Agitprop pe Facebook

Publicat în Dilema Veche nr. 453 din 18-24 octombrie 2012
Agitprop pe Facebook jpeg

Afişul electoral e preistorie. Dezbaterea candidaţilor – Antichitate. Spotul electoral, închistat de reguli de difuzare cvasimedievale, şi-a trăit renaşterea odată cu Internetul şi moda campaniilor virale. Modernitatea este a candidaturilor-eveniment, care aţîţă ştirea: plimbi elefantul pe strada mare sau ridici un panou inept în piaţa prefecturii – gata, eşti pe toate canalele, te bîrfesc toţi forumiştii. În zilele noastre, viralitatea a trecut la nivelul superior: cel al reţelelor sociale, al site-urilor de sharing, al portalurilor de ştiri, toate supuse influenţei crescînde a bloggerilor, haterilor, postacilor şi – mai nou – a hacktiviştilor...

Să-i cadoriseşti pe alegători cu şepci, tricouri sau sacoşe (stimulente permise de lege) e mai mult decît înduplecarea bunăvoinţei. Este exploatarea consimţită a acestora, pe post de oameni-afiş, dispuşi să exhibe mesajul mai departe, spre alţi receptori. Dacă, printr-o minune, purtătorii de tricou ar putea oferi tricouri şi altora, iar acei alţii, la rîndul lor, altora..., efectul de propagare s-ar înteţi exponenţial. Această minune – care dă definiţia viralităţii – este posibilă pe Internet. Iar Facebook-ul pare a-i fi medium-ul ideal. Pe Facebook, mai dihai decît pe Twitter sau altele asemenea, toată lumea e receptivă, îngăduitoare şi, cel puţin la prima vedere, prietenoasă. Prietenii te recomandă altor prieteni; aprecierile unuia atrag mirările altuia etc.; totul pe un fond hedonist, relaxat, care permite însă şi activismul şic, şi implicarea socială light, fără stres, din tastatură... Poţi susţine cauze cu un click, poţi semna petiţii cu un share, poţi participa la donaţii fără să dai bani...

Facebook-ul e însă un instrument cu mai multe registre, nu uşor de stăpînit. La nivelul sutelor sau al miilor de relaţii, zisa prietenie e dublată de dorinţa de dominare, de influenţare, de înfeudare ideologică a celuilalt. Poţi fi cu adevărat prieten cu un postac de partid? Fie şi dacă din partea lui primeşti nu confidenţe sincere, ci tentative de racolare? Poate că da; cît timp mesajele rămîn suficient de frivole, uneori haioase, apreciate de anturaj, promovate de trend... Gigabiţii zilnici de caricaturi, montaje foto parodice, diatribe şi satire nu mai au de mult pretenţia de a disuada pe cineva. Ele sînt produse pentru a întreţine o atmosferă veselă, propice gîndirii libere, tonifiantă pentru spiritul critic; dar fatalmente partizană şi, în raport cu politicienii, fie mumă, fie ciumă.

S-a tot glosat despre ipocrizia termenilor friend/friendship. Debordează netul de poliloghii despre cum nu poţi fi realmente prieten cu mii de inşi, dintre care abia cunoşti o parte... Dar prieten pe Facebook echivalează cu tovarăş în comunism. Specific Facebook-ului este un soi de control prietenesc din partea anturajului asupra individului, ceea ce (asemănător întrucît controlului tovărăşesc din dictatură) garantează conformismul faţă de opinia colectivului, a obştii online.

Acum doi ani, campania ROM Tricolor a demonstrat, în sfera comunicării comerciale, forţa de manipulare virală a Facebook-ului. Participarea benevolă a anturajelor de facebookeri, declanşată printr-un abil happening mediatic, a adus zeci de mii de accesări ale site-ului de campanie, mii de postări şi nu mai puţin decît şase cauze online: o reacţie populară de proporţii împotriva deciziei de a schimba – nu compoziţia! –, ci doar ambalajul unei ciocolăţele; schimbare devoalată la final a fi o farsă, un hoax publicitar. „Închipuiţi-vă că toţi aceşti facebookeri au drept de vot“, îmi încheiam atunci analiza din Dilema veche.

Şi iată-ne la localele din 2012. În loc de ROM Tricolor – Nicuşor Dan. Iar în memoria afectivă a junelui facebooker bucureştean – campania lui Obama, cea în care o seamă de lideri de opinie s-au întrecut în a declara public, fără ocolişuri sau ascunzişuri, intenţia de a vota marele Change. La fix pentru Facebook, locul în care îţi expui emoţiile live şi toată lumea îţi dă like. Aici te poţi văicări, de pildă, că ai crampe intestinale după o supradoză de corcoduşe: vei primi pe dată sfaturi, compătimiri, tachinării... Or, aşa cum îţi destăinui senzaţia de moment, de ce nu ţi-ai împărtărşi şi intenţia de vot? E la îndemîna ta să lansezi un statement de independenţă, coolness şi fason obamian. Devii Bruce Springsteen pentru cinci minute!

Eşti un postac tocmit cu ora? Sau un spirit liber şi (autopretins) independent? Nu contează – viralitatea nivelează tot. „Şi eu votez cu Nicuşor Dan! – De ce votez cu Nicuşor Dan? – Nu pot vota cu Nicuşor că n-am încă buletin de Bucureşti, dar vă îndemn pe toţi...“ Şi iată cum temerarul ONG-ist din Făgăraş s-a trezit, după un refresh şi un restart, eroul exponenţial al proaspeţilor bucureşteni care îşi proiectează metropola de reşedinţă ca pe o rampă a propriei emancipări către o urbanitate cu fason vestic, în răspăr cu metehnele balcanice ale vechiului tîrg de văcari.

Dar stai! Votul e secret! Iar motivaţia lui, pentru fiecare alegător în parte, este intimă şi confidenţială. Democraţia, drepturile omului, garantarea şi protejarea liberei conştiinţe a fiecăruia dintre noi – nu sînt toate aceste principii fragilizate de noua cutumă de pe Facebook, resimţită deja ca obligaţie, de a-ţi etala opţiunea electorală?!

Deznodămîntul e cunoscut. Cei mai lucizi dintre „prieteni“ – care sperau să-şi impună un whistleblower în Consiliul Local – s-au văzut nevoiţi să... whistle a pagubă. Avalanşa online care i-a făcut pe agitatorii entuziaşti să spere într-un Change dîmboviţean s-a revelat un amăgitor efect viral.

Un test de laborator pentru următoarele campanii? Sau o învăţătură pentru responsabilii cu agitprop-ul viitorului? Dacă peste cîteva scrutinuri vom vota online, ne putem oare aştepta ca votul să fie mai impulsiv, mai capricios, determinat în mai mare măsură de fluxurile şi refluxurile de opinie ale mediului virtual? Vom ajunge să decidem destinele polis-ului în aceeaşi manieră în care accesăm o aplicaţie? Ăla, da, ar fi un Change...  

Florin Dumitrescu este publicitar. Cea mai recentă carte publicată: Marfă reîncărcată (volum colectiv de poezie), Editura Brumar, 2011.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.