Țăranii încă se plîng

Publicat în Dilema Veche nr. 202 din 22 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

După cum ne spune ultimul Barometru de opinie, lansat de Fundaţia Soros, pînă în anii 2002-2003, satifacţia faţă de viaţă a fost mai mare în mediul rural decît în mediul urban. Cu alte cuvinte, ţăranii erau mai mulţumiţi decît orăşenii. După 2003, raportul s-a inversat. Nu ştiu care sînt motivele exacte, dar ştiu ce mi-a spus o femeie care vindea usturoi în piaţa Obor: "Tot ce se face acuma e împotriva ţăranilor ăştia ca noi. Dacă s-ar putea, noi ar trebui să dispărem". Mi-a spus că de obicei vinde în Obor, dar că piaţa a fost acum restrînsă şi că se construieşte un mall în care vor fi magazine, iar ţăranii nu vor mai avea prea mult spaţiu să-şi mai vîndă produsele. Am întrebat-o dacă nu merge şi în alte pieţe. "Aici m-am obişnuit, şi neam de neamul meu a vîndut în Obor. Şi tata venea aici, şi bunicul tot aşa, de cînd ştiu eu. De ce să schimb piaţa? Da, uite că ne schimbă ea pe noi." Mi-a spus că nu i se cere niciodată taxă la piaţă, deşi altora li se percepe. "Noi am vîndut usturoiul de generaţii tot aşa, în picioare, din mînă. Nu mi-a trebuit tarabă şi nu mi-a zis nimeni niciodată nimic. Dar cei ce trebuie să-şi înşire marfa pe tarabă au probleme. Ia, mămică, douăzeci ăsta micu, treizeci ăsta mare. Hai la usturoi, e bun la piftie şi la cîrnaţi. Ia, mămică, ieftin, mămică, usturoi, mămică..." Pe o tarabă, la cîţiva metri mai încolo, doi vînzători de cartofi joacă table. Cînd le vine cîte un client, lasă zarurile şi pun mîna pe tas, cu ochii însă tot la joc. "Ne întrebaţi de necazuri? Păi, uite că m-a făcut marţ. Ăsta-i mare necaz. Altfel, ce să vă spun, stăm aici pînă ne plictisim şi cu mare lucru nu ne alegem. Sîntem nişte amărîţi." "Spuneţi-i c-a fost secetă anul ăsta" - zice o precupeaţă de vizavi care vinde varză. "La noi n-a fost" - zice vînzătorul de cartofi. "Da’, am avut altele... carantină anul trecut din cauza aviarei, de ne-a ţinut ca pe proşti în sat. Dacă-i de la ziar, ştie domnu’, că s-a vorbit peste tot." "La noi a fost mare uscăciune" - intervine din nou femeia cu usturoiul. "În afară de usturoi nu s-a făcut nimic. Şi pentru ăsta, am făcut noi irigaţii. Sînt de la Mihăileşti şi acolo n-a plouat deloc astă-primăvară. Şi cînd am văzut că se usucă, am făcut puţuri chiar acolo pe cîmp, ca să-l udăm. Porumbul şi grîul nu s-au făcut deloc. Să vezi ce cocenaşe mici avea porumbul şi n-a legat. Nici pentru noi, cîteva guri acolo, pentru animale, nu s-a făcut. Doar usturoiul ce-a ieşit, nici ăsta prea mult. Da, uite că nu se vinde, că lumea vrea dintr-ăla mai mare, turcesc. Că-i mai nu ştiu cum, că se curăţă mai uşor... Dar ăsta al nostru românesc, aşa e soiul, mai mic. Nu creşte la mine dintr-ăla turcesc. Ce să mă fac? Şi după tot necazul cu seceta, trebuie să-l dau tot cu preţul de anul trecut ca să se vîndă. Ia, mămică, usturoi mămică!" Despăgubiri? "Cum să-mi dea mie despăgubiri?! Alea se dau la fermele mari, la ăia care lucrează suprafeţe de zeci de hectare. Nu-ţi spusei, noi ăştia care sîntem simpli ţărani nu sîntem bine văzuţi. E politica să ne termine. Da noi ce să facem?" Precupeaţa cu varza spune că tot a fost bună la ceva seceta, că anul acesta i s-au făcut strugurii foarte bine. "Dar vinul, nu ştiu de ce, s-a cam acrit." "I-ai cules prea devreme" - zice bătrîna cu usturoiul. "Anul trecut - continuă cea cu varza - au venit graurii şi i-au ciugulit pe toţi. Niciodată nu e bine." "Aşa e, fată, ziseşi vorbă mare, niciodată nu e totul cum vrei. Şi acuma, uite că sînt ploile astea, au anunţat şi zăpadă, dar dacă la primăvară n-o ploua, tot un drac e. Se usucă totul, nu mai creşte nimic. Să ne dea Dumnezeu sănătate măcar!" Mi-aduc aminte de un ţăran bătrîn din nordul Italiei care avea o mică fermă. Viţa-de-vie era bineînţeles pe araci şi acoperită cu o plasă de sîrmă. La fel şi roşiile. Grindina, graurii sau altele nu puteau pătrunde să provoace pagube. În plus, avea şi asigurare. Spunea că variaţiile recoltei sînt foarte mici de la un an la altul. Avea, în schimb, şi el un fix: nu-şi putea lua gîndul de la Mussolini. Îi ţinea poza la mare preţ şi susţinea binecunoscutul clişeu că pe vremea lui trenurile nu întîrziau. L-am întrebat dacă astăzi întîrzie şi mi-a răspuns că nu, nici azi nu întîrzie... "La primăvară o să plouă în toată ţara" - zice unul din cei doi ţărani cu cartofi, din Obor. "Dar la noi a plouat destul şi anul ăsta, n-avem de ce ne plînge. Voi aici în sud aţi avut necazuri cu arşiţa şi cu uscăciunea." "Şi la voi a fost, da nu vrei să spui" - îi răspunde bătrîna cu usturoiul. Tot ultimul Barometru de opinie zice şi că, deşi procentul celor nemulţumiţi de traiul pe care-l au a fost foarte mare în ultimii zece ani (cu minimum 19% mai mare decît al celor mulţumiţi), şi procentul celor optimişti, care speră că vor trăi mai bine, a fost printre cele mai mari din Europa. În toamna anului acesta, un român din trei se arăta convins că anul viitor va trăi mai bine. Şi, după cum spun ţăranii din piaţă, anul acesta a fost secetă şi recolta slabă (de-aia şi preţul ar trebui să fie mai mare), dar la anu’ va ploua destul şi va fi mai bine.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.