi eliberaţi de o serie de constrîngeri sociale şi fizice şi unde este încurajat un dialog deschis; facilitarea unui dialog transnaţional, care permite împărtăşirea de experienţe; transferul rapid de „bune practici“. Fără doar şi poate că, prin intermediul noilor mijloace de comunicare, a fost reinventat activismul social, s-au schimbat profund relaţiile tradiţionale dintre oameni, dintre autorităţile politice şi publicul larg, au fost rupte bariere naţionale de comunicare. Desigur că multe dintre evenimentele recente în carne şi oase care au schimbat lumea (alegerea lui Obama, mişcarea „Occupy Wall Street“, Piaţa Universităţii din ianuarie 2012 etc.) pot fi considerate urmarea unor solidarităţi sociale, iniţial virtuale, fără precedent. Multe vieţi şi destine au fost salvate prin mobilizarea online a cetăţenilor. Posibil ca anumite iniţiative legislative să fi fost stopate sau amînate datorită lobby-ului online al societăţii civile. Accesul nelimitat, tot mai răspîndit şi mai ieftin, la Internet, facilitează, cu siguranţă, accesul la democraţie şi îl împuterniceşte pe cetăţean mai mult ca oricînd în exprimarea părerilor şi sancţionarea deciziilor instituţiilor publice.

Mai este oare loc şi de altceva dincolo de entuziasm? Există doar avantaje legate de faptul de a fi nu doar consumatori de media, dar şi producători de media? Nu sînt de acord cu tehnofobia lui Virilio, care consideră că „netul oferă o viziune dialectică asupra realităţii“ (Paul Virilio, Polar Inertia, London, Sage Publications, 2000), dar sînt de acord cu alţii, care consideră că traficul intens pe Internet reprezintă un fel de cameră-ecou a activismului virtual şi mai puţin proteste în adevăratul sens al cuvîntului. Web-ul facilitează, în mod fundamental, dialogul între oameni deztrupaţi, care au aceeaşi părere, lăsîndu-le iluzia unei solidarităţi, impresia că fac parte dintr-o reţea mult mai amplă decît e cazul de cele mai multe ori.

Se poate, totuşi, ca rolul şi puterea mediei sociale să fie supraestimate, aceasta fiind considerată un instrument de macrosocializare cînd, de fapt, este un instrument de microsocializare? Este posibil ca activiştii online să aibă senzaţia că sînt mai mulţi decît sînt cu adevărat? Cît de implicaţi şi dedicaţi cauzei expuse online sînt follower-ii sau cei care dau like-uri? Este oare posibil ca Internetul să funcţioneze ca o lupă care dă activiştilor iluzia că sînt mai mulţi, mai uniţi, creînd, astfel, şi anumite frustrări prin comparaţie cu realitatea nevirtuală a eforturilor lor virtuale? Dînd doar click pe nişte link-uri faci activism?

Cyberactivismul ajută, cu siguranţă, schimbările, dar acoperirea, dimensiunile sau impactul acestei abordări tehnocratice ale activismului trebuie analizate cu realism. Coroborat cu un soi de activism de profesie, şi nu de vocaţie, această nouă competenţă a tînărului activist al zilelor noastre, dacă nu este dublată de o implicare întrupată în viaţa Cetăţii, poate deveni sterilă, neproductivă, iluzorie.

Desigur, este o pledoarie ce poate fi uşor intepretată ca fiind conservatoare şi prăfuită… a unui om reticient la schimbare. Sînt o activistă cu state vechi. Am existat în offline şi acum experimentez şi offline-ul civic. În cunoştinţă de cauză – subiectiv, desigur –, spun că este nevoie de echilibru. Cred în nevoia de activism în carne şi oase. Văd clicktivismul ca un instrument complementar excelent, adaptat vremurilor şi ritmurilor de azi, dar nu cred în puterea miraculoasă şi singulară a lui. Să nu uităm şi un alt aspect. Prăpastia digitală – în termeni de acces diferenţiat la aceste tehnologii (între regiuni şi ţări, în interiorul unor ţări, între zonele urbane şi rurale sau între indivizii aparţinînd unor grupuri sociale diferite, între tineri vs vîrstnici sau între români vs romi) este o realitate măsurabilă. Clicktiviştilor exclusivişti le-aş spune doar: cu un click nu se face primăvară. Clicktiviştilor moderaţi, cărora mă alătur, le doresc cît mai multe „cereri de prietenie“ offline! 

Laura Grünberg este sociolog la Universitatea Bucureşti, preşedinte al Societăţii de Analize Feministe AnA, autoare a volumului BiONGrafia. Istoria trăită a unui ONG de femei, Polirom, 2008.

Foto Lucian Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.