Afișul de film - scandal vizual sau șoaptă soporifică?

Andreea CHIRIAC HENTEA
Publicat în Dilema Veche nr. 353 din 18 - 24 noiembrie 2010
Afișul de film   scandal vizual sau șoaptă soporifică? jpeg

Nu există slogan discret, copil cuminte sau babă frumoasă... În ordinea logică a regulii enunţate de Leonetto Cappiello la începutul secolului al XX-lea („afişul trebuie să fie un scandal vizual“), afişul de film ar trebui aproape să ne asurzească prin originalitate, şoc, impact. Sau măcar să ne bîntuie de la contemplarea lui pînă la vizionarea filmului în sine. Pe lîngă cîte afişe interesante de film românesc aţi trecut însă în ultima vreme? Cîte v-au provocat un zîmbet, o ridicare din sprîncene ori vreo vagă curiozitate? Că filmul românesc nu mai e nici pe departe în criză este deja un truism. Că numele regizorilor români au surclasat de mult timp dificultăţile de pronunţie şi „discriminările“ de percepţie ale occidentalilor sau americanilor, cineaştilor şi cinefililor estici sau vestici e limpede. Numai că afişul s-a apropiat rar sau mai deloc de calitatea subtilă a filmului în cauză, de retorica îndrăzneaţă sau de ingeniozitatea regizorului său. 

Un ghiveci de stiluri veştede 

Deşi noţiunile despre retorica afişului fac parte din abc-ul oricărui cineast şi al oricărui grafician specializat, rareori filmele româneşti au avut parte de afişe spectaculoase. Pînă în ’89, în materie de afiş există puţine excepţii memorabile. Perioada interbelică ne-a lăsat prototipul afişului cu efecte şi posturi melodramatice, iar după anii ’60, deşi au existat destui graficieni cu vocaţie – precum Sergiu Georgescu, Klara Tamaş, Ana Maria Smighelschi, Mihai Mănescu, Dan Alexandru Ionescu, Radu Stoica, Alexandru Andrei, Vasile Socoliuc – noua orientare către „adîncirea problematicii filmului şi reliefarea unor sensuri şi idei de profundă semnificaţie umană“ a reuşit să domine totul în mod regretabil. Afişul românesc s-a asociat, ani de-a rîndul, cu culori şterse, aer îmbîcsit, frecvente stereotipii textuale şi vizuale, emanînd o abordare rudimentară, expediată şi inexpresivă (Secretul lui Bachus – cu chipul şmecher-complice al lui Ştefan Mihăilescu-Brăila lîngă o damigeană, Un surîs în plină vară, cu aerul său de lipitură şcolărească). Poate mai rele, dar cu exact acelaşi rezultat erau ilustraţiile pompoase, menite să gestioneze metafore pe care nu le înţelegea nimeni. Mîini împreunate spre cer, „făurind o lume nouă“, porumbei ai păcii, dezarmare nucleară, mumii încorsetate în sîrmă ghimpată, eşarfe, fluturi, cranii, lumînări, cape şi pălării de epocă, toate cu un aer vetust şi calofil, dar şi accente etno şi voioşie spartă – Păcală. Filmele de război aveau afişe încruntate şi absconse, iar cele de spionaj păreau copii mirosind a vinacet, scoase din debaraua seriei Bond. Nici chiar filmele realizate înainte de 1989, excelent cotate în epocă – ale unor Dan Piţa, Mircea Veroiu, Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos – nu au beneficiat de o prezentare grafică pe măsură. Excepţiile veneau din notorietatea şi expresivitatea ieşită din comun a protagoniştilor – Pădurea spînzuraţilor, Tănase Scatiu, Actorul şi sălbaticii, Operaţiunea Monstrul ori Mihai Viteazul, Nea Mărin miliardar, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte. 

Ce rămîne de acum... 

După ’89 scăpasem, am crezut, de contorsionări vizuale, morfologii stranii şi direcţii savante. Fabulele şi parabolele au continuat însă, în anomalii precum A unsprezecea poruncă ori Hotel de lux. A apărut şi o nouă specie, cu accente de kitsch homeric: Miss Litoral, Şobolanii roşii, A doua cădere a Constantinopolului, Sexy Harem Ada-Kaleh. De neprivit. Printre puţinele realizări memorabile: Patul conjugal – nu doar prin impactul imaginii, ci prin sloganul „Români, vi se pregăteşte ceva!“, citat ulterior pînă la tocire. 

În 2002, Filantropica lansa o imagine de impact, a sărmanului profesor interpretat de Mircea Diaconu, în maiou, zbierînd exasperat la telefon, cu ceilalţi eroi încadrîndu-l. În 2005, Moartea domnului Lăzărescu avea să fie promovat, în sfîrşit, în mod profesionist. Momentul de atunci, cu afişe imense profilate pe Magheru, anunţînd un film extraordinar, solid, ireproşabil, rămîne un reper în materie. Cît despre afişul propriu-zis, el este la fel de inspirat şi în varianta românească, în care pacientul Lăzărescu este înconjurat de un personal medical binevoitor şi surîzător (în contre-emploi cu filmul), şi în cea canneză – imaginea hieratică a celor două pisici de pe targa goală... La fel de intensă, imaginea tulburătoare a Anamariei Marinca în atmosfera îngheţată a băii cu faianţă albăstruie din 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile, o imagine simplă de care nu mai reuşeşti să scapi, tot datorită acordului perfect dintre simbol şi conţinut, pentru ca în acelaşi an şi timp, 2007, să se lanseze California Dreamin’, care îi plasează pe Armand Assante şi pe Răzvan Vasilescu într-o invitaţie vizuală neaşteptată şi amuzantă. 

În fine, în afişele celor mai recente două filme ale sale, Boogie şi Marţi, după Crăciun, Radu Muntean reuşeşte un efect extraordinar, de a sustrage imaginea goliciunii protagonistului, Dragoş Bucur, respectiv a protagonistei, Maria Popistaşu, oricărei implicaţii erotice şi de a subscrie această imagine libertăţii interioare a personajelor, într-un stil care îi defineşte perfect modul de a regiza. Nu pot fi trecute cu vederea amestecul de elemente vizuale cu mare încărcătură emoţională din Amintiri din Epoca de Aur, nici charisma celor două chipuri tinere din Eu cînd vreau să fluier, fluier, nici sofisticarea afişului la Poliţist, adjectiv, în echilibru perfect cu sobrietatea filmului, nici figura tulburătoare a lui Victor Rebengiuc în postura lui Niki Ardelean, colonel în rezervă, personaj pe care afişul îl imortalizează într-un moment de mare sensibilitate şi tristeţe. Chiar dacă afişul este deocamdată doar în siajul filmului românesc, putem visa, măcar, la o stradă flancată de afişe splendide de film (românesc), precum cea pe care alerga, în vis, eroina din vibrantul Paprika al genialului Satoshi Kon... 

Andreea Chiriac Hentea este jurnalistă şi critic de film.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.