„Am face bine să mai renunţăm la pretenţiile intelectuale inutile”

Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
„Am face bine să mai renunţăm la pretenţiile intelectuale inutile” jpeg

● O lectură obligatorie ar putea deveni una „de plăcere” în măsura în care elevul se identifică, măcar într-o oarecare măsură, cu situaţiile prezentate într-o carte studiată la şcoală. Este adevărat că şi profesorul are un rol important în ceea ce priveşte atracţia elevului pentru o anumită lectură sau pentru un anumit autor. Am observat acest fenomen la mulţi dintre elevii mei, care sînt atraşi de Camil Petrescu, pentru că mie îmi place în mod deosebit acest autor şi pentru că îl predau cu mai multă implicare emoţională decît pe ceilalţi scriitori. Modul de predare are de asemenea un rol important. Dacă le impui copiilor să povestească pe capitole, în zeci de pagini, diverse romane, cum se practică în unele şcoli de elită, elevii vor ajunge să urască în mod sigur tot ceea ce înseamnă lectură obligatorie.

Nu trebuie neglijată însă, aşa cum spuneam la început, nici sfera de preocupări ale elevilor. Nenumăraţi adolescenţi citesc cu pasiune scrierile lui Mircea Eliade, fie că este vorba de romanele de dragoste, Maitreyi, Nuntă în cer, fie de prozele fantastice, La ţigănci, Domnişoara Christina. Acest lucru se întîmplă, fiindcă, din diverse motive, atît iubirea, cît şi fantasticul reprezintă nişte puncte de atracţie pentru tineri. Sînt fascinaţi de mister, de poveşti cu vampiri, iar prozele fantastice ale lui Eliade răspund acestei fascinaţii. Nu în ultimul rînd, universul lui Mircea Eliade le este mai familiar decît acela al lui Rebreanu sau al lui Sadoveanu.

În ceea ce priveşte lectura „de plăcere”, aceasta ar putea deveni obligatorie, atît prin deschiderea profesorilor, cît şi prin aceea a sistemului de învăţămînt faţă de interesele literare ale elevilor. În măsura în care timpul mi-a permis, am încercat să abordez la clasă şi lecturi „de plăcere”, precum Domnişoara Christina. Dar şi aici e o întreagă discuţie: nu citesc toţi, dacă ştiu că nu le trebuie la examenul de bacalaureat, care a devenit obsesie naţională, unii sînt neatenţi, alţii neserioşi etc. Iar în privinţa sistemului, nu o să înţeleg niciodată din ce motiv, între autorii canonici, tocmai Mircea Eliade, care are cea mai mare „priză” la publicul tînăr, nu a fost inclus în programa de bacalaureat. Ştiu, ca valoare literară este inferior celorlalţi scriitori canonici, bla, bla, bla... Dar, am face bine să mai renunţăm la pretenţiile intelectuale inutile, dacă vrem să-i apropiem pe adolescenţi de literatură.

●Aş scoate din toate manualele romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, urmat „cu paşi repezi” de Ion al lui Rebreanu (ştiu, trebuie să dau doar un singur exemplu, dar nu m-am putut abţine, ştiu, o să-mi atrag dezaprobarea profesorilor care se vor transforma în avocaţii celor doi autori, respectiv ai celor două texte, mai ales ai lui Rebreanu, dar îmi asum opiniile). Aş înlocui romanul lui Sadoveanu, respectiv al lui Rebreanu cu oricare dintre textele pe care le voi enumera sau cu altele, poate unele dintre ele mai puţin valoroase din punct de vedere literar decît cele alungate, dar mai prietenoase pentru copii/adolescenţi. Iată doar cîteva: Accidentul de Mihail Sebastian, Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale, La Medeleni de Ionel Teodoreanu, Toate bufniţele de Filip Florian, Viaţa începe vineri, Viitorul începe luni de Ioana Pârvulescu, Nostalgia (în special Mendebilul şi Rem) de Mircea Cărtărescu, Exuvii de Simona Popescu, Deadline de Adina Rosetti, Istoria romanţată a unui safari de Daniela Zeca. Cu excepţia volumului aparţinînd lui Mircea Cărtărescu, mai greu încadrabil, am enumerat doar romane. Dar nici povestirile fantastice ale lui Voiculescu nu sînt de neglijat şi nici alte texte care nu îmi vin acum în minte. Şi aş mai face măcar două lucruri: în manualele de liceu, dar şi în obsedanta programă de bacalaureat, acolo unde sînt studiate marile curente literare, pe lîngă autorii români, aş adăuga şi cîte un autor din literatura universală (de exemplu, la Romantism, pe lîngă nuvela „horror” a lui Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanul, sau alături de „cripticul” text eminescian, Sărmanul Dionis, n-ar fi rău ca elevii să studieze fie o nuvelă de Edgar Allan Poe, fie un roman al lui Victor Hugo; la Realism, de asemenea, pe lîngă moralistul Slavici şi a lui Moara cu noroc, ar fi de luat în calcul şi unul dintre romancierii realişti din literatura universală: Balzac, Stendhal, Flaubert, Tolstoi etc.; în felul acesta, am întîlni poate mai puţine priviri mirate şi ridicări din umeri, din partea elevilor, la întrebarea care apare invariabil în legătură cu Enigma Otiliei – de unde vine sintagma roman realist balzacian?) şi aş discuta cu elevii perechi de texte (Maitreyi / Dragostea nu moare; Suflete tari / Roşu şi Negru etc.).

Liliana PAICU este profesoară de limba şi literatura română, Liceul Teoretic Bilingv “Miguel de Cervantes”, Bucureşti

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.