Amintiri din grădina mea

Eugen CIOCAN
Publicat în Dilema Veche nr. 485 din 30 mai-5 iunie 2013
Amintiri din grădina mea jpeg

Am venit odată, de la Chişinău, cu trenul. Plecasem cu avionul, dar am preferat să mă întorc la o fereastră, ca să privesc plaiul. Merită! Trenul merge alene, pe un singur fir, iar tărîmul este încă bucolic. Verdele este intens şi fără fisuri. În zare, cîţiva cosaşi se opreau din treabă şi făceau cu mîna, aidoma amintirilor din copilărie. Nu am văzut turme. În schimb, cîte un miel zburda pe lîngă muma lui. Părea nelocuit, căci, în momentul în care trenul oprea în cîte o gară, nu se zăreau casele. Am realizat, într-un tîrziu, că acoperişurile se ascund sub coroanele vegetale. Ultima localitate basarabeană este oraşul Ungheni. Tărîmul paradisiac se menţine pînă la trecerea frontierei. Îndată, pe malul românesc, feeria se destramă. Se intră în localitatea numită Ungheni Prut. Contrastul este năucitor, neverosimil. Gri, pîrjol, pămînt crăpat, cearcăne de gunoi în jurul caselor dărăpănate.

Cum aşa? – vine întrebarea. Nu ştiu cît de mult ne punem problema legată de urîţenia pe care mulţi români au înclinaţia de a o genera în jur. Locuirea, la noi, este deseori o formă de a păta peisajul cu urmele trecerii noastre prin lume. Pentru mine, formularea glumeaţă „frumoasă ţară, păcat că este locuită“ sună mai patetic: „Urîtă ţară, pentru că este locuită.“ Diversele curente – cum ar fi ecologia, preocuparea pentru mediul înconjurător, ideea de a lăsa copiilor tăi o lume a frumuseţii cît mai puţin alterată – nu par să fi pătruns prea mult pe aici.

Cînd a venit vremea să ne facem o casă cu grădină, cea mai bună lecţie ni s-a părut că am putea să o luăm de la Muzeul Satului. Se întrevede acolo un firesc al conlocuirii cu pămîntul („...din care eşti făcut“), care dă de gîndit. Lucrurile îşi găseau cîndva răspunsul prin integrare, nu prin defrişare. Ce oare a frînt continuitatea acestei stilistici? Dar asta ar fi o altă temă. Să rămînem la grădină.

Deşi casa pe care o aveam de făcut era în Bucureşti, am încercat să ne folosim de ceea ce am învăţat de la Muzeul Satului. A rezultat o căsuţă din pămînt (excepţională izolare atît iarna, cît şi vara!), acoperită cu şindrilă, care se contopeşte într-o grădină devenită, în cîţiva ani, tot mai luxuriantă. În iazul din mijloc, se înnoadă necontenit traiectoriile cărăşeilor, ca ale unor morcovi unduioşi. Între ei, imobilă, broasca ţestoasă Esop. Vara, acesta este televizorul nostru (iarna ne aşezăm la şemineu). Nu ne vine să pierdem nici un episod. Seară de seară, ne aşezăm să privim. Televizorul din casă l-am desfiinţat pentru că, încet-încet, a pierdut audienţa.

Avem cîteva vecine care vin, din cînd în cînd, la portiţă, să vadă „ce s-a mai întîmplat“ prin grădină. Provin de la casele alăturate, din beton gri, înconjurate de curţi acoperite cu ciment gri. Ne spun: „Lăsaţi-ne să vedem, că e ca la noi în copilărie.“

Fără falsă modestie, avem sentimentul că am făcut o ispravă bună. Într-o seară, însă, ne-a vizitat John, un tînăr prieten din Londra. Am găsit nişte guvizi proaspeţi, pe care i-am servit cu mămăliguţă, în ideea de a ţine de un specific. În timp ce toţi ceilalţi de la masă s-au descurcat cum au putut cu multele oscioare, ocolind mai mult sau mai puţin tacîmurile, John – deşi nu este un mare conformist – nu a lăsat o clipă instrumentarul din mînă. A terminat de mîncat, impertubabil, la vreo jumătate de oră după noi, fără să facă rabat de la etichetă. La desert, a deschis subiectul grădinii. Nu-i scăpase nici un detaliu. Observase o mulţime de amănunte compoziţionale, pe care abia dacă ni le mai aminteam, după atîta timp de la plantări. Dar cînd a început să se refere la fiecare plantă după denumirea ei în latină, ne-a lăsat flabbergasted. Ne-a spus că în Anglia se învaţă numele latineşti în gimnaziu. „Cum poţi avea respect faţă de ceva care nu are nume?“ ne-a întrebat. Am realizat că, nu de puţine ori, am fost neplăcut surprins de cunoştinţele mele, care nu recunoşteau diferenţa dintre pătrunjel şi leuştean.

Poate ar fi cazul să dăm un nume celor care ne înconjoară şi, poate, vom reuşi să descoperim un fel de a ne păsa de ceea ce este în jur. Poate că, astfel, vom transforma împrejmuirea într-o grădină. Nu ţine nici de Guvern, nici de Băsescu, nici de UE. Ci de fiecare în parte.

Eugen CIOCAN a absolvit Imagine de Film şi a realizat, ca regizor, peste 350 de filme documentare şi docu-drama, timp de 15 ani, în cadrul mai multor televiziuni. Simţind că filmul devine un domeniu tot mai sleit de posibilităţi în vacarmul mediatic de azi, a decis să se retragă. Barca sa de salvare este studioul retro FotoCabinet din Lipscani, unde s-a autointitulat Maître Photographe de la Belle Epoque.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: