Antităcerea are un milion de sinonime

Mona DÎRŢU
25 octombrie 2017
Antităcerea are un milion de sinonime jpeg

Tăcerea „se lasă“, „se așterne“, „se înstăpînește“. Uneori e „grea“, alteori „de aur“. Întotdeauna „se învață“, cîteodată „se rupe“.

Copil de Război Rece fiind, știu binișor cum e cu tăcerea celor guvernați. Am auzit-o în totalitarism, în tranziție, o aud și-n România asta nouă care se înalță, ca o buruiană, pe unde-și găsește culoar. S a schimbat mult textura tăcerii noastre. Înainte era grea, ca o pîclă sulfuroasă cu care ne acoperea „sistemul“. Știam că ne intoxică, știam precis. Astăzi tăcerea e de obicei incoloră, inodoră și vine din decizii personale. Ne intoxică stealthy, ca monoxidul de carbon; nici nu băgăm de seamă, în zarva asta necontenită, cît de mult tăcem.

Am dat acum vreo trei ani peste un personaj fabulos, jurnaliștii i-au zis ba „coșmarul dictatorilor“, ba „un Machiavelli al non-violenței“, ba „Clausewitz-ul protestului pașnic“. Îl cheamă -Gene Sharp și, din cei 89 ani pe care-i are, 59 și i-a petrecut studiind mișcările de rezistență împotriva totalitarismelor de tot felul. Manualul lui de protest – From Dictatorship to Democracy – inventariază 198 de metode de „acțiune non-violentă“ și e probabil cea mai influentă carte despre care n-ați auzit niciodată. Au folosit-o, în primii ani după declararea independenței, lituanienii, estonienii și letonii (ministrul lituanian al Apărării de-atunci ar fi spus că „mai degrabă am această carte decît o armă nucleară“). Apoi, în protestele lor antiguvernamentale, au folosit-o sîrbii și ucrainenii, apoi georgienii, în „revoluția trandafirilor“, și, mai aproape de noi, egiptenii. Ba chiar și-n țări vestice au prins ideile lui Sharp: un documentar despre teoriile lui, How to start a revolution, a ajuns filmul neoficial al mișcării Occupy.

Ce spune Sharp, în esență, e că orice putere se sprijină, în mod fundamental, pe obediența subiecților ei – pe care o induce, o păstrează și o recompensează prin sisteme remarcabil de eficiente – și că, atunci cînd oamenii ies din obediență, întregul mecanism își pierde accelerat puterea. Sună de bun-simț; ce a făcut însă Sharp e că a studiat sistematic sursele puterii – și a cartografiat tacticile prin care atotputerniciile de tot felul pot fi anihilate pașnic. Noi nu trăim sub dictatură, desigur. Dar și la noi tot despre obediență e de multe ori vorba – sau măcar despre un soi de acceptare deznădăjduită, resemnată, mută, a lucrurilor care ne supără. Uite, de pildă, o întrebare simplă: cum s-a făcut totuși că una dintre camerele Parlamentului a ajuns să fie condusă de un condamnat penal – și că asta nu mai scandalizează întreaga națiune? Sau că evaluarea miniștrilor din cabinetul Grindeanu a fost făcută de un om cu trei dosare penale – acuzat, printre altele, că a primit sacoșe de bani în cimitir? Sau, mai nou, că un ministru presat de premierul Tudose să demisioneze pe motive de suspiciuni de abuz în serviciu (care „ne creează probleme cu Bruxelles-ul“) e păstrat în guvern, de același Tudose, pe post de consilier de stat? Răspunsul simplu e că „nu le pasă“. Răspunsul complex e că nu-i obligăm noi cum se cuvine să le pese.

