Alin Teodorescu - fost cancelar, actual el însuşi

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
Alin Teodorescu   fost cancelar, actual el însuşi jpeg

Înainte de a fi cancelar al Guvernului României – funcţie care sună impresionant –, Alin Teodorescu a fost unul dintre cei mai cunoscuţi sociologi din România, director al IMAS şi preşedinte al Fundaţiei Soros. Genul de sociolog care pare a şti în orice moment cine va cîştiga viitoarele alegeri. Şi genul de consultant care pare a fi capabil să spună oricărui politician cum să facă să cîştige viitoarele alegeri. Am intrat în legătură după ce am scris undeva că „face pe Machiavelli în PSD“. Mi-a scris că am dreptate în restul editorialului şi a semnat simplu: „Machiavelli“. Aşa e Alin Teodorescu, simpatic şi cînd e enervant. Şi departe de stereotipul care ar trebui să fie un fost cancelar. Îi propun o discuţie despre experienţa sa în funcţii publice. Îi sugerez să ne amintim cum a început.

„Aa, Năstase din 1993 tot voia să-mi dea o funcţie.“ Nu a ieşit atunci, ci abia în 2004. La începutul anului, se vedea cu Năstase ca să scrie o carte de interviuri şi lucra şi la un raport privind adopţiile internaţionale. Emma Nicholson a ameninţat cu o moţiune în Parlamentul European care să blocheze negocierile de aderare cu România. Se adunau cereri imperative şi de la Comisie, de la Banca Mondială şi de la NATO, pe diverse sectoare de reforme întîrziate. Năstase l-a întrebat ce ar trebui să facă. Atunci i-a făcut o schemă de reorganizare a Guvernului. O spune aşa, de parcă o avea deja în minte, doar a scos-o de la naftalină: coordonarea politicilor la premier, o cancelarie, doi vicepremieri, un cancelar ne-membru al Guvernului, dar participant la şedintele Guvernului, ţac-pac!

Probabil că i-a spus-o şi lui Năstase cu acelaşi aer, pentru că fostul prim-ministru l-a întrebat dacă nu vrea să se ocupe el de Cancelaria pe care tocmai o inventase. Nu a rămas în nici un fel, a zis că se gîndeşte, a doua zi a aflat de la radio că este Cancelar al Guvernului României. Încă sună impresionant, chiar dacă acum rîd cînd Alin Teodorescu, cu fes de pensionar pe cap, îmi povesteşte aceste aventuri. Şi cum a fost la început? Aa, s-a trezit cu multe instituţii pe cap – armata, autoritatea pentru adopţii, toate voiau ceva de la el, deşi nu avea încă birou şi nici numire oficială. Prima sarcină a fost să întocmească un „To do list“. Pentru 18 ministere şi autorităţi centrale. O spune tot aşa, de parcă a fost uşor, de parcă o avea deja în cap, ţac-pac! Doar 18 ministere şi autorităţi centrale. Un fleac.

Prima şedinţă de Guvern a durat nouă ore

Ce crede Alin Teodorescu că a rămas după mandatul său? Mai întîi să-mi imaginez cum era anul acela, 2004. Sperau închiderea negocierilor de aderare la UE. Au făcut lista de priorităţi. Un pachet de legi privind justiţia, un altul privind adopţiile internaţionale. Au luat pachetele şi au mers la Bruxelles, premierul Năstase le-a prezentat acolo, au făcut impresie bună. „Emma a retras moţiunea.“ Prima victorie. „În februarie aveam şase capitole de negocieri deschise, Bulgaria mai avea două, pînă în iunie am mai închis trei capitole. Cu mari eforturi; Puşcaş a fost un erou atunci.“ Vorbeşte despre Vasile Puşcaş, negociatorul-şef al României, şi el un universitar de la Cluj cooptat în Guvern. Îi place să povestească asta, se simte din vocea sa. 2004 a fost un an nebun – şi electoral, şi cu închiderea negocierilor de aderare la UE. A început prost, cu mari întîrzieri, s-a terminat cu bine şi doar cu cîteva zile înainte de turul doi al alegerilor prezidenţiale. „Mă duceam din două în două săptămîni la Bruxelles cu situaţia lucrărilor.“ Au făcut-o, au închis negocierile. Şi au pierdut alegerile. „Se vedea din cifre, le-am arătat şi lui Năstase.“ Iar începe cu din astea, ştia el sigur cum vor fi alegerile. „Da, da, se vedea din cifre“, insistă. Năstase s-a gîndit serios să nu candideze el, să lase pe altcineva. „Se uita în cifre şi zicea că nu prea merge – un om foarte realist şi cu enormă experienţă.“ În iulie, cu lucrurile la Guvern redresate, s-a ocupat mai mult de partid. Dar asta e altă poveste.

