Articol simetric despre aplicaţii în străinătate

Luca ISTODOR
Publicat în Dilema Veche nr. 582 din 9-15 aprilie 2015
Articol simetric despre aplicaţii în străinătate jpeg

Legat de aplicatul la facultăţi în străinătate, cel mai groaznic lucru e aşteptarea. Dacă la o facultate în România aştepţi cîteva zile pînă să vină rezultatul examenului de admitere (dacă e cazul), în SUA sau în Anglia, unde am dat eu, aştepţi cîteva luni. Am trimis aplicaţiile în noiembrie, am primit răspunsurile în ultima săptămînă a lui martie. Şi aşteptarea presupune incertitudine: pentru patru-cinci luni, nu am ştiut ce se va întîmpla cu viaţa mea: în ce oraş din lume voi ajunge? ce voi studia exact? la ce facultate? voi putea să o plătesc? Şi apoi vin întrebările, aproape nejustificate, născute din lipsă, practic, de ocupaţie: dacă nu mă acceptă nici o facultate? dacă nu s-au trimis documentele? dacă nu am completat corect formularele? Şi da, într-adevăr, am scris lipsă de ocupaţie: în cele cinci luni, am lucrat la o grămadă de proiecte, am învăţat pentru teste şi pentru Bac, am ieşit în oraş şi din oraş. Dar, cu toate astea, simţeam că nu fac nimic. Nimic nu conta, toate activităţile erau subordonate aşteptării de răspunsuri sau, măcar, de actualizări de la facultăţi. De aici a început şi o minidepresie, de aici a început o dependenţă de telefon, pe care îl foloseam aparent ca să răspund la mesaje de pe Facebook, dar în esenţă voiam doar să apară un e-mail de la vreo universitate. Ah, să nu uit că mi-am şi înnebunit prietenii legat de acest subiect, deşi nici asta nu a ajutat. NIMIC nu ajută. Eşti singur şi aştepţi şi nu poţi decît să aştepţi, iar mie nu îmi place să aştept nici după metrou, după ce l-am pierdut, darmite cinci luni după nişte e-mail-uri. 

Mai sus e partea neplăcută – mi-am exprimat şi eu frustrările. Dar evident că există şi părţi bune. Cel mai important, zic eu, este că (mai ales în SUA) eşti luat în considerare „în întregime“, cu toate activităţile, performanţele şi rezultatele de pînă atunci. Nu e vorba doar de un examen de admitere unde poţi greşi pentru că eşti prea emoţionat (deşi se cer şi anumite examene). Trebuie să trimiţi toate activităţile făcute pînă atunci, să îţi arăţi implicarea. Trebuie să trimiţi notele din liceu, să arăţi că ai învăţat şi că poţi învăţa în continuare. Trebuie să trimiţi un eseu în care să prezinţi o experienţă definitorie din viaţa ta şi să îţi expui posibile calităţi şi defecte. Faptul că unele persoane au trecut prin situaţii dificile, care să nu le fi permis să aibă rezultate „perfecte“, e luat şi el în considerare. Şi toate acestea înseamnă că eşti încurajat să te implici, să fii activ încă din liceu, să ai rezultate constant bune, dar că, dacă greşeşti, eşti lăsat să îţi repari greşelile – totul e uman. 

Acum, că am făcut, practic, un rezumat al ultimelor cinci luni din viaţa mea, pot să spun şi DE CE vreau să mă duc la facultate în străinătate. În primul rînd, vreau în SUA pentru că acolo poţi să nu studiezi un singur lucru. Eşti încurajat să te dezvolţi multilateral, poţi să îţi alegi două-trei subiecte pe care să te axezi şi poţi face ce combinaţii vrei tu. Eu vreau să studiez film, dar şi gen şi sexualitate, şi nu pot, şi nici nu vreau, să mă decid la una dintre ele acum. Al doilea motiv pentru care vreau să plec este că, atît în Anglia, cît şi în SUA, se încurajează (şi eşti ajutat, chiar) să ai experienţe practice,

-uri, mult mai mult decît aici. Apoi, cred că vreau să schimb mediul. Am trăit în Bucureşti toată viaţa şi sînt curios cum ar fi ca acest lucru să se schimbe, pentru că s-ar putea să mă ajute mult mai departe. Chiar dacă e un gest radical şi, probabil, greu de suportat la început, poate să fie un fel de „formare“ sau maturizare. Eu sînt unul dintre cei mai imaturi oameni din lume, probabil că voi plînge trei luni după ce ajung acolo, dar sper că în timp mă voi obişnui să fiu fără părinţi şi fără vechii prieteni, să iau, aproape, viaţa de la capăt. S-ar putea ca asta să mă „formeze“ cumva şi să mă pregătească, mai mult sau mai puţin, pentru viitor. În final, îmi place că în UK şi în SUA, şi mai ales în oraşele unde am aplicat eu (Londra, NY, LA, Chicago, Philadelphia, Boston), societatea este sau pare a fi mai deschisă, pare să nu judece atît de mult. 

Şi pentru ca articolul să fie perfect simetric (ca o poezie cu rimă îmbrăţişată – primul paragraf – NU, al doilea – DA, al treilea – DA, ultimul NU), voi scrie în final ce gîndeşte partea din mine care vrea să rămînă aici. Căci da, există o astfel de parte. Cît timp am fost în România, m-am implicat într-o grămadă de activităţi, pe care nu are rost să le expun aici, dar care, cred eu, au contribuit cît de puţin la schimbarea de mentalităţi şi dezvoltarea unor proiecte (aproape) noi pentru România. Şi, în acest context, mă gîndesc: şi dacă ar trebui să rămîn aici, pentru ca şi societatea românească să se schimbe, să aibă şi ea avantajele despre care am vorbit mai devreme referitor la SUA sau Anglia? Dacă ar fi mai bine să rămîn aici şi să contribui la schimbare? Dacă o să pierd ocazia asta pentru că, mergînd la facultate acolo, o să mă deconectez de la problemele de aici? Dar aceste întrebări vor rămîne fără răspuns, căci am hotărît că plec. Am hotărît să plec, şi mă îngrozeşte gîndul ăsta, mă îngrozeşte că mă duc undeva fără cunoscuţi, şi în acelaşi timp abia aştept să trăiesc într-un oraş ca Londra sau New York. Plănuiesc să trimit vederi. 

Luca Istodor este elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Sf. Sava“. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.