Arena cu lei

Publicat în Dilema Veche nr. 529 din 3-9 aprilie 2014
Cîte ceva despre jemenfichismul dureros jpeg

Există un aspect care îl jenează pe oricare cititor al presei din România. Al unui mare segment al presei din România: violenţa discursului. Uşurinţa cu care din pana celui care scrie curg insulte, injurii, cuvinte insuportabile pentru orice dicţionar. Este un aspect pus în valoare (ce ironie semantică!) de orice cititor al acestui produs. Presă egal cafea egal consum. Fie el român din diaspora sau cetăţean străin care a învăţat limba română în facultate, simplu jurnalist din Occident care ştie deja ce înseamnă porc, tîmpit, du-te dracului ş.a.m.d. 

La început au fost remarci: presa românească nu are valoare, este lipsită de bun-gust, de obiectivitate, de imparţialitate. Apoi, exclamaţii mirate: dar chiar aţi luat-o razna? Ce v-a apucat? Erau anii, nu foarte îndepărtaţi, în care presa românească decisese subit masacrarea unui Mircea Cărtărescu, uciderea mediatică a lui Horia-Roman Patapievici. Treptat, a venit dezgustul: nu aveau ce face cu presa românească. Este imposibil de citat. Este prea provincială, prea suficientă sie înseşi. De mahala, am adăugat eu, Eric, de mahala, chef. Mahala? C’est quoi? Ei bine, este exact acest prost gust fără fond care denumeşte o mare parte a presei din România. De aia ai dat din umeri cînd ţi-am cerut un Der Spiegel din România? De aia, chef. Şi, în fine, în vara anului 2012, cînd presa românească s-a împărţit fără jenă în pro şi contra Traian Băsescu, în respingere: gata, basta. 

Sînt etape ale unei transformări de imagine, imagine a presei din România în străinătate, a societăţii, dar şi a imaginii României, transformări care ar putea părea la prima vedere anodine. Însă ele reflectă decrepitudinea şi mocirla valorică în care ne scăldăm. 

Evident, este inutil ceva de genul „nu toată presa este aşa!“ Străinătatea are o meteahnă deloc lăudabilă: pune în aceeaşi găleată totul. În acest moment, de fapt de mai mulţi ani încoace, plătim cu toţii oalele sparte de unii. „Sîntem în ţara din care Caragiale a fugit exasperat...“, scrie Andrei Pleşu. Şi eu am fugit exasperată. Şi alţii fug încă. Sau rămîn exasperaţi pe loc. Ce mă doare este că această exasperare rămîne la stadiul de sentiment, nu se valorifică la nivelul de sancţiune a unei radicalizări a limbajului care s-a transformat în inacceptabil. Presa este asemeni unei cafele. Acum românii beau o cafea proastă, slabă. Ce îi împiedică să respingă acest surogat, să încerce altceva? Asemeni oricărui bun de consum, ar trebui respinsă de cei care o primesc cu forţa (pardon, cu televizorul, sau cu tembelizorul). Indiferenţa nu este suficientă. Francezii au sancţionat prompt o astfel de cafea, iar ziare ca Aujourd’hui Paris sau Le Parisien au devenit amintire. În redacţiile din Franţa, din Occident în general, se sancţionează cu concedierea orice derapare sau insultă. Un amic din Bucureşti îmi spunea că asta se întîmplă din cauză că în Franţa există sindicate ale jurnaliştilor. Există. Există şi un organism care sancţionează derapajele. Ce împiedică România să se doteze cu astfel de organisme? Ce-i împiedică pe ziarişti să se delimiteze de colegii care derapează? 

