„Asistăm la un reviriment al ideilor totalitare și comuniste“ - interviu cu Cristian GHINEA

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
Trump – cum îi scoatem afacerile din cap? jpeg

Unul dintre inițiatorii legii privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter comunist e Cristian Ghinea. L-am întrebat cum își explică faptul că fascismul e unanim condamnat, în schimb, în ceea ce privește comunismul, persistă încă o anumită indulgență, atît Vest cît și în Est. 

La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, regimul comunist s-a aflat în tabăra învingătorilor, iar nazismul în tabăra învinșilor. De aici, o oarecare întîrziere cu care societățile civilizate au început să realizeze grotescul regimurilor comuniste: le fuseseră aliați împotriva nazismului. Apoi, un permanent apetit al intelighenției occidentale pentru comunism, ca un experiment interesant, realizat pe pielea altor oameni. Acei „inteligenți“ au pierdut Războiul Rece, dar au cîștigat războiul ideilor. Copiii noștri învață teoriile lor în universități. Apoi, în Europa de Est, am fost noi înșine foarte indulgenți cu crimele comunismului. Nu ne-am impus anticorpi și am rămas nevaccinați.

Cum vă explicați această atitudine aproape binevoitoare față de comunism în România, care a trecut printr-o dictatură?

România a avut o relație destul de complicată cu anticomunismul, cu rezistența la comunism. Noi am avut insule de rezistență la comunism, izolate, nu o mișcare de rezistență a societății. Comunismul, timp de 45 de ani, s-a integrat în viețile noastre nestigherit, pînă a devenit normalitate. Apoi, să ne uităm cine a condus România după căderea regimului comunist. Ion Iliescu, de exemplu, este identificat în Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, comisia Tismăneanu, drept unul dintre principalii „vinovați de impunerea și perpetuarea“ acestui regim. Să fim realiști, anticomunismul a fost prizat în mediu restrîns. Acum 16 ani, cînd eram redactor la Dilema – mă bucur enorm că revin, chiar și așa, aproape de revistă, o citesc și rezistă, e singura publicație scrisă care concurează cu net-ul la mine –, coordonam un dosar despre arhivele Securității. Erau o mînă de intelectuali și activiști contra unui întreg sistem. Eram, aș putea zice, deși eram mic atunci. Am învins în cele din urmă, dar pentru că sistemul s-a mișcat natural din acel punct. Iliescu a ieșit din peisaj și urmașii lui nu mai vedeau de ce să apere ei Securitatea. Iliescu a devenit caduc, a fost înlocuit de toți acei mai mici iliești care au acaparat instituțiile publice, în administrație, în politică. Știți expresia – „comunismul a făcut și lucruri bune“, este precursoarea lui „au furat, dar au dat și la alții puțin“. Agenda sistemului nu mai e comunismul, ci să păstreze ce au furat.

Condamnarea oficială a comunismului drept regim „ilegitim și criminal“ a stîrnit la momentul respectiv unele controverse. Și s-a soldat cu puține rezultate concrete. Care ar fi consecințele acelui act de condamnare? Și care sînt urgențele în plan memorial?

Condamnarea comunismului la cel mai înalt nivel a fost doar primul pas de care aveam nevoie. Dar este nevoie și de o condamnare a regimului comunist la nivelul societății. Condamnarea comunismului în aceeași măsură cu nazismul este o măsură de igienizare a spațiului public românesc. Pentru că noi, în ceea ce privește comunismul, nu am făcut niciodată curat după ce l-am dat afară din casă. Am făcut curat după regimul legionar, dar nu și după cel comunist. Și pentru că am fost, cum spuneați mai devreme, binevoitori inclusiv cu ororile acestui regim, astăzi asistăm la un reviriment al ideilor totalitare și comuniste. Ne aflăm în situația în care trebuie să le explicăm copiilor noștri de ce Hitler a fost un om rău și de ce ideologia lui e nocivă, dar despre Mao, Pol Pot sau Ceaușescu se poate vorbi laudativ oriunde.

Scopul proiectului legislativ pe care l ați inițiat este să prevină reinstaurarea unui regim comunist în România. Dar chiar credeți că există acest risc?

