Al cui este Brâncuşi?

Dragoş NEAMU
Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
cumintenia pamantului212231 0 jpeg

Un adevărat expert al creaţiei sculptorului român, prin naştere, şi francez, prin adopţie, ar spune foarte simplu şi fără ezitare că Brâncuşi este al întregii umanităţi. Acesta îţi va explica pedagogic că tot ce a făcut Maestrul a schimbat sculptura modernă, de la modul de „însufleţire“ a pietrei pînă la căutarea metaforei din ea. Un francez cît de cît cunoscător al artei ar spune că Brâncuşi este al Franţei, singurul loc unde s-a putut cu adevărat exprima, unde a fost apreciat şi unde şi-a cioplit renumele. Românii ar spune că este al lor, iar asta pentru că s-a născut undeva în Hobiţa (deşi un agent imobiliar nu ar mai putea acum identifica decît terenul unde era odată o casă a familiei din care au mai rămas vreo două-trei bîrne de susţinere) şi pentru că a apucat să devină suficient de faimos cît să merite atenţie. Doi parlamentari români ar spune că este al Gorjului, iar ca lucrurile să fie clare în acest sens au decis, cu sprijinul nedocumentat al colegilor de Camere ale Parlamentului, să se facă muzeu în Tîrgu Jiu. Unde anume, nu mai contează.

Această iniţiativă, deşi nefundamentată pe un studiu prealabil de oportunitate, nu este chiar inutilă. Ea ne ajută în sfîrşit să înţelegem în ce măsură Brâncuşi este, în acest moment, al meu, al tău, al nostru, şi dacă poate să încapă într-un muzeu al lui. Dincolo de relaţia afectivă cu un om care vorbeşte aceeaşi limbă cu a ta, trebuie să avem o legătură concretă şi cu ceea ce a lăsat acesta în urma sa şi despre care o omenire întreagă spune că a schimbat paradigme şi viziuni privind nu numai sculptura, dar şi arta modernă în general. Dincolo de faptul că Brâncuşi şi-a lăsat în urmă paşaportul de cetăţean român, plecînd plin de tristeţe şi regret dintr-o ţară care l-a abandonat cu tot cu Cuminţenia Pămîntului şi Coloana fără sfîrșit, acesta nu este prezent în memoria culturală a naţiunii, atunci cînd este trează, decît cu cîteva opere pe care apucase să le realizeze pentru diverşi oameni şi în diferite locuri de prin ţară. Unele au fost cumpărate chiar fără tragere de inimă şi nu din revelaţie artistică, ci doar prin recomandare, cum este chiar cazul Cuminţeniei Pămîntului, altele i-au fost comandate artistului pentru a bucura privirea urbei şi dintr-o apreciabilă inspiraţie, cum este cazul Ansamblului de la Tîrgu Jiu. Oricum ar fi, dacă le-am număra precum steagurile din O scrisoare pierdută, am avea vreo treisprezece creaţii, printre care şi machete şi schiţe, la Muzeul Naţional de Artă al României, expuse simplu, fără prea mari pretenţii, doar pentru meditaţie, nu şi pentru informare şi interactivitate. Este adevărat însă că tot aici există o sală plină de viaţă, numită „Pasărea Măiastră“, cu module clasice din creaţia lui Brâncuşi, unde copiii pot reconfigura şi crea opere după stilul sculptorului vizionar. Aici înveţi cum să te joci cu piatra, cum să o supui sau să îi înţelegi substanţa. În sala 7, cu suflet albastru, Rugăciunea te inspiră mai nou să o adresezi lui Dumnezeu pentru a trezi dorinţa fiecăruia dintre noi de a dona pentru achiziţia lucrării care acum lipseşte din sală, Cuminţenia Pămîntului. Aici a stat, lîngă celelalte, pînă să îşi fi găsit părinţii, după un orfelinat lung şi apăsător. Aşa cum pentru fiecare copil, totul capătă sens numai prin apropierea specială de mamă, tot aşa Cuminţenia Pămîntului pare să fi căpătat viaţă odată cu regăsirea atît de mediatizată a familiei. Familia însă se poate mări substanţial pentru că, nu-i aşa, Brâncuşi este şi al meu.

Continuăm număratoarea şi ajungem la Craiova, la Muzeul de Artă din acest oraş. Aici avem în jur de opt lucrări, într-o sală dedicată. Regăsim o copie după varianta din 1913 a Domnişoarei Pogany, un cap de copil cam în nota celor de la Muzeul Naţional de Artă al României, prima lucrare din ciclul „Tors“, Sărutul, dar şi un Ecorşeu pentru studiu, din gips colorat, captiv într-o vitrină. Nimic special.

Cam atît cu Brâncuşi şi cu muzeele. Două puncte fixe, Bucureşti şi Craiova, şi unul de tranzit, Muzeul Băncii Naţionale a României, unde pînă la sfîrşitul campaniei de subscripţie publică puteţi admira, momentan neprogramat, gratuit, între orele 10 şi 18, atît de controversata lucrare Cuminţenia Pămîntului. Spun controversată nu pentru că are vreo problemă de calitate artistică (unii ar spune că are), dar pentru că mulţi români nu văd în ea decît o piatră fără valoare care păleşte ca însemnătate în faţa nevoii de a construi, de exemplu, spitale pentru copii. Adevărat, dacă privim din perspectivă socială şi emoţională, nu şi dacă ne gîndim că sănătatea morală şi mintală a unei naţiuni depinde şi de ceea ce te umanizează şi te aşază, or, aici îşi intră în rol patrimoniul cultural şi arta. Tratamentul pentru identităţile diluate, aflate în criză de repere, este cultura.

