Articol simetric despre aplicaţii în străinătate

Luca ISTODOR
Publicat în Dilema Veche nr. 582 din 9-15 aprilie 2015
Articol simetric despre aplicaţii în străinătate jpeg

Legat de aplicatul la facultăţi în străinătate, cel mai groaznic lucru e aşteptarea. Dacă la o facultate în România aştepţi cîteva zile pînă să vină rezultatul examenului de admitere (dacă e cazul), în SUA sau în Anglia, unde am dat eu, aştepţi cîteva luni. Am trimis aplicaţiile în noiembrie, am primit răspunsurile în ultima săptămînă a lui martie. Şi aşteptarea presupune incertitudine: pentru patru-cinci luni, nu am ştiut ce se va întîmpla cu viaţa mea: în ce oraş din lume voi ajunge? ce voi studia exact? la ce facultate? voi putea să o plătesc? Şi apoi vin întrebările, aproape nejustificate, născute din lipsă, practic, de ocupaţie: dacă nu mă acceptă nici o facultate? dacă nu s-au trimis documentele? dacă nu am completat corect formularele? Şi da, într-adevăr, am scris lipsă de ocupaţie: în cele cinci luni, am lucrat la o grămadă de proiecte, am învăţat pentru teste şi pentru Bac, am ieşit în oraş şi din oraş. Dar, cu toate astea, simţeam că nu fac nimic. Nimic nu conta, toate activităţile erau subordonate aşteptării de răspunsuri sau, măcar, de actualizări de la facultăţi. De aici a început şi o minidepresie, de aici a început o dependenţă de telefon, pe care îl foloseam aparent ca să răspund la mesaje de pe Facebook, dar în esenţă voiam doar să apară un e-mail de la vreo universitate. Ah, să nu uit că mi-am şi înnebunit prietenii legat de acest subiect, deşi nici asta nu a ajutat. NIMIC nu ajută. Eşti singur şi aştepţi şi nu poţi decît să aştepţi, iar mie nu îmi place să aştept nici după metrou, după ce l-am pierdut, darmite cinci luni după nişte e-mail-uri. 

Mai sus e partea neplăcută – mi-am exprimat şi eu frustrările. Dar evident că există şi părţi bune. Cel mai important, zic eu, este că (mai ales în SUA) eşti luat în considerare „în întregime“, cu toate activităţile, performanţele şi rezultatele de pînă atunci. Nu e vorba doar de un examen de admitere unde poţi greşi pentru că eşti prea emoţionat (deşi se cer şi anumite examene). Trebuie să trimiţi toate activităţile făcute pînă atunci, să îţi arăţi implicarea. Trebuie să trimiţi notele din liceu, să arăţi că ai învăţat şi că poţi învăţa în continuare. Trebuie să trimiţi un eseu în care să prezinţi o experienţă definitorie din viaţa ta şi să îţi expui posibile calităţi şi defecte. Faptul că unele persoane au trecut prin situaţii dificile, care să nu le fi permis să aibă rezultate „perfecte“, e luat şi el în considerare. Şi toate acestea înseamnă că eşti încurajat să te implici, să fii activ încă din liceu, să ai rezultate constant bune, dar că, dacă greşeşti, eşti lăsat să îţi repari greşelile – totul e uman. 

Acum, că am făcut, practic, un rezumat al ultimelor cinci luni din viaţa mea, pot să spun şi DE CE vreau să mă duc la facultate în străinătate. În primul rînd, vreau în SUA pentru că acolo poţi să nu studiezi un singur lucru. Eşti încurajat să te dezvolţi multilateral, poţi să îţi alegi două-trei subiecte pe care să te axezi şi poţi face ce combinaţii vrei tu. Eu vreau să studiez film, dar şi gen şi sexualitate, şi nu pot, şi nici nu vreau, să mă decid la una dintre ele acum. Al doilea motiv pentru care vreau să plec este că, atît în Anglia, cît şi în SUA, se încurajează (şi eşti ajutat, chiar) să ai experienţe practice,

-uri, mult mai mult decît aici. Apoi, cred că vreau să schimb mediul. Am trăit în Bucureşti toată viaţa şi sînt curios cum ar fi ca acest lucru să se schimbe, pentru că s-ar putea să mă ajute mult mai departe. Chiar dacă e un gest radical şi, probabil, greu de suportat la început, poate să fie un fel de „formare“ sau maturizare. Eu sînt unul dintre cei mai imaturi oameni din lume, probabil că voi plînge trei luni după ce ajung acolo, dar sper că în timp mă voi obişnui să fiu fără părinţi şi fără vechii prieteni, să iau, aproape, viaţa de la capăt. S-ar putea ca asta să mă „formeze“ cumva şi să mă pregătească, mai mult sau mai puţin, pentru viitor. În final, îmi place că în UK şi în SUA, şi mai ales în oraşele unde am aplicat eu (Londra, NY, LA, Chicago, Philadelphia, Boston), societatea este sau pare a fi mai deschisă, pare să nu judece atît de mult. 

Şi pentru ca articolul să fie perfect simetric (ca o poezie cu rimă îmbrăţişată – primul paragraf – NU, al doilea – DA, al treilea – DA, ultimul NU), voi scrie în final ce gîndeşte partea din mine care vrea să rămînă aici. Căci da, există o astfel de parte. Cît timp am fost în România, m-am implicat într-o grămadă de activităţi, pe care nu are rost să le expun aici, dar care, cred eu, au contribuit cît de puţin la schimbarea de mentalităţi şi dezvoltarea unor proiecte (aproape) noi pentru România. Şi, în acest context, mă gîndesc: şi dacă ar trebui să rămîn aici, pentru ca şi societatea românească să se schimbe, să aibă şi ea avantajele despre care am vorbit mai devreme referitor la SUA sau Anglia? Dacă ar fi mai bine să rămîn aici şi să contribui la schimbare? Dacă o să pierd ocazia asta pentru că, mergînd la facultate acolo, o să mă deconectez de la problemele de aici? Dar aceste întrebări vor rămîne fără răspuns, căci am hotărît că plec. Am hotărît să plec, şi mă îngrozeşte gîndul ăsta, mă îngrozeşte că mă duc undeva fără cunoscuţi, şi în acelaşi timp abia aştept să trăiesc într-un oraş ca Londra sau New York. Plănuiesc să trimit vederi. 

Luca Istodor este elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Sf. Sava“. 

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.