cum pot fi distruse instituţiile. cazul icr

Scrisoarea traducătorilor din Spania jpeg
Scrisoarea traducătorilor din Spania
Toţi cei care nu cunosc literatura românească, şi sunt mulţi, au posibilitatea de a i se aproxima prin traduceri. Nu degeaba Horia-Roman Patapievici vorbeşte despre traducători în general, şi despre traducătorii din limba română în particular ca despre îngeri de pază: tăcuţi şi delicaţi. Şi simţim gratitudine; ne facem treaba în continuare, urmîndu-ne deviza: dacă vorbeşti cu cineva într-o limbă pe care o cunoaşte, ajungi la capul său, dar dacă îi vorbeşti pe limba sa, îi ajungi la inimă.
Un reper jpeg
Un reper
În același timp responsabil al unei mari instituții și gînditor implicat în istorie, dl. Patapievici mi-a apărut ca un partener constant în alertă, activ și profund motivat pentru a susține arta română în lume. Nici o umbră nu a afectat colaborarea noastră, nici o ezitare nu a diminuat implicarea comună în ediţiile de carte, în participarea la colocvii sau dezbateri în care ne recunoșteam cu uşurinţă, căci vorbeam aceeași limbă „intelectuală”.
O plăcere pierdută jpeg
O minune durează 7 ani
Din 2005 încoace, am avut în România o instituţie de stat care a funcţionat foarte bine, uimitor de bine pentru felul în care sîntem noi obişnuiţi să meargă lucrurile. Minunea a durat 7 ani, pînă cînd Guvernul Ponta a hotărît că această anomalie trebuie să înceteze de urgenţă.
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg
Adevărul despre ICR şi H.-R. Patapievici
Pentru orice om de bună-credinţă, adevărul e simplu şi banal. H.-R. Patapievici şi echipa sa au reuşit să construiască o instituţie veritabilă, cu nimic mai prejos – repet, în deplină cunoştinţă de cauză: cu nimic mai prejos – decît Institutul Goethe, Institutul Francez, Institutul Cervantes sau alte institute culturale europene.
ICR insultat pentru performanţă jpeg
ICR insultat pentru performanţă
Datorită lui Horia-Roman Patapievici şi echipei lui, Institutul Cultural Român a fost timp de aproape opt ani o excepţie tonică în peisajul românesc. A fost o instituţie izbutită, o izbîndă instituţională. Cu un program limpede, pus în aplicare prin metode eficace, ICR a funcţionat la nivelul cel mai bun al instituţiilor culturale europene.
Re uniformizarea şcolară jpeg
O instituţie normală
În urmă cu un an, la Godot Cafe-Teatru din Bucureşti, a avut loc cea de-a 11-a ediţie a Clubului Dilema veche, ediţie care l-a avut ca invitat pe preşedintele Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici. Punctul de plecare a discuţiei a fost preşedinţia EUNIC – reţeaua institutelor culturale din Uniunea Europeană, care a revenit, în 2010, preşedintelui ICR.
Dosar de presă jpeg
Dosar de presă
„Da, H.-R. Patapievici şi echipa sa au făcut din ICR o instituţie de care ar trebui să fim mîndri şi pe care ar trebui să o încurajăm să continue direcţia de dezvoltare propusă de această echipă. Nu pot să trec cu vederea şi să nu apăr lucrurile bune care se întîmplă acolo."
Cum evaluaţi activitatea ICR ului din ultimii ani? jpeg
Cum evaluaţi activitatea ICR-ului din ultimii ani?
"Ce s-a întîmplat în ultimii ani la ICR a fost o excepţie de la normă. ICR a înţeles că menirea unui institut cultural este aceea de a răspunde cererilor de parteneriat ale instituţiilor de prestigiu din străinătate, susţinînd proiectele artiştilor români în colaborare cu festivaluri, expoziţii, teatre etc."
Unde s a dus romantismul? jpeg
Circulaţia ideilor
Sînt o autoare care a publicat trei cărţi în România. Am avut mai multe lecturi publice în străinătate decît în ţară. Şi asta pentru că nici o altă instituţie publică de la noi, în afară de Institutul Cultural Român sub managementul lui Horia-Roman Patapievici şi a echipei sale, nu ştie de existenţa mea şi a altor zeci, poate sute, de artişti contemporani.
Un jurnal impersonal jpeg
Creativitatea globală
Dacă am fi oneşti şi mai ales dacă ne-am cunoaşte cu adevărat „interesul“, am recunoaşte deschis că ceea ce s-a întîmplat în ultimii cinci ani la ICR ne-a cam luat prin surprindere. Şi pe aceia dintre noi obişnuiţi cu „instituţiile“ româneşti, dar chiar şi pe cei care au avut vreme să cunoască mecanismul prin care grupările de interese se dizolvă la un moment dat necesarmente.
Conjuraţia Eminescu (II) jpeg
Direcţie şi scop
Fără proiectele literare ale ICR din ultimii ani mă gîndesc că aş fi fost acum un critic literar destul de ignorant şi, oricum, inutil literaturii în mijlocul căreia m-am format şi unde exist profesional.
„Nu văd rostul acestui transfer“  jpeg
„Nu văd rostul acestui transfer“
"Mie mi se pare că instituţiile ar trebui să-şi schimbe mai rar subordonarea şi să existe aşa cum au fost ele întemeiate, dacă au dat rezultate bune. Şi cred că ICR – deşi nu am nici un fel de simpatie personală pentru conducerea sa – este o instituţie care şi-a făcut datoria."
Vizionarul Patapievici  jpeg
Vizionarul Patapievici
Atacurile publice sau calomniile la care sînt supuşi intelectualii de seamă sau personalităţile marcante ale culturii reprezintă într-un fel şi o busolă rafinată, care indică „direcţia“ în care se îndreaptă o anumită cultură naţională, şi într-o mare măsură o ţară întreagă, în relaţia cu propria ei cultură.
Scrisoare deschisă jpeg
Scrisoare deschisă
Doresc să-mi exprim prin aceste rînduri adeziunea faţă de Horia-Roman Patapievici şi actuala echipă a ICR şi să-mi exprim îngrijorarea faţă de modul abuziv şi total nejustificat prin care aţi decis să interveniţi şi să modificaţi administrarea acestui Institut.
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg
Aţi văzut doar vîrful aisbergului
Îi spun senatorului PSD Dan Şova, în direct la TVR, că îmi este frică de ce poate face USL cu 85% din Parlament. Tocmai zisese, ca o laudă, că prin votul uninominal în stil britanic se va repeta în Parlament situaţia de la preşedinţii Consiliilor Judeţene, unde USL a luat în jur de 50% din voturi şi a obţinut 36 de posturi din cele 41.
Ciocul mic, acum sîntem noi la putere jpeg
Ciocul mic, acum sîntem noi la putere
Pentru cei care sperau ca, odată cu schimbarea de guvern, să se respecte promisiunea de renunţare la politizare (clientelizare) de la vîrf pînă la femeia de serviciu, veştile sînt proaste. În prima lună de guvernare, principala preocupare a noii puteri pare să fi fost exact asta, înlocuirea oamenilor „lor“ cu oamenii „noştri“.