Revenind la Guvern, ce a mai făcut? „În martie 2004 am participat la prima şedinţă de guvern şi am rămas uluit. A durat nouă ore. Eu veneam din sectorul privat. O şedinţă de producţie pe unde am fost eu nu a durat mai mult de o oră şi jumătate.“ S-a apucat de schimbări. Pentru şedinţa următoare a scris o nouă normativă a şedinţelor de Guvern, lista A – cu hîrtiile pe care erau toţi de acord, lista B – unde erau neînţelegeri şi urma să decidă premierul. Înainte de şedinţa miniştrilor, se întîlneau secretarii de stat cu şeful Secretariatului General al Guvernului şi făceau cele două liste. Se amuză cînd povesteşte: „Prima şedinţă de Guvern cu procedura asta a durat o oră şi jumătate – toţi erau şocati, ce dom’le, s-a terminat?!? Păi, noi ce facem acum, că ne-am programat să stăm aici?“. E mîndru că asta a rămas după el. Tăriceanu a preluat mecanismul, au fost şi discuţii ca Teodorescu să rămînă cancelar, dar nu au vrut partidele, nici al lui, nici al liberalilor. Dar Boc a stricat jucăria. A desfiinţat Cancelaria, zicînd că e moştenirea lui Năstase. S-a văzut imediat – greşeli de tehnică legislativă, documente întoarse de la Monitorul Oficial. Se pare că premierul Mihai Răzvan Ungureanu discută cu Banca Mondială un grant pentru refacerea Cancelariei; organismelor internaţionale le plăcea mecanismul, aveau un singur interlocutor. Teodorescu nu pierde nici o secundă acel aer că totul e simplu, că politica e o chestie de ecuaţie şi aranjamente pe tabla de şah şi că el le ştia – şi ecuaţiile, şi aranjamentele – şi trebuie să fii prost să nu pricepi.

E frustrant să lucrezi într-o instituţie?

Era obişnuit cu apariţiile publice; ţin minte că în studenţie era unul dintre greii de la Tucă Show, cînd talk-show-urile încă mai contau, pentru că erau puţine şi făceau agenda. Cum se adaptează un om cu prezenţă publică vie la viaţa de demnitar? „Aveam aceleaşi reacţii ca atunci cînd eram în societatea civilă, doar că nu mi le exprimam.“ Iar rîde, a mai făcut o poantă bună. Pare a nu înţelege de ce m-ar frămînta dilema asta. Nu e musai să exprimi tot ce gîndeşti, nu? Oricum, nu îl măcina nevoia asta. Avea nişte obiective: capitolele de negociere, reorganizarea. După ce s-a terminat experienţa de la Guvern, a fost patru ani parlamentar. S-a dus conştiincios în colegiu, la Brăila, a ţinut legătura cu alegătorii, dar s-a plictisit în Parlament, bine că a scăpat.

A meritat implicarea? „Nu-mi pare rău deloc, am făcut maximum ce am putut.“ Acum începem totuşi lista cu minusuri. După ce au interzis adopţiile internaţionale, a început „o campanie inimaginabilă împotriva mea, a lui Năstase, a lui Verheugen şi a Emmei Nicholson, România fusese cel mai mare exportator de copii şi am oprit chestia asta“. Îl ascult cum punctează minusurile, nu o face la modul tragic, pare tot amuzat. „M-am dus cu 30.000 de euro economii, am plecat cu 50.000 datorii.“ Şi e muncă continuă, ca la moară, te macină. „Uită-te la cum arată un premier cînd intră în mandat, ia fotografiile de la intrarea în mandat – Năstase, Boc, chiar şi Mugur Isărescu – şi apoi uită-te la cum arată la ieşirea din funcţie. Au albit; la Boc te sperii de diferenţă.“ În minus, „cîştigi jumătate cît şoferul tău şi o treime cît sepepistul tău“. Asta e glumă, sau pe bune? Serios vorbeşte. De asta a vrut să introducă şi salarizarea unică în sistemul bugetar, dar nu a mai avut timp. A făcut-o Boc, mă gîndesc, dar nu vreau să deschid discuţia. Deci, stai toată ziua acolo, ca la moară. „Seara, pe la 8 te duci şi tu acasă. Eşti fleaşcă. Şi deschizi televizorul şi încep ăia: nesimţitul, trădătorul, coruptul. La mine nu era cu corupţia, că eu nu aveam din astea, la mine era că sînt agent străin.“ L-a sunat pe un ziarist care îl făcuse agent străin, l-a întrebat dacă are oarecare documente, că ar avea nevoie să le ceară ălora o pensie. Iar rîde.

Ar mai vrea să fie iar într-o funcţie? „În nici un caz, nu te poţi linişti, nu te poţi de-stresa.“ Ce face Alin Teodorescu acum? Înapoi în zona privată, cercetare de piaţă. „Acum am o viaţă de rentier, mă scol la 6 dimineaţa, nu la 4, mă duc la birou la 9 nu la 6, mai şi dorm după-masă.“ Să-l cred că nu ar mai vrea? Prea îi sclipeşte ceva în voce cînd îşi aduce aminte, prea punctează minusurile cu amuzament. Şi are orgoliul că e regretat, şi Tăriceanu l-ar fi vrut înapoi, chiar prin 2007, pe el şi pe Puşcaş. Sincer, nu îl cred.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.