Să-ţi părăseşti editorul după unsprezece ani pare un gest nedilematic. Cititorii noştri fideli se vor fi întrebat ce s-a întîmplat, de fapt, cum de i-am lăsat vinerea trecută fără revista lor preferată. Au aflat, probabil, din presă cauzele plecării - şi le mulţumim colegilor jurnalişti care au informat corect despre decizia redacţiei de a pleca de la Institutul Cultural Român.Le sîntem datori însă cititorilor cu cîteva explicaţii. Decizia n-a fost uşoară şi nici n-a fost luată peste noapte. Timp de cîteva luni, am căutat o soluţie amiabilă. Preşedintele Fundaţiei Culturale Române (transformată prin lege în Institutul Cultural Român) ne-a refuzat. Am considerat că, pentru a păstra spiritul Dilemei, singura opţiune este aceea de a ne găsi alt editor. În consecinţă, întreaga echipă redacţională a plecat (prin "acordul ambelor părţi") de la Institut.Le propunem, aşadar, cititorilor dilematici o revistă nouă:Dilema veche. Titlul nu vrea să spună altceva decît că ne vom strădui să păstrăm spiritul originar. Sperăm că publicul nostru fidel ne va urma, după cum sperăm că vom reuşi să cîştigăm şi alţi cititori. Le cerem scuze celor care s-au abonat deja la Dilema: denumirea nu mai e a noastră şi nu ştim ce se va întîmpla cu ea.Tocmai pentru ca lucrurile să rămînă limpezi, în acest număr le propunem cititorilor un "epistolar" care explică de ce am făcut gestul de a schimba editorul şi de a edita o altă revistă. Schimbul de scrisori între redacţie şi fostul editor a avut loc în septembrie, cînd se înfiinţase deja Institutul Cultural Român. Scrisoarea dlui Andrei Pleşu a fost redactată tot atunci.Sîntem convinşi că dilematicii vor şti să tragă singuri concluziile. Din punctul nostru de vedere, "polemica" e încheiată. De săptămîna viitoare, vă aşteptăm cu dileme noi. În Dilema veche, desigur...