Artă peste tot

Publicat în Dilema Veche nr. 93 din 27 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Eu nu fac critică de artă. Sau nu-mi propun, dar iese ceva care poate fi înregimentat la critica de artă. Bineînţeles, nu e nimic original în a pleca din divizia armată a criticii şi a intra între muritorii care doar vizitează expoziţii (şi se feresc de vernisaje). A, de fapt nici termenul expoziţie nu e satisfăcător: eu îmi petrec anumite momente din zi în spaţii care propun alte sensuri decît cele tocite, uzuale, plictisitoare. Am ajuns într-o vreme să văd artă peste tot: am rămas surprins de tălpile desenate pe scările rulante la metrou. Mă pregăteam să fac un subiect, să investighez, să aflu cine-i director de imagine la metrou, dacă există studii, dacă artiştii au colaborat, care, etc. Asta, desigur, după ce Vlad Nancă mi-a explicat că tălpile nu sînt semnul unor artişti pregătiţi de 2020. Că vreo trei zile am zis că revoluţia culturală a început mai devreme şi eu, ca de obicei, rămîn pe dinafară. La început nu scriam niciunde. La un moment dat, George Onofrei m-a pus să-i scot subiect pe actualitate pentru Suplimentul de cultură. Mi-am ros unghiile creativ vreo zi-două şi am găsit: să scriu despre subiectele care sînt tratate aiurea în presă. Nu prost, nu prost informat, nu în scîrbă, ci acele subiecte care provocau treceri pe alături. Acele subiecte care nu captau atenţia. Şi într-o cultură făcută după chipul şi asemănarea literaturii, artele vizuale sînt nedreptăţite. Cred că mai mulţi am simţit asta în ultimul an, pentru că accentul se mişcă spre ele acum. Sînt dinamice, sînt accesibile, aşa cum îmi place să zic (dacă mă autocitez pot intra în Academie, nu?): acesta este regimul democratic în care mă simt cel mai bine. Deja plaja s-a extins, cred că în jumătate de an mă apuc de operă. Prefer un discurs la persoana I. Prefer să scriu în alţi termeni decît cei estetici. Pentru mine nu mai există frumos, urît, brut, plăcut/neplăcut, armonios, definitiv, formă, construcţie, conţinut sau, doamne fereşte, înţeles. Sînt conştient că nu fac decît să glosez în jurul unor "opere" care nu au nevoie de mine (nici măcar cele care cer participarea). Dar nu explic sau nu mimez înţelegerea: eu scriu după chipul şi asemănarea lor. Bun, în spate stau cîteva teorii, dar funcţionează postmodern. Îmi asum un relativism enervant combinat cu tendinţa de a regăsi problema ("filosofică", "etică") a fiecărui fenomen artistic (cam ca la moderni). Produsul "dintre" e şi mai enervant. Mi s-a spus (nu de către artişti) că îmi permit cam multe opinii despre artă. Şi că mă las fraierit. Şi că pun botul la tot ce mişcă. Corect, tot ce mişcă mă interesează. Tot ce se vrea sensibil, grav, manifest problematic, încăpăţînat în propriul rol, în propria dimensiune culturală, mă cam lasă rece. Tot ce s-a impus mă face să cred că nu mai e salvabil şi interogabil. Scriu cu responsabilitate. Aş rîde şi eu după propoziţia asta. Dar ştiu că publicul meu (care sper să nu fie numai artiştii, curatorii şi oamenii din mediu) discută, în lectură, cu mine. Oare l-am convins să se ducă să vadă, să audă la faţa locului? Oare i-am suflat orice bucurie a contemplaţiei sau a implicării? Oare nu îl fac decît să se blocheze (din cauza tonului ironic, cu pilule de intelectualism, că, na, stînga e în toţi) şi să refuze a posteriori şi fenomenul, şi "critica"? Cînd scriu, cam asta-mi umblă-n minte. Bun, cînd îmi reamintesc că sînt student la Filosofie (şi multe opere de artă contemporană au grijă să-mi amintească asta, ca pe o boală a copilăriei), problemele devin grave: accesul la cunoaştere, capacitatea de a comunica senzaţii, impresii sau experienţe, care sînt limitele inteligibilului, textul meu e argumentat, poţi avea argumente, oare cad în psihologisme ieftine? A, mai sînt şi artiştii. Nu am băut cu nici unul. Dar, dragă Damien Hirst, cînd ai drum pe la noi, mă găseşti tu cumva.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Alexandr Wang jpg
Geniul de 28 de ani care vrea să creeze copii superinteligenți și suma uriașă plătită de Zuckerberg ca să-l aibă alături
Mark Zuckerberg a pariat 15 miliarde de dolari pe un tânăr necunoscut publicului larg. Alexandr Wang, în vârstă de doar 28 de ani, este fondatorul Scale AI, companie care stă la baza unora dintre cele mai avansate
image png
Neamțul care a construit România. El e omul care ne-a pus țara, la propriu, pe hartă
La începutul anului 1866, când principele Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen a coborât de pe vas la Turnu-Severin, el pășea pe un teritoriu care părea, la propriu, la capătul lumii.
