Antimisocapnist

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
Antimisocapnist jpeg

A m putea să o luăm de la pașopt, dar nu o vom lua de acolo, o luăm de la ’51. Mai precis, de la 1651, cînd apare, la Londra, Hymnus Tabaci, „un poem în cinstea tutunului, compus cu eroism de Raphael Thorius“ (lăsînd la o parte alte considerente, mai limpezi ori mai cețoase, pare într-adevăr un act eroic să compui poeme atît de vaste ca acesta, care se întinde pe nu mai puțin de o mie cinci sute patruzeci și cinci de versuri, dacă am numărat bine). 

Thorius (pe care îl chema, la naștere, De Thoor, fiindcă era flamand, nume preschimbat în Thorie după ce a ajuns în Anglia și apoi latinizat în Thorius) a fost un medic renumit la vremea lui și putem presupune că s-a aplecat asupra chestiunii tabagice cu întreaga probitate cerută de profesia aleasă. Nu-i lesne să cînți, în hexametri latini, virtuțile unui vlăstar al familiei Solanaceae dacă n-ai un dram de încredere în adevărul rimelor tale și fără a-i fi simțit, pe cerul gurii, vlaga. Firește, cînd te lași purtat de avîntul inspirației și expirației, se mai întîmplă ca adjectivele tale să capete accente ditirambice (precum „ferice amețeală“, „nobilă salivă“, „neasemuite lacrimi“, „binefăcătoare tuse“), însă ele ar trebui să aibă, toate, un temei de netăgăduit.

Datele spun că Raphael Thorius a compus Hymnus Tabaci în 1610, dar poemul a fost nevoit să aștepte, pentru a fi publicat, pînă în 1625, cînd Louis van Kinschot (Ludowic à Kinschot, în grafia vremii) tipărește, la Leyda, versiunea originală în limba latină. În același an (fast pentru operă, nefast pentru autor), Thorius își dădea duhul, răpus de ciumă. Doi ani mai tîrziu, în 1627, cartea apare și la Londra, iar în 1651, cum zisei mai sus, vede lumina tiparului versiunea engleză, în traducerea lui Peter Hausted. Între timp, însă, intrase pe fir regele Iacob I al Angliei. 

Acest monarh (despre care s-a spus că ar fi fost „cel mai înțelept nebun al creștinătății“), scos din sărite de răspîndirea năravului de a fuma între fruntariile regatului său, a pus mîna pe augusta lui pană și a compus, în 1619, un pamflet intitulat Misocapnos, printre ale cărui consecințe imediate se numără și aceea de a fi dus la apariția, în vorbire și în scris, a substantivului misocapnist, adică o persoană care urăște fumul de tutun, la fel cum misoginul urăște femeile. Curînd, o falie de netrecut avea să se deschidă între misocapniști și antimisocapniști (aceștia din urmă luîndu-și numele de la pamfletul Anti-Misocapnos al unor iezuiți polonezi), și cred că putem privi publicarea primei ediții a cărții lui Thorius în 1625 (coincidență sau nu, regele Iacob I moare în același an) ca pe unul dintre episoadele unei confruntări care nici astăzi nu s-a stins. (Paranteză de inserție în actualitate: un grup de militanți neozeelandezi împotriva fumatului a creat un blog numit I am a Misocapnist – „Sînt un misocapnist“, vezi https://quit.org.nz/en/ blogs/2014/february/07/12/17/48/i-am-amisocapnist.) 

Revenind la Hymnus Tabaci, iată ce scria Raphael Thorius: „Nu-i o rușine, azi, să-i spunem Tutunului pe nume, / E Sănătate, Spirit, Viață și Totul în lume“, un credo la care, peste două veacuri, va subscrie și un anume Barthélemy (în Arta de a fuma, 1844), scriind: „Sînt douăzeci de ani de cînd, fără să dau înapoi, / Îmi petrec zilele cu pipa sau țigara de foi“. Și continuă: „M-am întrebat adesea, cuprins de-nfiorare, / Ce soartă ar avea unii ca mine oare / Dacă l-ar alunga din lumea noastră pronia divină / Pe regele plantelor, care durerile alină. / Preacinstiți fumători, fără el ce v-ați face?“. 

Dincolo de Ocean, pe meleaguri americane, James Russell Lowell (poet romantic și un înflăcărat luptător pentru abolirea sclaviei) își imagina, în poemul „Imnul unei seri de iarnă către focul meu“, un tărîm feeric, Ținutul Nicotinienilor, guvernat de zeița Nicotia, „cea îndrăgită de muze“, fiica lui Bacchus și nepoata lui Morfeu. Iar dincoace, în Europa, tot cam pe atunci (ne spune Paul Lafargue, în Amintiri personale despre Karl Marx), părintele comunismului declara, cu amărăciune pecuniară: „Niciodată n-am să cîștig de pe urma Capitalului mai mult decît m-au costat trabucurile pe care le-am fumat scriindu-l“. La Paris, Asociația Franceză împotriva Abuzului de Tutun nu stă cu brațele încrucișate și organizează, în 1888, un concurs dotat cu un premiu în valoare de o mie de franci, a cărui temă era: „Despre efectele tutunului asupra sănătății oamenilor de litere și despre influența acestuia asupra viitorului literaturii franceze“. 

Ceva mai tîrziu, în aceeași Anglie unde se înfruntau cîndva, în cuvinte, medicul și regele, avem parte de hazul antimisocapnist (și spirtos) al lui Winston Churchill: „Să nu vă închipuiți că fumez toată ziua! Sînt prea cumpătat ca să fac asta. De fapt, e vorba de niște trabucuri false, care au fost scobite pe dinăuntru și umplute cu coniac“. De aici, din fum și aburi de alcool, mai facem un salt în spațiu și în timp, spre Japonia anului 1987, cînd apare nuvela „Ultimul fumător“ de Yasutaka Tsutsui: într-o metropolă unde parcurile au la intrare inscripția „Este interzis accesul cîinilor și al fumătorilor“, ultimul fumător, vînat de Poliție, se retrage pe acoperișul unei clădiri pentru a-și fuma în tihnă țigările finale.

Astea fiind scrise, cîteva rînduri din poemul „Tutungeria“ de Fernando Pessoa, ca încheiere: „[…] mă las pe spate în scaun / și fumez în continuare / Atîta vreme cît soarta mi-o va îngădui nu voi înceta să fumez“. Aveți un foc? 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?