Admiraţii sîngeroase

Publicat în Dilema Veche nr. 884 din 18 - 24 martie 2021
Admiraţii sîngeroase jpeg

Religiile mor din lipsă de paradoxuri, notează Cioran în Exercices d’admiration. Poate că tocmai de aceea, cu un surîs complice, singurul tip de lectură preferat, în acest volum apărut în 1986, este acela care întreţine cu obstinaţie echivocul. Inamicii admiraţiei sînt răbdarea şi moderaţia, combustibilul ei sînt excesul, insolitul, spectacularul. Raţionamentul dominant este următorul: dacă nu ne-ar irita permanent, am mai avea răbdarea oare să-l citim pe cutare scriitor? Prin urmare, în cîmpul admiraţiei autentice, sugerează Cioran, nu există răbdare, iar virtutea moderaţiei trebuie judecată în termenii unei insulte. Certitudinile sînt păguboase şi înşelătoare: visul unui artist de a se face înţeles reprezintă o capcană, o neşansă, un obstacol în receptare. Celebrele cuvinte ale lui Thomas More, I trust I make myself obscure, capătă astfel o stranie redimensionare.

Iată cum se naşte, aproape imperceptibil, un soi de blestem al admiraţiei: „Alegerea, luarea de poziţie e o fatalitate de care nimeni nu scapă; fiecare din noi trebuie să opteze pentru o nonrealitate, pentru o eroare, ca nişte fanatici ce sîntem, ca nişte bolnavi, ca nişte apucaţi: asentimentele, adeziunile noastre sînt tot atîtea simptome alarmante. Cine se confundă cu ceva, cu orice, dă dovadă de porniri morbide: nu există salvare şi nici sănătate în afara fiinţei pure, la fel de pură ca vidul...” (traducere de Emanoil Marcu, Humanitas, 2003). Angelica şi naiva admiraţie trebuie prin urmare contrabalansată, de-a lungul contorsionistelor „exerciţii”, de către demonul reproşului: în acest echilibru instabil constă adevărata miză, aceea care face ca jocul borgesian să poată merge mai departe. Lui Joseph de Maistre i se reproşează tendinţa excesivă de disculpare a Providenţei şi apologia deşănţată pentru tradiţie, în defavoarea trezirii ori educării simţului critic. Pe Fitzgerald îl trădează excesul de autocompătimire. Lui Valéry şi afinilor săi nu li se iartă mania de a-şi explica şi comenta propria operă (de care, pe meleagurile noastre, era cîndva acuzat şi Rebreanu) ori cultivarea unui interes excesiv pentru limbaj, în materie de poezie (mai veche meteahnă franţuzească), ceea ce ar echivala în chip flagrant cu promovarea unui biet intermediar al gîndirii la rangul de unic obiect al gîndirii ori de substitut al absolutului. Spre a-i ieşi licenţa, admirabilul stilist se prevalează de orice complicităţi cu sfera unui domeniu pe care îl serveşte, de fapt, cu sfinţenie, concurîndu-i, mai mult ori mai puţin voluntar, pe cei mai mari specialişti în materie de decriptare a etimonului spiritual specific unui autor comentat, ascunzîndu-se însă pe după teorii ontologice şi reluînd cvasi-maşinal teza inferiorităţii vehiculului în raport cu „încărcătura”. Un argument, şi totodată un punct de vedere cu care un filolog ori un stilistician nu vor fi niciodată întru totul de acord este acela că marile opere (iar aici este chemat în ajutor Dante) ar fi fost create, spune Cioran, tocmai în pofida limbajului.

Odată revărsată albia reproşurilor, impulsurile admirative pot să-şi (re)cucerească, la rîndul lor, dreptul la existenţă (şi la consistenţă); de pe celălalt versant, de Maistre, mai adineauri beştelit pentru „fardul doctrinar”, este reintegrat în vecinătatea marilor mituri: „A transfigurat neroziile catehismului şi a dat locurilor comune ale Bisericii savoarea extravaganţei”. Valéry, nu mai puţin, ilustrează totuşi, pe lîngă insolitul talent al previziunilor politice, şi o versiune net îmbunătăţită a aşa-zisului narcisism, acesta nefiind unul de melodramă ori de jurnal intim, ci aparţinînd unui eu abstract, „departe de complezenţele introspecţiei sau de impurităţile psihanalizei”. Beckett este insul dezintelectualizat şi admirat pentru discreţia sa „supranaturală”, Eliade pentru curiozitatea vastă, balzaciană, care „n-a încetat să mă farmece”, Borges pentru dezinvoltura cu care se mişcă în domenii dintre cele mai variate, de la tangoul argentinian şi pînă la mitul eternei reîntoarceri. Michaux este elogiat pentru „cruzimea” desăvîrşită a artistului, cum scria cîndva, într-un eseu, Steinhardt cu privire la Proust, a artistului în urma căruia „nu mai există alb: Michaux l-a secătuit, l-a ucis”. 