Obrăznicia și abuzul se cultivă în timp, iar tăcerile noastre – fie ele izvorîte din frică, din dezgust, din indiferență, din deznădejde – sînt un îngrășămînt grozav. Eu cred că am pierdut atîta teritoriu pentru că am tăcut prea mult – cu mine în frunte. N-am fost atenți, n-am anticipat consecințele, n-am știut ce anume și cum anume să facem, ne-a fost lehamite și, mai ales, nici noi n-am crezut că putem. Ne-am pierdut, cumva – sau poate nici n-am apucat să ni-l cultivăm – acel atribut esențial al cetățeanului de care orice putere politică sfîrșește prin a se teme: capacitatea de a ne indigna și de a acționa în consecință. Nu ne-am prins că e o bătălie de centimetri și că, puse cap la cap, indignările înăbușite și tăcerile prin care ne-am protejat nervii dau putere celor care sînt, tehnic vorbind, în serviciul nostru.

Problema cu tăcerile e că-ți iau din puteri, din „a putea“. Și vine o zi în care te uiți la teritoriul pierdut și te-apucă depresia. Uiți că, pînă la urmă, tot printr-o o bătălie de centimetri – și prin inteligență tactică – poți recîștiga ce-ai pierdut. Și nu e vorba doar despre a protesta în stradă, deși protestul ajută (nu există miting notabil cantitativ, în ultimii ani, de care guvernarea să nu fi ținut cont într-un fel sau altul – să nu uităm asta). Nu, nu despre ieșitul în piețe e vorba – asta e soluția extremă. E vorba despre acel „standing your -ground“, cum se spune în engleză, în fiecare zi – despre a rămîne pe pozițiile care-ți sînt familiare, pe care le poți controla, sau despre gesturile mici făcute pentru lucruri de care îți pasă de-adevăratelea. Iată un exemplu recent: split TVA. Comunitatea de business s-a opus săptămîni în șir cu toate armele din dotare – a dat comunicate, a făcut conferințe de presă, a inițiat petiții, a dat exemple de eșecuri din alte țări, a explicat impactul măsurii pe înțelesul tuturor. Rezultatul? Guvernul a făcut deja cîțiva pași înapoi și e foarte puțin probabil ca split TVA să fie implementat în formula inițială. Asta nu înseamnă că războiul cu split TVA a fost deja cîștigat, înseamnă, însă, că cei cu decizia în mînă au fost obligați să le pese.

Centimetrii de care avem nevoie sînt peste tot în jurul nostru – cum zice Al Pacino, motivațional, în Any Given Sunday. Și nu mă gîndesc doar la OUG 13 ori la split TVA, blockbusterele anului pe tema felului nesocotit în care ne e administrată țara. Mă preocupă mai degrabă lucrurile simple, indignările punctuale, contrareacțiile eficiente, cele în care să-mi pot permite să investesc timp și energie. Mă gîndesc, de pildă, la încăpățînarea de a-mi cere la ghișeu, tenace, dreptul care mi-a fost refuzat, în loc să las de la mine, la reclamația pe care o pot face la CNA atunci cînd văd că a fost încălcată legea, la scrisoarea pe care-o pot trimite parlamentarului care mă reprezintă, la mica donație lunară pentru o publicație care face jurnalism quality, la voluntariatul pentru o cauză care mi-e dragă.

Antităcerea are, cred, un milion de sinonime – iar protestul de stradă e doar unul dintre ele. Vestea bună e că fiecare și poate alege cum să nu tacă. Dacă am antităcea fiecare doar de trei ori pe an, am fi al naibii de greu de ignorat, cred. Gîndiți-vă un pic. Să zicem că sînt un milion de oameni care aleg să nu mai tacă în 2018 – fiecare cum vrea. Am aduna, astfel, trei milioane de antităceri – trei milioane de gesturi mici, de corecții palpabile, făcute cu scopul explicit de a reseta relația dintre cei care guvernează și cei care sînt guvernați. Care-ar fi riscul? Să ne simțim cu toții, peste 12 luni, la fel de deznădăjduiți, de neputincioși și de fără speranță cum ne simțim azi? 

Mona Dîrțu este jurnalist. Scrie, săptămînal, la Monday Memo – un newsletter de news & current affairs pentru oameni ocupați – și colaborează cu proiectul Superscrieri.

Foto: Andrei Ivan

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.