Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii

Publicat în Dilema Veche nr. 988 din 16 martie – 22 martie 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

 „Totul se mișcă, totul aleargă, totul se rotește rapid. O figură nu este niciodată stabilă înaintea noastră, ci apare și dispare fără încetare”, scriau futuriștii în manifestul tehnic dedicat picturii, lansat la Milano în 1910. În lupta lor împotriva contemplării, lîncezelii, momentului oprit, futuriștii creează adevărate strategii prin care să capteze dinamismul pe pînză, în sculptură, în scris, în teatru, în toate formele vieții. Privești un tablou futurist și ai sentimentul că ești în fața unui adevărat spectacol urban, totul aleargăse rotește, coada cățelului se mișcă fără oprire și își lasă urmele pe pînză; imaginația în scris se vrea „fără fire”, liberă de orice sintaxă. 

„Nud coborînd o scară” semnat de un Duchamp tînăr și futurist în 1912 este poate prima lucrare cu adevărat cinematografică: e un perfect început de film, un nud robotic, care are nevoie de ochii tăi în mișcare, așa cum straniile sculpturi futuriste au nevoie de tine cu totul în mișcare. Dar dacă privești în urmă, înaintea avangardelor, realismul, cu toată aplecarea lui spre o lume marginală și detalii aparent insignifiante, e mișcare pură, în toată acea imagine clară, statică. E documentar avant la lettre (așa cum, în anul 2000, Agnès Varda a știut să le pună în mișcare pe Les Glaneuses, celebrele culegătoare de spice ale lui Jean-François Millet din 1857, într-un minunat film, Les Glaneurs et la Glaneuse). Te duci și mai mult în urmă: cum ai putea să nu scrii despre Renaștere în termeni pur cinematografici? Dar impresionismul secundelor oprite în loc?

Mișcarea, narațiunea din interiorul tuturor acestor opere de artă ar fi punctul comun cu ceea ce televiziunea aduce, închisă într-o cutie mare mai întîi, adîncă, apoi tot mai suplă, mai discretă. Dar există și un mare gol între cele două: arta de care vorbeam mai sus nu e accesibilă într-un spațiu privat, nimic domestic, tu accesezi arta, mergi în întîmpinarea ei, nu se instalează ea în spațiul casei tale (sau o face doar pentru cîțiva privilegiați), așa cum va face televizorul, această nouă piesă de mobilier a secolului 20, devenită încet-încet accesibilă tuturor familiilor. Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică. 

E un moment în istoria artei secolului 20 cînd în spațiul galeriei de artă și în cel al muzeului, televizorul devine artă, moment în care domesticul se strecoară și se instalează tot mai confortabil. Asta poate și pentru că arta e împinsă pe un plan secund de divertismentul nebun oferit de televiziune și de cinematograf. Acel obiect privat din casele oamenilor devine piesă de muzeu, o prezență în spațiul public, în lucrări de artă conceptuală. O artă care merge pe urmele avangardei, entuziasmată la maximum de revoluția tehnologiei. Așa cum avangarda folosea în loc de pînză orice alt suport inovator găsit în spațiul public și, în loc de pensule, orice altă ustensilă care lăsa urme, neoavangarda și mișcarea Fluxus fac din ecranul TV terenul de lucru, pînza. Iar din camera video – pensula. Arta video înflorește impresionant începînd cu finalul anilor ’60, iar ecranele devin fie suport pentru noile producții, fie parte din instalații monumentale. Artistul coreean Nam June Paik e primul erou vizionar al acestei arte, el, cel care în 1965 marchează ca primă lucrare de artă video o filmare cu Papa Paul al VI-lea, în timpul vizitei acestuia la New York. 

