Alea ACTA est?
- argument -
Nu îmi pot închipui la ce se aşteptau cei care au negociat şi semnat ACTA. Nimeni nu şi-a pus problema că, dat fiind că Internetul este o prezenţă şi o necesitate cotidiană pentru milioane şi milioane de oameni, vor exista reacţii? Desigur, ACTA nu se referă doar la Internet (sau nu în primul rînd). Este, în principiu, un acord care propune o cooperare internaţională pentru combaterea contrafacerilor de tot felul. Dar afectează şi Internetul. Aşa încît, după o negociere „discretă“ timp de cîţiva ani şi o semnare abia semnalată printr-un comunicat, documentul a devenit public şi oamenii au protestat: felul în care e redactat poate da naştere unor abuzuri în aplicarea lui. În plus, pentru un asemenea document, lipsa de transparenţă nu e o cale potrivită de negociere. Nu în ultimul rînd, faptul că nu a fost semnat tocmai de ţările în care contrafacerea e o mare problemă (precum China, Rusia, India şi altele) ridică semne de întrebare cu privire la utilitatea lui: în UE, SUA şi alte ţări semnatare există deja o legislaţie suficient de clară cu privire la combaterea contrafacerilor, a falsurilor, a „pirateriei“ pe Internet.
Şi totuşi... În materie de Internet, ACTA pare să complice lucrurile şi să lase nerezolvate problemele vechi. E adevărat că tehnologia permite distribuirea/copierea ilegală a unor opere (muzică, filme, literatură etc.), iar veniturile artiştilor au de suferit. Dar problema nu se rezolvă prin ACTA: e mai complicată, nu ţine doar de prinderea şi pedepsirea celor care încalcă regulile copyright-ului. E adevărat că libertatea Internetului şi posibilitatea de file sharing conduc la o răspîndire fără precedent a informaţiei şi culturii şi la îmbogăţirea culturală a unor indivizi care altminteri n-ar avea acces la cultură. Dar din ce trăiesc artiştii şi creatorii dacă operele lor sînt distribuite/preluate în mod gratuit în mii sau milioane de exemplare? Trebuie să întărim regulile privind copyright-ul sau să găsim alte modele de finanţare a culturii şi artei, în acord cu noile tehnologii? Sau – pur şi simplu – ne-am speriat prea mult şi, de fapt, situaţia nu e aşa de gravă?
Acest dosar încearcă să pună în discuţie cîteva dintre aceste probleme. ACTA e doar pretextul de la care am pornit. S-ar părea că în privinţa ACTA unele guverne fac un pas înapoi. Indiferent ce se va întîmpla însă, unele probleme tot nerezolvate rămîn.
