Apa şi drumurile

Publicat în Dilema Veche nr. 233 din 31 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu ştiu cum sînt alţii, dar sătenii dintr-o zonă de munte aflată între Ardeal şi Muntenia şi pe care o cunosc destul de bine au concepţii marcat individualiste, în care solidaritatea sau chiar ideea de comunitate sînt foarte rare şi arborate de obicei numai de formă sau doar ca să mascheze interese cît se poate de personale. Atitudinea lor nu poate fi pusă pe seama unei reacţii radicale la colectivizare, pentru că n-au fost niciodată colectivizaţi. Şi e de presupus că dintotdeauna au fost "fiecare pentru el" şi pentru familie în sens restrîns. Altminteri, în familia extinsă (despre care, de altfel, se poate spune că ar cuprinde întreaga zonă, pentru că toţi sînt într-un fel sau altul neamuri între ei), există duşmănii de moarte. Iar lipsa de colaborare dintre oameni se vede în drumurile care sînt foarte proaste sau în reţelele de apă care funcţionează doar sporadic. Primarul, care şi el e neam cu toată lumea din zonă, are propriile afaceri care, de obicei, nu au nici o legătură cu nevoile sătenilor. De altfel, chiar şi atunci cînd vrea să facă ceva util, de regulă lucrarea se împotmoleşte în cîte un interes meschin. De exemplu, la un moment dat a adus un mare rezervor de apă care să alimenteze cu mai multă presiune întreaga reţea a satului. Pentru a-l instala în vîrful unui deal trebuia însă să treacă pe pămîntul unei femei. Aceasta s-a opus. Era terenul ei şi nu dădea voie nimănui să treacă pe acolo, indiferent de importanţa pe care operaţiunea o avea pentru întregul sat. Poate... doar dacă i s-ar fi dat 10 euro pe metrul liniar traversat de utilajul greu care transporta rezervorul. Primarul a zis că refuză să plătească aşa o sumă şi a pus întreg satul pe jar, mai ales că se ştia că femeia îndărătnică i-ar fi o rudă destul de apropiată. S-a bănuit că tocmai el a pus-o să ceară bani, în vreme ce din poziţia de primar tot el avea să se prefacă a nu ceda pînă cînd lumea îşi va pierde răbdarea şi va accepta să contribuie cu bani. Apă la robinete oricum n-a curs toată vara chiar şi cu rezervorul vechi, pentru că s-a stricat o instalaţie. Iar reţelele de conducte, trase în general de fiecare sătean pe banii lui, au vechimi diferite, diametre diferite, adîncimi diferite şi se sparg mai tot timpul. Niciodată nu pare să fi existat o concepţie unitară asupra acestor instalaţii. O oarecare evoluţie faţă de anii de dinainte de 1989 sau din prima parte a deceniului trecut, atunci cînd foarte mulţi nu aveau nici măcar idee de apă curentă, nu poate fi totuşi ignorată. Pe la mijlocul anilor ’90, cînd apăruseră primele conducte şi conceptul de "reţea comună" de apă, unul dintre săteni s-a gîndit să blocheze pur şi simplu o asemenea ţeavă care trecea prin curtea lui. Zicea că el nu are nevoie de apă (pentru că vitele îi sînt duse la munte) şi că nu vrea s-o plătească degeaba (chiar dacă suma era derizorie). Cît despre cei aflaţi mai jos, pe aceeaşi reţea şi care rămăseseră fără apă... nu era treaba lui. Astăzi, oamenii au început să aibă băi şi toalete în casă (despre primul om din sat care şi-a construit aşa ceva s-a spus că a făcut-o pentru că "nevastă-sa e curvă") şi sînt mai dependenţi de apă decît în urmă cu zece ani. Se revoltă mai uşor cînd apa nu curge, dar sistemul e departe de a fi pus la punct. Cu drumurile se întîmplă cam la fel, deşi fiecare are nevoie să-şi ducă brînza la piaţă sau să ajungă într-o localitate mai mare să-şi cumpere cîte ceva. Unii chiar fac naveta şi o bună parte a drumului n-o pot parcurge decît pe jos sau cu căruţa. Pe drumul comunal se pune ceva piatră doar înainte de alegeri, iar după cîteva ploi totul revine la "normal". Iarna, traficul auto devine complet imposibil, singurele vehicule care mai pot răzbi fiind săniile trase de cai. Asta deşi în scriptele Primăriei drumul apare ca fiind deszăpezit cu regularitate. O scurgere de beton construită pe sub acest drum comunal, aşa încît apa să nu-l inunde, a fost blocată de proprietarul pămînturilor din vale. Omul nu voia să i se facă baltă pe propriul teren şi să i se strice iarba din fîneaţă. Baltă tot se face, dar deasupra drumului şi... pe drum. Despre căile de acces laterale nu se poate vorbi ca despre nişte drumuri sau străzi în sens propriu. Sînt doar nişte şleauri care în unele locuri se transformă în simple poteci. Din cînd în cînd, în disperare de cauză, sătenii s-au mai adunat să rezolve pe cont propriu problema acestor "drumuri". Au dat cu tîrnăcopul, au spart piatră, au plătit din banii lor basculante de pietriş. Primăria nu i-a ajutat în nici un fel şi mai mereu ceea ce se făcea vara se surpa peste iarnă. Obosiţi după cîteva asemenea experienţe, localnicii au lăsat baltă ideea şi, de vreme ce au devenit tot mai înstăriţi (din vînzarea de lemn, brînză şi de terenuri), au început să-şi cumpere maşini de teren. Nu Aro cum mai avuseseră pe vremuri, ci adevărate gipuri japoneze. Numai că uneori chiar şi astea se împotmolesc în teribilele noroaie autohtone. Încetul cu încetul, s-a ajuns la ideea de tractor. E singurul vehicul care nu are probleme şi s-a creat aproape o modă a tractoarelor. Dar cu roţile lor mari, acestea au stricat şi mai tare drumurile, adîncind şleaurile, în vreme ce şansele altor tipuri de maşini de a răzbate prin acele locuri au devenit tot mai mici. Viaţa merge însă înainte şi fiecare sătean pare tot mai preocupat să-şi vîndă brînza proprie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivele cel mai des întâlnite pentru care se ajunge la divorț. Soluția oferită de un psiholog
Un studiu a dezvăluit motivele pentru care se ajunge cel mai des la divorț. Lipsa banilor este pe primul loc, dar și altele la care ne-am fi așteptat. Psihologul Maria Teherciu vine cu explicații
image
Cum salvezi situația dacă explodează un cauciuc al mașinii în mers. Sfaturi esențiale de la un fost polițist VIDEO
Explozia cauciucului, în timpul mersului, poate fi o experiență foarte periculoasă. Multe accidente grave s-au produs în urma acestei situații. Iar frânarea bruscă te-ar putea costa viața.
image
Orașul important din România unde nu există ambuteiaje în trafic. Cum explică situația celebrul pilot Titi Aur
Dacă la Brașov traficul era infernal încă din 2000, acum acesta este orașul din România în care se circulă cel mai bine la orele de vârf, în special în zonele centrale. Titi Aur a explicat de ce

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.