Adrian Dragomirescu foto MLNR jpg
Cine este noul Mare Maestru al masoneriei din România, ales la Palatul Ghica
În cadrul unui eveniment solemn desfășurat la Palatul Ghica din București, Adrian Dragomirescu a fost desemnat Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România pentru mandatul 2025–2027.
Soldați nord coreeni se antrenează în Rusia FOTO Profimedia jpg
Coreea de Nord a pierdut peste 6.000 de militari în Kursk
Coreea de Nord a pierdut peste 6.000 de militari în timpul operațiunilor ofensive din regiunea Kursk din Rusia, potrivit unui raport din 15 iunie al serviciilor de informații ale Ministerului Apărării din Regatul Unit.
PTJlMTA2NWJmZTAzNDc5OWY3NGFhYTgxNzBmNTkyMDQ3 thumb jpg
Ce tactici folosește Rusia pentru a recruta spioni adolescenți neinstruiți, folosind Bitcoin. Cazul canadianului încarcerat în Polonia
Rusia a recurs la utilizarea de spioni neantrenați după ce diplomații și agenții săi au fost expulzați din Europa ca răspuns la invazia la scară largă a Ucrainei în 2022. Cazul unui adolescent canadian, încarcerat în Polonia, dezvăluie modul în care Moscova desfășoară operațiunile.
De ce ti e somn dupa ce bei cafea jpg
Motivul pentru care o femeie se trezește la 3 dimineața de 30 de ani: „La început, am crezut că trezitul atât de devreme se datorează decalajului orar”
Într-o lume în care majoritatea dintre noi abia reușim să ne trezim la ora 7 dimineața, o femeie a făcut din trezitul la ora 3 o rutină zilnică – de peste 30 de ani.
Leonard Lauder, foto Pinterest jpg
Leonard Lauder, legendarul vizionar al industriei cosmeticelor, a murit. Cum și-a dorit miliardarul să rămână în amintire
Leonard Lauder, fiul cel mare al pionierilor cosmeticelor Estée și Joseph H. Lauder și fostul lider al imperiului Estée Lauder, a încetat din viață sâmbătă, la vârsta de 92 de ani.
Echipele de salvare la locul unde o rachetă lansată din Iran a lovit Tel Aviv, Israel FOTO Profimedia
Iranul are o nouă metodă de atac și amenință că „Israelul nu va mai fi locuibil”. Rachetele sale au lovit Tel Aviv și Haifa
Pentru a patra noapte consecutiv, Israelul a bombardat Iranul, în timp ce Teheranul a răspuns cu atacuri masive cu rachete asupra marilor orașe israeliene. Conflictul a făcut deja sute de victime.
image png
O femeie a călătorit în 90 de țări. Care sunt cele 8 întrebări pe care și le pune când merge în vacanță
O femeie care a vizitat nu mai puțin de 90 de țări a împărtășit cele 8 întrebări esențiale pe care și le pune de fiecare dată înainte de a porni într-o nouă vacanță.