Chef pe pereți

16 aprilie 2020
Comunismul se aplică din nou jpeg

Imediat după revoluție a fost un an nebun. Ceaușescu și comunismul formal dispăruseră ca prin minune, oamenii erau dintr-o dată liberi, inflația nu devenise încă o problemă, magazinele și restaurantele începeau să ofere lucruri de negîndit cu un an înainte, munca era ca la stat, patronii și companiile abia dacă apăreau. Doar noul regim Iliescu și mineriadele lui ce-au stricat momentele acelea.

Locuiam împreună cu membrii unei echipe de prospecțiuni geofizice în niște barăci de PFL, la marginea unei celebre stațiuni balneo, pe atunci încă neruinată. Oamenii mei erau topografi, tehnicieni, șoferi, zilieri, administratori. Eu, inginer, proaspăt absolvent, mă străduiam să-mi merit postura de șef. Barăcile erau destinate unor constructori și mineri cantonați în zonă pentru niște lucrări. Fiindcă aveau camere libere, ne-au primit și pe noi. Pentru standardele de azi, condițiile erau incredibil de proaste, dar pe atunci, noi eram obișnuiți cu altele și mai rele.

Echipa noastră era veselă, formată din indivizi care știau ce-s greutățile muncii de teren, dar și distracțiile. Într-o seară, la o aniversare, ne-am adunat toți într-o baracă, pentru o petrecere. Din politețe, au fost invitați și cîțiva muncitori din partea gazdelor. Văzînd aceștia cam cum ne distram noi (beam, vorbeam, dansam, jucam cărți), au început să strîmbe din nas. „Ăsta nu-i chef !”, au zis la un moment dat. „Dar voi cum petreceți?”, i-am întrebat. Ne-au răspuns, într-o doară, că la ei mesele și scaunele ajung pe pereți și pe tavan. Văzîndu-ne mirați, ne-au promis că ne vor invita cu prima ocazie, să ne lămurim.

Vreo două săptămîni mai tîrziu, invitația s-a concretizat. Ne-am îmbrăcat cu ce aveam mai bun (chit că arătam probabil ca-n Vestul Sălbatic) și ne-am dus la ei. Era un fel de apartament cu două camere într-una dintre acele barăci din carton presat. Cînd am intrat, oamenii lor erau deja beți cui, iar pe la jumătatea unui perete era fixat orizontal un scăunel de lemn. Cu picioarele răscrăcărate spre mijlocul camerei, arăta ca o operă de artă de la Tate Modern. N-a trecut mult și am văzut un individ voinic, cu un ciocan în mînă, luînd un alt scaun din acela simplu și bătîndu-i suprafața de șezut în cuie pe peretele de vizavi. Au urmat altul și altul… Bătutul în cuie stîrnea o bucurie imensă. La un moment dat a venit rîndul unei mese, care a fost bine bătută pe tavan cu ajutorul mai multor voinici urcați pe un pat. Pînă la urmă, aproape nici o mobilă de lemn n-a scăpat de respectiva procedură. Încăperile au început să arate straniu. Lumea întoarsă pe dos. Cheful a devenit monstruos.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.