Reţeta existenţialistă a lui Cioran apare acum în toată splendida ei violenţă. Ce noimă poate avea, se întreabă moralistul, o pledoarie care nu chinuie şi nici nu deranjează, un elogiu care nu ucide? Există, prin urmare, şi mutaţii ale acestui virus, pe lîngă tulpina „autoadmiraţiei” ori a admiraţiei de sine, şi anume „admiraţia-ură”, pe care, ne asigură filozoful, de Maistre i-o purta lui Napoleon: detestîndu-l, în taină îşi dorea de fapt să-i semene. După cum există şi acele inevitabile înduioşări pe care simţămîntul admiraţiei le lasă în urmă, ca în cazul „şirului modelor literare sau filozofice” care se hrănesc din irezistibila nevoie de a adora. Cine n-a fost hagiograf măcar o dată? se-ntreabă Cioran. Astfel că paradoxurile se ţin lanţ: un sceptic va găsi oricînd pe unul mai sceptic decît el, spre a-l venera. Scuturînd din toate încheieturile bastioanele bunului-simţ, Cioran nu face decît să-l reabiliteze.

Adrian Mureșan este eseist şi critic literar. Cea mai recentă carte: Vîrstele subversiunii. N. Steinhardt şi deconstrucţia utopiilor, Editura OMG, 2020.

Foto: Joseph de Maistre (wikimedia commons)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

cosmin contra sportpictures jpeg
Ceai verde Foto captură video YouTube dms jpg
Cel mai eficient ceai pentru scăderea tensiunii arteriale, confirmat de specialiști. Aliatul natural în lupta cu hipertensiunea
Află care este cel mai bun ceai pentru scăderea tensiunii arteriale, ce beneficii are ceaiul verde și cum îl poți include în dieta ta zilnică.
Nicușor Dan și CCR FOTO Mediafax
Cine are dreptate în disputa Nicușor Dan vs CCR. Expert: „Să bagatelizezi un principiu liberal atât de important e greu de calificat”
Bogdan Iancu, doctor în drept constituțional și conferențiar la Universitatea București, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, în ce măsură Curtea Constituțională a procedat corect când a respins sesizarea președintelui Nicușor Dan privind unele ambiguități ale „legii Vexler”.
Familia Kennedy Sursa: John F. Kennedy Library / domeniu public
Familia Kennedy: saga unei dinastii între glorie, tragedii și blesteme care încă tulbură America
Familia Kennedy — o dinastie americană marcată de glorie politică și tragedii profunde, al cărei destin continuă să fascineze și să ridice întrebări despre un posibil blestem.
Nicolae Ceauşescu, la Conferinţa Naţională a PCR din decembrie 1977 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 2/1977)
Îl ai prin casă? Acest obiect din vremea lui Ceaușescu poate valora o mică avere
Deși epoca lui Nicolae Ceaușescu a rămas de mult în urmă, unele obiecte din acea perioadă continuă să atragă atenția colecționarilor. Un exemplu notabil este un album aparent banal, dar care poate aduce posesorului o sumă considerabilă de bani.
Panoramă  Muntele Fiji FOTO Shutterstock jpg
O țară asiatică a creat un birou special pentru a gestiona problemele cu străinii. Motivele din spatele deciziei
Japonia a înființat un birou pentru gestionarea relațiilor cu cetățenii străini, inclusiv turiștii, înainte de alegerile parlamentare de duminică. Problema găsește ecou în țară și se află pe agenda politică.
ochelari magazin optica medicala Foto Shutterstock jpg
Mai este obligat angajatorul să plătească ochelarii angajatului, în contextul măsurilor de austeritate?
Discuțiile legate de obligativitatea angajatorilor de a plăti ochelarii angajaților, în contextul măsurilor de austeritate impuse de Guvern, au luat amploare în ultima perioadă, persoanele interesate întrebându-se dacă este sau nu un beneficiu extrasalarial.
ucraina gif gif
Un clip dramatic arată cât de periculos a devenit câmpul de luptă din Ucraina
Transportul trupelor pe front a devenit la fel de periculos ca menținerea lui întrucât timpul de reacție al dronelor e acum de câteva secunde. E posibil ca ucrainenii să fi găsit totuși o soluție - una la limită, dar care le-ar permite să economisească timp prețios, relatează Euromaidan.
pepeni verzi si galbeni ghimpeteni, olt, iulie 2025   foto arhiva ionut craciun (4) jpeg
Produsul verii, cumpărat de la gheață, aduce profit mai târziu decât se așteptau producătorii. „Am găsit o soluție pentru umbrire”
Unul dintre cele mai cumpărate produse ale verii a fost scos pe piață cu două săptămâni mai târziu decât anul trecut, produsele similare de import afectând profitul fermierilor autohtoni. Va fi în schimb disponibil pentru clienți până aproape de sfârșitul toamnei.