Sînt numeroase lucrări semnate de Paik în care ecranul își face apariția ca protagonist. Înconjurat de televizoare, fire, cabluri, artistul stă întins pe jos ca un îmblînzitor al tehnologiei. Într-o altă fotografie celebră, artistul își arată capul dintr-un televizor pe care îl ține în mîini, cu un deget apăsat pe butonul de oprire. În instalația „TV Garden” (1974-77), Paik creează un peisaj natural în care răsar, precum florile, televizoarele: natura îmbrățișează armonios tehnologia. „The More the Better” (1988), simbolul Muzeului Național de Artă Modernă și Contemporană (MMCA, Gwacheon) din Coreea e vîrful artei sale: un turn video înalt de 18,5 metri, compus din 1.003 monitoare, care a pus în timp probleme legate de restaurare. Dar instalația atît de citată semnată Paik este binecunoscuta „TV Buddha” din 1974. O sculptură a lui Buddha din lemn, în mărime naturală, datînd din secolul al XVIII-lea, își privește într-un mic ecran TV propria imagine. E ciocnirea perfectă între lumi, între viziuni, între priviri, între vechi și nou. Dar și, poate cel mai important, între culturi și practici atît de diferite, care acum au ca liant un televizor. 

Viziunea lui Paik aduce televiziunea și spiritualitatea la același nivel. Dar ce spuneți despre relația lui Andy Warhol cu televiziunea? Producător al mai multor serii TV, difuzate în anii ’80, artistul e într-o relație absolut specială cu camera de filmat, care devine martorul vieții lui, camera-jurnal care documentează trăiri, cotidianul, într-o celebrare continuă a culturii de masă prin Pop art.

© wikimedia commons
© wikimedia commons

Importanța (și pericolul)

În paralel cu tot acest entuziasm al artiștilor față de tehnologie, e important de marcat un alt aspect: arta care integrează televizorul în instalații critice, lucrări care punctează importanța (și pericolul) televiziunii în propagandă și în diseminarea știrilor. Artistul argentinian David Lamelas, care în 1968, la Bienala de artă de la Veneția, construia o adevărată cameră de știri, cu informații în timp real despre războiul din Vietnam („Office of Information about the Vietnam War at Three Levels: The Visual Image, Text and Audio”, 1968), crease în 1967 o lucrare cu televizoare, intitulată „Situation of Time”.Influențat, alături de generații întregi, așa cum declară, de textele lui McLuhan, devine fascinat de ceea ce înseamnă să construiești o știre, să o produci. Șaptesprezece televizoare într-o sală goală, ecrane pornite, dar albe: expunerea unui canal de informație golit de informație, o expunere a vidului pe ecran, care amintește de celebra miră de pe ecranul televizorului în comunism – o așteptare perpetuă și o suspendare într-un timp indefinit. Internaționala Situaționistă marchează un alt moment de vîrf în artă: născuți din mișcarea dada și din suprarealism, situaționiștii în frunte cu Guy Debord își propun să analizeze, într-o fuziune artistic-teoretică, societatea contemporană lor – o societate a consumului, a alienării, a spectacolului continuu, ca să cităm Societatea spectacolului publicată de Guy Debord în 1967 și devenită un punct de referință și pentru ceea ce numim producție TV. 

„Ce ne transmit de fapt imaginile difuzate în emisiunile de știri la TV? Ne spun ele ceva important despre subiectele lor?”, se întreba regizorul german Harun Farocki în 1974 într-o lucrare video intitulată „The Struggle with Images. A Critique of Television”. E evident că arta contemporană îmbrățișează televiziunea și se lasă fascinată de ea, dar o folosește și critic pentru a oglindi toate problemele lumii contemporane. Ecranul TV e omniprezent în spațiile de expoziție, ca suport pentru arta video. Puterea televiziunii e prezentă și ea. 

Dar poate că cele mai interesante astăzi sînt acele lucrări care monumentalizează ecranul TV: dacă Nam June Paik crea un turn-elogiu al tehnologiei, din televizoare, un Thomas Hirschhorn construiește, în Pavilionul Elveției la Veneția în 2011, o instalație intitulată „Crystal of Resistance”, în care, printre alte însemne tipice artistului, își face apariția un turn de ecrane TV asamblat precar, cu lemn și bandă adezivă maro, cu imagini ale războaielor și ale violenței și morții. Ele pun problema culpei, a responsabilității privirii – te fac martorul fără voia ta al imaginii dure, pe care degete, prezente în filmare, încearcă să o mărească. Asemeni degetelor noastre pe ecranul smartphone-ului, care măresc imaginile frumoase pentru a ochi un detaliu spectaculos, iată aici, pe ecrane TV, degetele care măresc oroarea. Eu, privitor, nu pot și nu vreau să măresc nimic, dar stau încremenit în fața acestui turn voyeurist al morții.

