Amintiri

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Se poate altfel? jpeg

Sîngele albastru de aristocrat rom de Budrea și de lorzi alcoolici de Ghelmegioaia (cu deficit de culoare compensat de rasism) mi-a fost întotdeauna de mare ajutor.

Prima dată cînd am priceput avantajele originilor mele eclectice a fost pe la 10 ani.

Am fost trimis în căutarea lui taică-miu. Tata nu era deloc un om impredictibil. L-am găsit rapid. Discuta probleme complicate despre filozofia originilor doamnei Viorica, șefa afurisită de la Cățeaua Leșinată. L-am convins cu greu să mergem acasă, căci mai avea bani și, slavă Domnului, băutură era destulă la crîșmă. Studiul aprofundat al calității țuicii și cele șapte beri au avut, totuși, efecte negative asupra echilibrului, așa că la a doua căzătură a lui ne-am prăvălit împreună. Am căzut cumva peste el. După o înjurătură mobilizatoare, tata și-a amintit de portofel. M-am apucat să-l caut prin buzunare.

M-am trezit cu o ditamai smetie, urmată de un solid șut în cur și înjurături cu țigani. Doi oameni de treabă au crezut că eu, puștiul negruț, încercam să fur ceva de la compatriotul alb și blond răpus de efort. Onoarea și loialitatea pilangiilor din Craiova a fost probabil cea mai solidă caracteristică culturală a cartierului.

Tata a reușit să explice, spre dezgustul celor doi, că sînt fiu-su. La numai cinci minute mai tîrziu era să îmi iau o altă bătaie, de data asta de la doi adolescenți romi care întrezăriseră o oportunitate. Am fost salvați de poștașul nostru, care i-a înjurat cu patos în țigănește.

Bătăile au fost o parte extrem de importantă a copilăriei mele. Acum cred că Dumnezeu, mai ales prin mîna dibace a mamei, îmi pregătise destinul de a deveni Rocky Balboa al neamului. Nenorocirea a fost că am un maxilar fraged, o structură osoasă mai degrabă făcută pentru zbor și o viteză de deplasare cu mult peste medie. Viteză care este stimulată pozitiv de perspectiva unui conflict cu trosneală.

Accidental mi-am dat seama că evitarea făcălețului mamei este posibilă în cazul în care reușesc să introduc un element de surpriză înainte ca ea să-și intre în mînă. Tata nu avea nici rapiditatea, nici concentrarea necesară de a reuși să mă tuflească, așa că m‑am concentrat pe psihologia feminină.

Bîrfele din bloc, mai ales cele care le priveau pe tanti Condoiu și pe tanti Antoci – dușmancele ei ideologice –, funcționau perfect, la fel cum funcționau dezvăluirile despre noile locuri unde își ascundea tata pileala și despre ultimele cuceriri ale unchiului Gogu.

Pe termen lung, investiția de timp în a mă specializa în schimbarea discuțiilor cu potențial de scandal a avut un rezultat neașteptat de benefic.

Tot pe la vîrsta aia, soră-mea s-a măritat. Nunta a fost o chestie foarte frumoasă. Tata nu ne-a înșelat așteptările și a fost matol de la prima oră, dar a rezistat eroic pînă la sfîrșitul petrecerii. Mama și-a făcut o rochie dintr-un material azuriu, ales probabil din ură pentru taică-miu, că altfel nu îmi explic. Pînă la tanti Viorica Vasilica, nu am mai văzut ceva similar. M-am gîndit atunci că, dacă ar folosi culoarea aia la semafoare, sigur nu ar îndrăzni nimeni să pretindă că nu a văzut-o. I-am spus asta și mamei, care a reacționat pozitiv, aruncînd cu fărașul după mine. Presimțirea că critica de fașion și simțul umorului nu prea funcționează la partea feminină a aristocratelor de Budrea mi-a fost validată de o farfurie de ciorbă în cap, pe care am primit-o cu grație de la Geta, cînd am comentat că paltonul ei de nurcă ar stîrni invidia întregii șobolănimi din Balta Sărată.

Rochia mamei a fost, spre stupoarea mea, foarte apreciată de nuntași și mai ales de nuntașe. Toate, desigur, îmbrăcate de parcă ar fi vrut să arate cît de frumoasă și de elegantă era soră-mea.

Nunta lui frate-miu a fost și mai minunată. Fie toate croitoresele din Craiova erau specializate pe produs de abajururi pentru campionatul mondial de -kitsch‑uri, fie era ceva în neregulă cu mine.

La școală am fost întrebat de meniu, că doar eram în anii ’80 și ne era foame permanent. Am răspuns că am avut veioze cu sarmale și murături în alcool, o descriere elegantă și realistă a cuplurilor de la nuntă. Este una dintre poantele de care sînt încă mîndru, căci de multe ori mă comport de parcă aș avea 13-14 ani.

Mama și-a modificat rochia aia azurie cred că de vreo zece ori, căci trebuia să întrețină o casă cu un alcoolic și cîteva rude foarte sărace care ar cam fi murit de foame fără ea. Spre sfîrșitul carierei, mama a transformat rochia într-o uniformă de serviciu care stîrnea invidia faianței din sala de operație unde lucra.

Am fost foarte mulțumit că nu mi‑a făcut mie ceva din ea, nu de alta, dar este tare îndemînatică și mașina de cusut trebuia folosită. Și acum o mai lovește hărnicia și mai pune de niște „trusouri“ de pat care i-ar face tare mîndri pe Fuego sau pe Vali Vijelie.

(apărut în Dilema veche, nr. 805, 25-31 iulie 2019)

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Pericolele invizibile care se ascund într-o cameră de hotel
În mod obișnuit, evaluarea curățeniei camerei de hotel se bazează pe observații vizuale și olfactive - nu pe microbiologia invizibilă a spațiului, unde rezidă riscurile de infecție.
image
Misterul sinuciderii unei familii în Elveția, rezolvat după 1 an. Ce au descoperit anchetatorii
Cinci membri ai unei familii franceze, care locuiau în orașul Montreux, Elveția, s-au aruncat de la etajul șapte al blocului în care locuiau, în urmă cu un an. Anchetatorii spun acum că totul a fost planificat și că decizia ar putea avea legătură cu teoriile conspirației.
image
Cel mai misterios os din corpul uman. Nici astăzi specialiștii nu i-au înțeles rolul în organism
Corpul uman reprezintă, chiar și astăzi, din unele puncte de vedere, un mister pentru specialiști. Cel mai misterios os din corpul nostru se numește fabella. Specialiștii nu știu nici astăzi ce rol are în organism și când a apărut de fapt.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.