Argintăria ca spectacol - povestea lui Mircea CRĂCIUN

Simona Gisela GAL
Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
Argintăria ca spectacol   povestea lui Mircea CRĂCIUN jpeg

Mircea Crăciun, argintarul, îşi dă lesne în vileag ataşamentul, chiar pasiunea, pentru două mîndre care-i stau mai tot timpul în preajmă. Prima dintre ele poartă veşminte spectaculoase, de „ţigăncuţă frumoasă“, pe care şi le etalează cu graţie în faţa noastră. Alături de ea şi-a clădit viaţa. A doua mîndră gravează fineţuri şi poartă în amintire micile bătături de pe vremea noviciatului în argintărie. Cu ea, făureşte podoabe şi îşi duce meseria mai departe.

Printre bătături, dioptrii crescute şi cifoze, am descoperit oameni cu poveşti despre meşteşug şi istorii de viaţă. La Mircea Crăciun e abundenţă de poveşti, iar din îngemănarea dintre etnie şi meşteşug rezultă un tablou încîntător ochiului şi minţii. Părul lung, perciunii bine finisaţi, pălăria cu boruri largi, cămaşa roşie din mătase şi vesta din lînă rugoasă, cu butoni de argint, fac din el un ţigan dichisit (şi cînd spun că e ţigan, nu încerc să sfidez normele de corectitudine politică, ci doar respect întemeiata alegere semantică a meşterului), cu un aer voit autentic. Cît despre culoarea roşie, care abundă în ţinutele ţigăneşti, acesta ne dezvăluie secretul uzului: „Prinde şi frumosul, şi urîtul.“

Mircea Crăciun şi-a însuşit meseria de argintar încă de mic copil, chiar el ne spune că „m-au crescut cu meseria asta, m-am pomenit cu ea de cînd umblau părinţii împreună cu bunicii, din sat în sat, cu căruţa.“ Pe atunci, se puteau aşeza oriunde nu pricinuiau disconfort celor din jur, îşi înfigeau nicovala în pămînt şi se puneau pe covorul în stil indian, aşteptînd muşterii. De cele mai multe ori, se lucra cu materialul clientului, care era prefăcut pe loc în obiectul dorit, sub privirea şi încîntarea lui. Păstrează vii amintirile peregrinărilor împreună cu familia şi povesteşte exaltat despre tihna vieţii de atunci, din vremea comunismului, cînd a cunoscut libertatea de mişcare şi negoţ. Acum trăieşte într-o casă din centrul Bucureştiului, pentru că, după Revoluţie, s-a sedentarizat, s-a aşezat, ca să le fie mai uşor celor trei copii să meargă la şcoală. Fiecare are o meserie: unul e tinichigiu auto, altul e instalator sanitar, dar nici unul nu e argintar. Nu e de viitor pentru ei. O spune cu tristeţe, dar fără regrete.

Meseria l-a ales pe el. Mircea Crăciun a devenit argintar în virtutea tradiţiei neamului din care face parte, pentru că „era o ruşine să nu urmezi meseria părinţilor“. O meserie sau un meşteşug poate să te cucerească din vocaţie, dintr-o alegere bine cumpănită sau, pur şi simplu, contextual. Dar la Mircea Crăciun, întîmplarea se împleteşte cu vocaţia şi nu e nicidecum o povară. Ne dezvăluie ce etape de învăţare presupune meseria de argintar: învăţarea tehnologiei prelucrării metalelor (metodele de combinare a lor, reacţiile termice etc.), a tehnicilor de laminare şi a celor de finisare. Abia după stăpînirea acestora, poţi da frîu liber ideilor proprii. În meseria de argintar, trebuie să mai dai dovadă de două lucruri esenţiale: de plăcerea lucrului cu metalele şi de voinţă, pentru că „dacă are voinţă şi-i place, în maxim doi ani iese meşter.“

Începutul a fost plin de stîngăcii, cu ciocane scăpate peste degete şi alte mici accidente. Ne povesteşte cum, pe la 5-6 ani, a început să ia loc pe covor alături de tatăl său, în faţa nicovalei: „Mă aşezam lîngă tata, mă loveam, stricam, ca un copil. Iar după aia, cînd am început să merg la şcoală, cînd mergea tata la lucru, la bîlciuri, la iarmarocuri, cum erau în partea Moldovei – acolo, în partea aia am crescut mai mult –, tot mergeam cu el, prinsesem drag de meserie, care atunci era din joacă.“ Încet, cu migală, cu mult exerciţiu şi obiecte stricate, Mircea Crăciun a început să stăpînească meşteşugul şi să facă performanţe uluitoare pentru breasla sa. La 13 ani, deja ştia să făurească o podoabă cap-coadă. Şi-o aminteşte pe prima – a fost un ghiul de damă, care se numea „dragon“ – „un ghiul modern din alamă“. Cînd era tînăr, în şapte minute reuşea să termine un inel, să mulţumească şi clientul, să încaseze şi banii. Pesemne că nu-i de ici, de colo. Odată cu scurgerea anilor însă, timpul a început să-şi modifice parametrii, iar mîinile sale să nu mai aibă aceeaşi vigoare, aceeaşi precizie şi rapiditate a execuţiei – însă meşteşugul continuă să se cizeleze. Verigheta pe care a făcut-o în faţa noastră a fost gata de pus pe deget în aproximativ 20 de minute.

Dincolo de obiectul finit, gata de purtat, stă frumuseţea facerii şi prefacerii sub puterea mîinilor, a flamei, a ciocanului şi a instrumentelor de gravat (mîndra şi iarida). Mircea Crăciun face spectacol din meseria lui, promovează meşteşugul vechi al argintăriei, cu instrumente rudimentare. Nu face un simplu negoţ cu obiectele realizate, ci scoate meseria în stradă, face demonstraţii la tîrgurile ţărăneşti din ţară şi din străinătate, folosind tehnici mai vechi de 200 de ani. Şi face asta în contratimp cu presiunea schimbătoare a timpului şi a inovaţiilor tehnologice. Meşterul ne spune că în România mai sînt foarte puţini ţigani argintari practicanţi, iar aceştia continuă să folosească tehnica veche de lucru, dar nu din considerente conservatoare, ci din cauza sărăciei.

Simona Gisela Gal este de formaţie sociolog şi specialist în comunicare interculturală, în prezent masterandă în cadrul Departamentului-Catedră UNESCO, Universitatea Bucureşti.

Foto: Vlad Eftenie

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.