Pentru cei care sperau ca, odată cu schimbarea de guvern, să se respecte promisiunea de renunţare la politizare (clientelizare) de la vîrf pînă la femeia de serviciu, veştile sînt proaste. În prima lună de guvernare, principala preocupare a noii puteri pare să fi fost exact asta, înlocuirea oamenilor „lor“ cu oamenii „noştri“, de la cei numiţi politic (miniştri, secretari de stat – care s-au ocupat multă vreme cu împărţeala de funcţii şi scandalurile publice) şi pînă la cei teoretic inamovibili (prefecţi, inspectori şcolari). Eu, una, cu excepţia votului uninominal, nu-mi aduc aminte de nici o altă măsură decît numiri sau subordonări de instituţii. Chiar, guvernul ăsta a mai făcut şi altceva? Nu de alta, dar tot mapamondul e în pragul crizei, guvernele îşi bat capul cum să-şi însănătoşească bugetele publice şi sistemul financiar în faţa unui colaps sistemic, numai noi plătim poliţe şi ne imaginăm că asta vrea electoratul. În politica de împrospătare a cadrelor a rămas însă complet irelevantă discuţia despre performanţa sau lipsa ei în cazul foştilor; la fel, în plin an electoral nu preocupă pe nimeni să demonstreze publicului că „ăştia noi“ ar fi mai buni şi ar avea CV-uri mai profesioniste decît cei puşi, tot politic, de cei dinainte.

Senzaţia de invazie de lăcuste, cu care publicul s-a obişnuit la fiecare schimbare de putere, e de această dată ceva mai intensă – dovadă reacţiile prompte din partea publicului la numirile total nepotrivite de miniştri, la cazul Grăjdan-ISC-Năstase sau la schimbarea Comisiei de Etică responsabilă cu plagiatul lui Mang, întru albirea la timp a acestuia. Ceea ce exasperează e aroganţa cu care se trece peste protestele publice şi viteza cu care se schimbă oameni, se restructurează agenţii, se epurează conducerile unor instituţii, performante sau nu. Mai nou, parcă nu interesează nici legalitatea acestor înlocuiri. De pildă, dacă înlocuirea prefecţilor, în lege apolitici, s-a făcut cu pretextul că şi cei dinainte erau oamenii politici ai PDL, pretextul nu ţine. Ar fi trebuit ca Guvernul Ponta să-i repună în funcţie pe cei destituiţi de Guvernul Boc, mai ales că unii au hotărîri judecătoreşti definitive şi-şi primesc în continuare vechile salarii, nu să asistăm la o nouă împărţeală a poziţiilor pe algoritmul noii majorităţi PSD-PNL. Măcar PDL a încercat să găsească o bază legală pentru politizarea prefecţilor, s-a chinuit vreun an şi a emis două Ordonanţe de Urgenţă contestate de opoziţia de atunci, tocmai pe motiv de politizare.

Că opinia publică nu contează cînd eşti sigur pe o majoritate zdrobitoare vedem şi din lipsa de reacţie a politicienilor la protestele publice, de pildă contra destituirii dlui Dobrincu de la Arhivele Naţionale. Dl Dobrincu a fost pus acolo în 2007 chiar de liberali, care încă nu-şi dau seama că PSD îi va canibaliza după alegerile din toamnă. La începutul lui 2009, PDL-Flutur a încercat să-l înlocuiască pe dl Dobrincu tot cu un „politic“, Constantin Gheorghe, arbitru de fotbal (213 meciuri în Divizia A, 14 sezoane între ’84 şi ’97). La momentul respectiv, presiunea opiniei publice şi intervenţia preşedintelui au blocat acea înlocuire; acum, nici un răspuns din partea Guvernului.

O chestiune la fel de importantă, puţin comentată însă de presă, e aceea a înlocuirii managerilor la companiile de stat. Pînă acum asta a fost regula – fiecare partid la putere îi înlocuia pe cei de dinainte cu oameni de casă noi. De data asta însă, înlocuirea directorilor generali pe acest sistem e ilegală. Anul trecut, la presiunea FMI, s-a adoptat o Ordonanţă de Urgenţă (109/2011) privind guvernanţa corporativă a companiilor de stat. Ideea fiind tocmai asta: companiile de stat sînt autonome faţă de proprietar, trebuie să răspundă doar pentru performanţă în faţa acestuia, dar sînt independente managerial, nu pot fi administrate direct, iar conducerea nu poate fi schimbată arbitrar. Iată ce scrie Ordonanţa: ministerul nu se poate băga în activitatea de conducere şi administrare a întreprinderii publice (Art. 4); iar pentru companiile de stat mari, directorii şi membrii CA se selectează numai competitiv şi transparent, cu anunţ în ziare, cu criterii clare, folosindu-se un headhunter independent (Art. 29 şi 35). Legea e în vigoare. Aşa că se pun două întrebări. Prima: cum au fost înlocuiţi directorii Romgaz, Transgaz, Hidroelectrica etc. şi unii membri ai Consiliilor de Administraţie, săptămînile trecute, dacă legea interzice asta în mod explicit? Şi doi: oamenii aceştia au un contract de mandat, cu indicatori de performanţă, încă din 2009. Dacă înlocuirea lor s-a făcut pentru că n-au fost performanţi, de ce nu s-a scos pe masă tabelul cu indicatorii de performanţă pentru fiecare, să vedem ce au făcut şi ce n-au făcut?

Pînă cînd nu vorbim de performanţa oamenilor dinainte în funcţie, pînă cînd nu vom compara CV-urile lor cu ale celor pe care îi punem în loc, orice discuţie despre „depolitizare prin îndepărtarea politrucilor sau a propagandiştilor“ e pură ipocrizie. Asta cînd nu e de-a dreptul ilegală. 

Otilia Nuţu este analist pe zona energie, infrastructură şi reglementare la think tank-ul Expert Forum (www.expertforum.ro).

 

Emisiunea "Punerea pe gînduri" din 21 iunie 2012, la RFI România, cu Otilia Nuţu şi Mircea Vasilescu. Prin telefon a intervenit Cristi Puiu. Au fost difuzate fragmente înregistrate cu Horia-Roman Patapievici, preşedintele ICR, şi senatorul Puiu Haşotti.