În spațiul public din România, propaganda comunistă, discursul laudativ la adresa ideilor comuniste reînvie. Atenție, nu este vorba de nostalgicii comuniști, de cei care au prins acea perioadă și au anumite nostalgii, este vorba de oameni mai tineri, care nu au simțit pe pielea lor ce înseamnă comunismul pus în practică. Este un curent pro-comunist care prinde și la noi, și în alte state din Estul Europei. Există multe discuții legate de această temă a nostalgiei comuniste în statele din fostul lagăr comunist. Dar nu despre asta este vorba. Este vorba de faptul că acest discurs pro-comunist, inclusiv în universități, zone de dezbatere civică, nu este însoțit de obligația de a-i asocia și traumele provocate. Nu poți face același lucru cu nazismul, de exemplu – să iei cîteva idei pe care să le prezinți ca fiind bune și să ignori lagărele de concentrare. De ce să putem face asta cu comunismul? Este o măsură de prevenție, așa cum este un vaccin. Mereu există riscul. Libertatea și democrația nu sînt un dat de la sine, ele sînt pe cît de puternice în fața comunismului, a fascismului pe cît sîntem noi dispuși să le apărăm, să le întărim. Eu sînt un liberal. Și am o poziție liberală: ambele totalitarisme trebuie tratate la fel.

Ce se înţelege, în spiritul acestei legi, prin „organizaţii, simboluri şi fapte cu caracter comunist“?

Am văzut, atunci cînd am depus această inițiativă legislativă în Parlament, alături de mai mulți colegi, această interpretare conform căreia vor fi arestați toți cei care poartă tricouri cu Che Guevara. Este o formă de opoziție la propunerea legislativă. Dar interpretarea este greșită. Nu despre asta e vorba. Avem o lege similară care condamnă fascismul și regimul legionar, vi se pare că sînt pușcăriile din România pline de nostalgici legionari sau de tineri care și-au tatuat zvastici? Această lege ar urma să dea statului român instrumente necesare pentru a preveni reapariția unor organizații care să își propună, de exemplu, reinstalarea terorii sociale în România. Organizații, iar organizațiile în România sînt definite ca adunare de cel puțin trei oameni care purced la anumite fapte. Această lege nu urmărește persoanele care fac anumite afirmații în parc, pe o bancă. Resping ideea că trebuie să permitem apariția unor curente de gîndire neo-comuniste, totalitare, antidemocratice, pentru că este vorba de toleranța față de convingeri politice. Comuniștii, la finalul anilor ’30, începutul anilor ’40, erau o minoritate în România, puțini își imaginau atunci că vor instaura în țară un regim de teroare care va dura aproape o jumătate de secol. Dar s-a întîmplat, cu ajutorul sovieticilor, bineînțeles.

Statul român a fost condamnat de CEDO pentru că a refuzat să înregistreze / să înscrie Partidul Comuniștilor. În spiritul acestei decizii, proiectul pe care l-ați inițiat ar fi neconform cu jurisprudența CEDO. Cum poate fi obținut un compromis?

Văd că CEDO devine o sperietoare, o societate nu își poate dezvolta anticorpi democratici că… pac, la CEDO. Hai să avem legea și apoi un caz la CEDO. Să avem o dezbatere cu judecătorii. CEDO argumentează că interzicerea propagandei comuniste nu este necesară întrucît nu există o amenințare iminentă, un pericol clar privind instaurarea unui regim totalitar, antidemocratic. Și aici dezbaterea este interesantă: de unde știu judecătorii asta? Cum se măsoară pericolul? Este asta o decizie politică, luată de societate, sau una judiciară? Cred că noi, ca societate, trebuie să luăm această decizie. Hai să avem legea trecută și vom dezbate la CEDO dacă avem cazuri acolo. Să nu legiferăm înseamnă a ne castra de libertatea de decizie. Iar dacă CEDO funcționează ca sperietoare, atunci legea acum în vigoare in România, privind legionarismul și fascismul, ar trebui să nu fie acceptată. Nu cred că legionarismul e un pericol, iar comunismul nu. Eu cred că ambele sînt. Spun din nou: proiectul nostru de lege este o copie exactă, la nivel de limbaj și mecanism legal, a legii deja în vigoare, privind totalitarismul de extremă dreapta. Logica și argumentele se aplică ambelor Rele. 

Cristian Ghinea este eurodeputat (grupul Renew Europe). A fost deputat în Parlamentul României (USR) în perioada decembrie 2016-mai 2019.

a consemnat Matei MARTIN

Foto: Eduard Enea

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.