- interviu cu Marius MĂLDĂREANU, comisar-şef la Direcţia de Ordine Publică a Poliţiei - Care-i situaţia în prezent cu formarea poliţiei comunitare, cea subordonată primăriilor? Discuţia a început în 2005 şi e încă în desfăşurare. Legea 371 nu a ieşit aşa cum ar trebui şi, practic, gardienii publici, cu mici modificări în atribuţii, au fost transformaţi în poliţie comunitară. Unii propun acum ca toată poliţia de ordine publică şi circulaţie să treacă în subordinea primăriilor, alţii se opun şi atrag atenţia ce ar însemna să mai dai unui primar pe cap şi poliţia. Noi am făcut un proiect-pilot pe care l-am experimentat în cîteva municipii. Propunerea noastră este să fie sporite atribuţiile poliţiei comunitare cu probleme aflate în domeniul primăriilor: parcuri, cimitire, parcări, probleme de mediu şi controalele în zona comerţului. Nu credem că e cazul însă să dăm toată poliţia de ordine publică şi de circulaţie primăriilor. Noi am propus chiar să le detaşăm poliţişti de la noi, pînă se pune pe roate noua structură. Dar, unele oraşe cu posibilităţi financiare mai mari au deja asemenea poliţii. De exemplu, în judeţul Prahova toate oraşele au poliţie comunitară şi la fel şi aproape jumătate din comune. Dar în momentul actual, nu e o confuzie între cele două tipuri de poliţie, între atribuţiile lor? Ba da, e o confuzie, mai ales că sînt şi mai multe proiecte de lege şi pentru că deja unul dintre acestea, deşi avea aviz negativ de la Guvern, a trecut prin Senat. A fost respins apoi la Cameră. Mai e şi problema banilor pentru poliţiştii comunitari. Ei sînt plătiţi, la ora actuală, ca funcţionari publici şi au lefuri foarte mici. Noi am lăsat în suspensie în proiectul nostru această chestiune, pe care va trebui s-o rezolve Ministerul Finanţelor. Între pasivitate şi abuzŞtiu că unele neclarităţi sînt şi în legile care privesc acţiunile poliţiei şi că acestea vă creează probleme la anumite tipuri de intervenţie. Noi avem un manual de bune practici în care am mai reglementat unele lucruri, am comasat reguli de procedură şi le-am pus într-o formă mai accesibilă pentru a fi mai uşor de reţinut. Dar mai avem probleme legislative. Nu mai există - cum se ştie - închisoare contravenţională. Foarte bine. Dar nu mai există nici munca în folosul comunităţii. Iar legea 61 privind amenzile contravenţionale e ineficientă pentru că multe asemenea amenzi nu sînt plătite şi nu pot fi executate. Executarea silită e foarte complicată, iar unele persoane nici nu sînt solvabile. Neplata amenzii nu se mai transformă deci nici în închisoare, nici în muncă în folosul comunităţii. Am văzut şi am auzit că există diverse situaţii în care poliţiştii nu ştiu cum să acţioneze, au tot felul de reţineri? De ce se întîmplă asta? Cred că la busculade, de exemplu, au reţineri să intervină mai energic pentru a nu fi acuzaţi că au lovit pe cineva sau mai ştiu eu ce. Pe de altă parte, există în aceeaşi măsură şi intervenţii mult mai dure decît ar cere-o anumite situaţii. Ce să spun, asta mai depinde şi de om. Se fac testări periodice asupra poliţiştilor? Se fac şi testări fizice, de cunoştinţe profesionale, de tactică. Sînt trimestriale şi obligatorii. Sînt luate în serios sau sînt mai mult formale?Noi încercăm să le facem cît mai serios, dar mai depinde şi de managerii din diverse locuri, de oamenii care le fac. Cum ţineţi echilibrul între a-i încuraja pe poliţişti să-şi facă datoria, să intervină atunci cînd e cazul, şi a-i obliga să nu depăşească nişte limite în intervenţie? Aici avem probleme majore în două situaţii care urmează a fi mai bine reglementate prin lege. Una priveşte uzul de armă. Azi sînt în vigoare nişte prevederi vechi. Se aşteaptă acum ca fiecare instituţie care are arme în dotare să-şi facă propriile reglementări care vor fi apoi înglobate în legislaţie. Noi am elaborat propriul proiect, în care luăm în considerare reglementările europene şi drepturile omului. Şi unde se prevede că se face uz de armă doar cînd se pune în pericol viaţa cuiva sau la infracţiuni foarte grave, de tipul atentatelor. Nu cred că mai e cazul să punem în noua lege situaţiile prevăzute acum şi care permit folosirea armei atunci cînd cineva nu opreşte la somaţie (nu e cazul, mai ales dacă n-ai indicii serioase că ar fi săvîrşit cine ştie ce infracţiune gravă). Uzul de armă nu trebuie să se facă aşa, în orice fel de împrejurare. Acum se mai face uz de armă împotriva celor care nu se opresc la somaţie? Se mai întîmplă. Dar, de obicei se trage în aer. A mai fost un caz la Hunedoara cînd un poliţist a tras asupra unui individ care l-a atacat cu toporul. Scena a fost şi