Brâncuşi a devenit mai degrabă un fenomen social, media şi politic. O temă de maximă actualitate. Din păcate, nu îl apreciem în mod public prin discuţii pe înţelesul tuturor, care să îl definească artistic, nu facem comparaţii estetice cînd ne raportăm la opera sa, ci o contextualizăm introducînd-o într-o sumă de aprecieri de ordin penal, o cîntărim calculînd greutatea corupţiei din ţară, îi scădem preţul plătit de fiecare dintre noi, exprimat în buzunare golite, şi ne ies zeci de mii de Cuminţenii pe care le-am fi putut achiziţiona din toate marile muzee ale lumii. Brâncuşi înseamnă, pentru mulţi dintre noi, expresia demagogiei politicienilor, pericolul care subminează adevăratele priorităţi ale ţării şi iată cum, conştient sau inconştient, continuăm să facem aceleaşi greşeli faţă de el precum cele făcute de regimul comunist. Este un adevărat talent să faci rău şi atunci cînd eşti mînat de intenţii bune. Pentru că nu este un lucru tocmai bun să impui, printr-o lege născută exclusiv dintr-o mîndrie locală, planificarea şi înfiinţarea unui Muzeu Naţional „Constantin Brâncuşi“ cînd nu ai cu ce (resurse şi colecţie), unde şi nici pentru cine (cunoscute fiind părerile oamenilor de rînd). Sentimentul trăit de cei vizaţi de lege a fost acela de abandon. În mintea lor a apărut imediat imaginea unui copil lăsat fără bani (nu există nici un fel de alocare bugetară pentru acest proiect) şi cu o scrisoare de recomandare, în mijlocul oraşului Tokyo. Se ştiu minunile pe care tehnologicul calibrat într-un mod noninvaziv îl poate face „într-o colecţie de muzeu fără colecţie“, dar şi acolo există un artefact sau o operă fizică semnificativă în jurul căreia se croşetează o întreagă poveste, ba chiar o aventură a căutării de sens şi de mesaje, unde participi activ, experimentezi, te implici emoţional şi cerebral. În acest sens, este deja de notorietate iniţiativa Muzeului Van Gogh din Amsterdam, prezentat de curînd la seminarul „We Are Museums“ de la Bucureşti, organizat de către Reţeaua Naţională a Muzeelor din România, de a itinera o expoziţie cu tablouri digitizate ale genialului artist olandez, bazată pe proiecţii şi pe reconstituiri reale de compoziţii din picturile binecunoscute, dar aici există o validare dată de ceea ce poţi oricînd admira în muzeul fizic, şi anume adevăratele picturi ale lui Van Gogh. Expoziţia îţi stimulează gustul pentru creaţia reală şi interesul de a vizita muzeul adevărat. Un muzeu Brâncuşi, ridicat exclusiv într-o realitate virtuală, îţi alimentează doar frustrarea şi te menţine în agonia aşteptării permanente ca nimicul să se concretizeze în ceva material, concret, palpabil.

Ceva s-ar putea configura dacă marea colectă publică ar reuşi, iar Cuminţenia Pămîntului ar deveni prima operă concretă din portofoliul sculptorului Constantin Brâncuşi care ar face parte din colecţia viitorului muzeu dedicat acestuia. O altă posibilitate ar fi împrumutul permanent din muzeele ce au o impresionantă colecţie Brâncuşi, muzeul autohton devenind un fel de Kunsthalle, un spaţiu care expune pe măsură ce împrumută, schimbător, mobil, care caută permanent să inoveze, cu poveşti şi perspective mereu noi şi revelatorii. Ar fi o soluţie, dar aici apare o mare problemă, şi anume accesibilitatea. Cîţi dintre noi am fi dispuşi să tragem o fugă la Tîrgu Jiu ca să ne bucurăm de aceste rezolvări curatoriale fără sfîrşit, cînd nu ai unde să rămîi peste noapte, nu ai alte centre de interes care să justifice cheltuielile şi eforturile de deplasare, şi nici loc de parcat maşina? În situaţia în care îl găseşti, ar fi echivalentul timpului pierdut pe drumul dintre Bucureşti şi Tîrgu Jiu şi s-ar exprima în zeci de ocoluri date oraşului.

Cam atît despre Brâncuşi în colecţiile muzeelor din România, despre un muzeu Brâncuşi reglementat într-o pagină de lege şi despre şansa ca Brâncuşi să reactiveze simţul civic şi exerciţiul, lăsat ani întregi nerezolvat, de a face sacrificii pentru a ne relansa ca naţiune. Brâncuşi este acum al meu doar declarativ, dar el trebuie să devină al meu şi în fapt, iar actul de proprietate va fi însăși Cuminţenia Pămîntului expusă undeva pentru toată lumea.

Dragoş Neamu este director interimar al Muzeului Naţional de Artă al României și director al Reţelei Naţionale a Muzeelor.

Foto: adevarul.ro

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.