Sîntem, revenind la citatul din Andrei Pleşu – acel Andrei Pleşu care figurează ca nume pe podul cultural european care leagă Strasbourg de Kehl – în ţara care caută, cu disperarea unei femei care-şi prostituează corpul pentru a răzbuna cine ştie ce amant nefericit, care a şi ieşit din istorie, timpul pierdut. Este oare acesta unul dintre motivele pentru care românii sînt atît de fascinaţi de opera lui Marcel Proust? Complexaţi, de la origini, de o mulţime de tare: că sîntem români, că nimeni nu a auzit de noi, că nimeni nu ne vorbeşte limba, că nu am luat niciodată premiul Nobel (şi nici Eurovisionul), ne complacem într-un prost gust ridicat la rangul de valoare naţională. Şi ne-am transformat presa, din loc de valorificare a cuiva, ceva, etc., dintr-un mijloc de informare, simplu, bazic, eficace, primar, într-o arenă cu lei. Sîngeroasă, vulgară, lamentabilă. Nefericit cel care cade azi în gura presei, a arenei cu lei. Pînă cînd?

Iulia Badea-Guéritée este jurnalistă la Courrier International. Timp de cîţiva ani, a răspuns de secţiunea în limba română a portalului de ştiri Presseurop.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

banner adina buzatu jpg
Adina Buzatu se recuperează greu și cu dureri după operația la picior: „Timp de 10 săptămâni nu am voie să calc”
Adina Buzatu (47 de ani) a tercut prin mari emoții acum câteva zile când s-a operat la piciorul fracturat la schi în vacanța petrecută în Elveția.
lapovita vremea martie jpeg
Temperaturile scad considerabil în București. Cum va fi vremea săptămâna viitoare
Meteorologii au transmis că vremea se răcește considerabil în București, începând de luni. Temperaturile minime vor fi negative, existând posibilitatea de apariție a precipitaţiilor sub formă de ploaie şi lapoviţă va fi ridicată.
cauciucuri  jpeg
Când trebuie, de fapt, schimbate cauciucurile la mașină. Precizările Registrului Auto Român
În contextul schimbării bruște de temperatură, românii se întreabă dacă este indicat sau nu, în această perioadă, să-și schimbe cauciucurile la mașini. Astfel, Registrul Auto Roman a făcut câteva precizări.
calatori tren cfr gara de nord frig foto shutterstock 2229976057 jpg
Cum a rămas Gara de Nord Bucureşti fără curent electric. Orarul trenurilor a fost perturbat
Din cauza unui cablu electric ce a căzut pe o locomotivă, Gara de Nord a rămas fără curent electric, iar trenurile au avut întârzieri.
index webp
Cine este românca ținută prizonieră în haremul otoman. A devenit o faimoasă exploratoare a Africii și a avut o viață impresionantă
Florica Maria Sas a fost o exploratoare britanică, provenită din zona Ardealului. Soția lui Samuel Baker a fost printre puținele femei care a făcut mai multe călătorii în Africa pentru a descoperi izvoarele Nilului.
Incendiu devastator în Macedonia de Nord, foto Shutterstock jpg
Peste 50 de morți și 100 de răniți într-un incendiu devastator dintr-un club din Macedonia de Nord. Tragedia amintește de incidentul de la Colectiv!
Cel puțin 50 de tineri și-au pierdut viața într-un incendiu izbucnit în noaptea de sâmbătă spre duminică într-un club din Macedonia de Nord, iar alți 100 au fost răniți. Dezastrul amintește de noaptea de vineri, 30 octombrie 2015, când peste 60 de oameni și-au pierdut viața în clubul Colectiv.
01  Coperta carte Natalia png
pescar gasit dupa 95 de zile foto x png
Cum a reușit să supraviețuiască un pescar în Oceanul Pacific, după ce a petrecut 95 de zile pierdut în larg
Un pescar peruan, în vârstă de 61 de ani, a fost găsit în viaţă, în Oceanul Pacific, după ce a petrecut 95 de zile pierdut în larg.
alcaraz medvedev getty jpg
Finală neașteptată la Indian Wells. Favoriții Medvedev și Alcaraz au clacat în semifinale
Rusul și spaniolul au jucat anul trecut ultimul act al turneului californian.