filmată. Poliţistul a fost practic obligat să facă uz de armă, dar mai multe organizaţii pentru drepturile omului au criticat acea intervenţie. Situaţiile astea sînt, oricum, foarte delicate. Dar mai avem un gen de cazuri care ar trebui mai bine reglementate. Este vorba de cele care reclamă intrarea poliţistului într-o zonă privată. Constituţia prevede că există anumite derogări care se fac prin lege de la principiul inviolabilităţii domiciliului. Or, printre aceste derogări se menţionează în Constituţie şi încălcarea ordinii publice. Or, legea care să prevadă aceste situaţii, nu există. Noi vrem să introducem în legea privind ordinea publică o prevedere care să dea voie poliţistului să intre într-o locuinţă sau într-o firmă privată, fără acordul proprietarului, în cazuri grave de încălcare a ordinii publice şi care nu pot fi rezolvate altfel. Acum, de exemplu, nu se poate interveni dacă cineva pune muzică foarte tare şi deranjează un cartier întreg. Dar sigur, şi asta e o iniţiativă care stîrneşte discuţii. Ce se mai furăExistă anumite tipuri de infracţiuni cu care vă confruntaţi mai des în ultima vreme? Ele depind de zonă şi chiar de sezon. Vara sînt mai multe tîlhării prin smulgeri de lănţişoare sau telefoane mobile. Cînd e cald, acestea sînt mai la vedere. În zonele rurale avem infracţiuni silvice foarte răspîndite, iar acum, toamna, încep furturile de produse agricole de pe cîmp, se fură în haită, cum se zice. Ne confruntăm de asemenea cu furturi de metale. De exemplu, se fură materiale de la stîlpii de înaltă tensiune şi au fost şi morţi, hoţi care s-au curentat.Se mai fură din conductele de petrol? S-au redus mult furturile mici, adică sînt mai puţini bidonarii, cum le ziceam noi. Cei care luau cu un bidon sau două. Acum se fură mai organizat. Am avut cazuri cu cisterne, sînt reţele întregi. La furturile de produse agricole ce puteţi face? Cred că sînt la scară foarte mare. În unele sate e chiar un obicei. Şi ştiu că sînt zone în care, dacă cineva începe culesul, toţi ceilalţi merg şi ei pe cîmp să culeagă (chiar dacă recolta nu s-a copt). Pentru că, odată început culesul, nimeni nu mai e sigur că "nu se culege" şi de la el, dacă nu e de faţă. Aici şi oamenii ar trebui să-şi angajeze paznici. Acum însă, poliţia are mai multe maşini şi e mai mobilă, poate parcurge distanţe mai mari, mai repede. Dar mai avem o problemă. Pînă acum, infracţiunile mici, de lovire sau ameninţare, erau soluţionate prin plîngeri prealabile care se depuneau la judecătorii. Legea s-a modificat şi toate aceste plîngeri se vor depune la poliţie. Vom primi în plus şi toate plîngerile anterioare depuse la judecătorii şi nesoluţionate. Noi estimăm că e vorba de vreo 180 de mii de asemenea plîngeri. Reclamaţii şi medieri Aici mi-aduc aminte de altă problemă a poliţiei. E vorba de pasarea oamenilor atunci cînd i se adresează cu vreo problemă. De încercarea de a-i descuraja să depună plîngere. Unii preluau plîngerile şi le transmiteau la judecătorii. Alţii, în schimb, poate că nu doreau să se mai încarce cu tot felul de asemenea lucruri. Acum vor fi obligaţi să preia asemenea plîngeri. Sigur că poliţiştii vor fi astfel mai informaţi cu ce se întîmplă în cartierul lor, dar mă întreb cum ne vom descurca cu un asemenea volum de muncă. În plus, poliţiştii vor trebui să facă şi multe împăcări între părţi, pe care înainte le făceau judecătorii. Sînt destul de pregătiţi poliţiştii pentru a şti cum să-i trateze pe oameni, cum să medieze un conflict? S-au făcut o serie de cursuri cu specialişti din alte ţări. Recent cu elveţieni, care au pregătit nişte ofiţeri. Analiză tranzacţională zic ei acestui domeniu. Avem deja acum şi specialişti proprii în aşa ceva. Dar a făcut fiecare poliţist un asemenea curs? Nu neapărat cu străinii, dar în fiecare judeţ avem cîte doi formatori - cum se numesc ei -, unul pe zona urbană, altul pe zona rurală şi aceştia fac tot felul de pregătiri cu poliţiştii, inclusiv astfel de lucruri legate de comunicare. Dar aş mai spune un lucru. În ultima vreme a crescut foarte mult numărul infracţiunilor de ultraj la adresa poliţiştilor. Nu ştiu dacă e vorba de o creştere a agresivităţii autorilor sau de o scădere de autoritate a poliţiştilor. Ce ştiu însă e că s-au scos insulta şi calomnia din Codul Penal. Cu alte cuvinte, s-a dat liber şi la înjurat poliţişti. Foarte bine, nimic de comentat. Numai că, în legea noastră, dacă un poliţist jigneşte o persoană e considerat abuz în funcţie. Mi se pare că, din acest punct de vedere, nu există o echivalenţă între comportamentul cerut cetăţenilor obişnuiţi şi cel căruia trebuie să i se supună poliţiştii.