Amintirile unei săli de cinematograf

Virgil C. JITARIUC
Publicat în Dilema Veche nr. 438 din 5-11 iulie 2012
Amintirile unei săli de cinematograf jpeg

Ideea mi-a venit în timp ce scriam acel proces-verbal fără rost, în care trebuia să declarăm sub semnătură cum că am închis uşile, am stins luminile şi gazul şi am lăsat totul în bună regulă. Sînt douăzeci de ani mari şi laţi de cînd fac pe cinematograful. Cît poate vedea un om în douăzeci de ani? Două filme pe săptămînă ori 52 ori 20 fac 2.080. Aprox. Pînă acum nu mi-am dat seama de mărimea cifrei. Un film are o lungime medie de 2500 m. Ar fi 5.200 de kilometri de peliculă. 

 * * *

Prin ’77 am terminat liceul. M-am dus ca tot omul la Oficiul forţelor de muncă. Mi-au spus să încerc la cinema. La o săptămînă după angajare, am plecat la Bucureşti, la calificare, şi de Crăciun am început să lucrez efectiv la Cinema Lumina, fost Puşkin, fost Apollo. Toţi prietenii mei mă luau peste picior: „Ce, mă, tocmai la cinematograf ai ajuns?“. După cîţiva ani, tot aceiaşi prieteni mă întrebau: „Nu aveţi un post de «ajutor de cîine lup» pe la voi?“. În fine, nu spun că e o onoare deosebită să lucrezi la un cinematograf, totuşi e mult mai bine decît în alte părţi. Nu aveam de ce să-mi fie ruşine. Nu-mi era ruşine să rup bilete, să car cutiile cu film la gară sau chiar să mătur în faţa cinematografului. Era o muncă ca oricare alta. Ei, nu chiar ca oricare alta. Totuşi lucram în cultură... 

 * * *

24 decembrie 1993
Am avut programat un film intitulat Timişoara ’89. Ce s-a întîmplat? L-am adus de la gară, şi nici nu am desfăcut cutia, pentru că am primit în paralel filmul de mare succes Terminator 2 cu Schwarzenegger. Bineînţeles, ultimul avea prioritate.
Îmi amintesc de timpurile cînd nimeni nu rula nişte filme cum ar fi, de exemplu, Partidul, Ceauşescu, Poporul, ci prefera să ruleze mai ştiu eu ce western prăfuit sau altceva, numai bani să iasă. În actele cinematografului figurau atunci sute de spectatori la filmul românesc, spectatori care în realitate văzuseră westernul prăfuit. Procedăm la fel cu Timişoara ’89? Oare să uite lumea aşa de repede? Sau să nu vrea să-şi mai amintească?  

* * *
În luna mai 1995 am scris un mic articol pe care am vrut să-l public în ziarul local. Era de fapt un clasament al filmelor din luna mai, după numărul de spectatori, plus „muştarul“ meu. 

Ce vizionează cîţi sighişoreni:
Topul filmelor la Sighişoara. Mai 1995

Titlul filmului              Nr. spectatori
1. Streetfighter                    1462
2. Răzbunarea tatălui           959
3. Interviu cu un vampir         721
4. Superpoliţistele                483
5. Străluciri senzuale           403
6. Dublă ameninţare             242
7. Rockerii atacă radioul       245
8. Toleranţă zero                  175
9. Only you                         161

E frumos că dl Van Damme se află cu a sa capodoperă pe primul loc, şi indianul Indrajeet pe locul doi.
(Articolul nu a fost publicat nicăieri.)
 
* * *

Cinematograful aţîţă în noi sentimentul de nemulţumire, de frustrare faţă de lume. Vorba cîntecului – viaţa nu e cinematograf. Niciodată soluţiile nu vor fi atît de uşoare ca în Terminator, niciodată săruturile atît de înflăcărate ca-n Pe aripile vîntului. Niciodată un idiot nu va ajunge atît de departe ca Forrest Gump. Cinematograful ne lasă lumea aşa cum este ea: plină de neajunsuri. Dar el (cinematograful) e mereu iubit. Niciunde nu mai poate fi privită lumea cu ochi de copil, şi niciunde această lume nu pare că ar mai putea fi salvată. Cineva dansează în ploaie, băiatul îşi primeşte fata, Rick o lasă pe Ilsa să plece. E.T. îşi găseşte drumul spre casă... Cel mai prăpădit cinematograf de cartier este un templu care produce o mulţime de mici revelaţii („Erlößungen“) şi nici una dintre ele nu are nevoie de un Dumnezeu. Doar de nişte oameni inimoşi. Cinematograful e un mediu al masei. Nu produce înfrăţiri. După genericul de sfîrşit fiecare e redat singurătăţii sale şi iese în noapte. Iar dacă a fost bine, nu spune nici un cuvînt.
* Din Stern, nr. 14/95, Peter Praschl

...am simţit nevoia să precizez că era întuneric în sala de cinema deoarece, fiind doar 12 spectatori, cu trecerea timpului marele public de expresie română va uita cum arată cinematograful şi e bine să rămînă scris.
* Din Academia Caţavencu, nr. 24 (343), 16-22 iunie 1998)  

* * *

Ne-a trimis Spielberg o scrisoare în care ne roagă să proiectăm Saving Private Ryan aşa cum trebuie. Spicuiesc din scrisoarea dlui Spielberg către proiecţionişti: 

Salut, sînt Steven Spielberg. De ani de zile am o admiraţie crescîndă pentru toţi cei care lucrează în cinematografie aici, în America, şi în întreaga lume. Noi moduri de distracţie apar tot timpul, dar, şi asta s-a demonstrat de aproape un secol încoace, nimic nu se poate compara cu plăcerea de a merge la cinematograf. Iar voi aţi făcut o treabă excelentă acolo, în sălile de cinema, aţi utilat sălile cu cele mai noi tehnologii încercînd să faceţi filmele cît mai bune. Filmele mele sînt exact ca şi copii mei, dar în momentul în care ajung în sălile de proiecţie, eu nu mai am nici un control, într-un fel vă trimit „copilaşii“ vouă şi vă rog să aveţi mare grijă de ei, să-i îngrijiţi, să fiţi siguri că arată şi sună aşa cum am vrut eu. Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi felicitări pentru extraordinara muncă pe care o faceţi.  
Steven Spielberg 

* * *
Un articol din presa locală: „De la 1 mai Sighişoara rămîne fără cinematograf“. 

Virgil C. Jitariuc a funcţionat la cinematografele din Sighişoara şi acestea au funcţionat cu el între anii 1978 – 1999.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.