Arta imaginii evoluează, se transformă în ritm alert. Nici ochiul nu este niciodată același, el rămîne deschis la toate tribulațiile mai mult sau mai puțin artistice ale imaginii.

Daria Ghiu este critic de artă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

carne de porc la sare
Boala gravă pe care o poți face doar gustând în timp ce prepari bunătăți de Crăciun. Au fost 31 cazuri în România, anul trecut
La nivel mondial se înregistrează aproximativ 10.000 cazuri anual, iar în România, anul trecut, au fost tratate 31 cazuri, număr în creștere față de anul anterior. Boala nu se transmite de la om la om, însă te poți îmbolnăvi foarte ușor consumând carne infestată.
Timişoara-decembrie 1989 FOTO FORTEPAN/Urban Tamas
15 decembrie: La Timişoara s-a strigat pentru prima dată „Jos Ceauşescu!”. Începutul Revoluţiei din 1989
La 15 decembrie 1989, o demonstraţie de solidaritate cu pastorul Laslo Tokes declanşa o mişcare de protest împotriva regimului comunist la nivel naţional. Tot într-o zi de 15 decembrie, în 1947, se năştea George Pruteanu, celebru datorită emisiunii sale „Doar o vorbă săț-i mai spun”.
Aurora Boreală în Laponia Foto Eturia
Laponia, destinația externă cea mai căutată în luna decembrie. Oferte la prețuri reduse pentru 2025
Laponia continuă să fie una dintre cele mai populare atracții de Crăciun. Pentru sezonul 2025, au fost deja anunțate primele oferte pentru excursii în această destinație, care oferă oportunitatea de a experimenta magia Crăciunului în regiunile nordice.
image png
Mihaela Bilic, despre alimentul care ne distrugem organismul. Este consumat în timpul postului: „Postul nu face bine și nu ajută organismul decât atunci când...”
Românii care țin post se axează mai mult pe eliminarea produselor lactate, însă uită că un aliment consumat în exces le poate afecta sănătatea. Medicul nutriționist Mihaela Bilic a explicat în detaliu despre ce este vorba.
muzeul FOTO Ionica Nechifor jpg
Instituția publică din România care face profit 3.5 milioane de lei. Cum reușește un institut de cercetare să concureze cu mediul privat
În nordul extrem al României se află probabil singura instituție publică din România care face profit. Ba mai mult, asemeni unei societăți comerciale îl investește în dezvoltare. A încheiat anul cu 3.5 milioane de lei în conturi și a derulat investiții de peste 4 milioane de euro.
Condiții precare la Spitalul pentru Copii din Cluj Napoca Foto Mănici din Cluj Napoca jpg
Condiții deplorabile la Spitalul pentru Copii din Cluj-Napoca. Reacția unei mame: „O experiență îngrozitoare, am rămas traumatizată”
O mămică, care a fost internată împreună cu bebelușul său de doar două luni în secția Pediatrie 1, din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii din Cluj-Napoca, a povestit despre condițiile precare din unitatea medicală.
image png
Motivul neașteptat pentru care Ozana Barabancea nu va avea brad de Crăciun în acest an: „Nu sunt foarte fericită, dar ce să fac? Asta e!”
În timp ce vedetele autohtone din showbiz își etalează brazii de Crăciun pe rețelele de socializare, la polul opus se află Ozana Barabancea care a decis că anul acesta nu va împodobi pomul. Soprana a venit cu o explicație în acest sens.
Adrian Bejan   prof  univ  Duke University USA   Foto arhiva personală jpeg
INTERVIU Prof. univ. Adrian Bejan: „Societatea este un organism viu, iar dacă îi împiedici procesul natural de evoluție, te îndepărtează“
Dincolo de revoluționarea modului în care înțelegem lumea și universul, descoperirile despre legile naturii oglindesc și dinamica societăților, oferindu-ne instrumentele necesare pentru a o înțelege mai bine și a modela viitorul în avantajul nostru.
ger ninsoare zapada iarna termometru shutterstock 743819602 jpg
Județele care intră sub Cod galben de ninsori și vânt puternic. Până la ce oră este valabil
Administraţia Naţională de Meteorologie a emis o avertizare cod galben de ninsoare și vânt puternic pentru trei județe.