„Afară cu măgarii din ţară!“

Publicat în Dilema Veche nr. 786 din 14-20 martie 2019
„Afară cu măgarii din ţară!“ jpeg

„Primul lucru pe care îl mănînc acasă sînt caşcaval pane şi papanaşi cu brînză, poftim! (Rîde) Să fie clar, nu mă jenează absolut deloc că sînt Ladislau Iosif Bölöni, am paşaportul românesc, nu mi-am schimbat numele, nu mă bat în piept, dar punctele pe litera «o» trebuie puse. Este o temă delicată şi nu pentru mine. Să fii maghiar în România nu este o ruşine. E o realitate istorică ce în diferite decenii, să nu spun secole, a evoluat în diferite sensuri. Despre care voi aveţi o părere, iar eu am o părere. Păcat e că au plecat saşii din Ardeal, care erau o bogăţie. Sau evreii, care erau o altă bogăţie. Lăsaţi-mă!“

Vorbele, reproduse dintr-un interviu realizat de Eduard Apostol pentru Gazeta Sporturilor, pot fi puse în piatră la baza oricărui monument al convieţuirii sportive de pe aici. La naiba, pot fi puse la temelia oricărei convieţuiri. Dar cu sportul e special. Sportivii sînt ca oamenii de ştiinţă, le pasă prea puţin de epoca în care trăiesc. Trec prin conflictele, privaţiunile, rătăcirile societăţii cu nasul în formule sau în ghidon şi cu ochii pe linia de sosire. Pot construi o bombă atomică sau închina succesele Conducătorului iubit. Bölöni, cu puncte sau nu pe „o“, a fost şi a rămas prieten cu Valentin Ceauşescu, fiul promotorului naţional-comunismului care ne-a adus vitrine pline de trofee şi galantare pustii de alimente. E mîndru de această relaţie. Ungurul Bölöni, machedonul Hagi, germanul Michael -Redl, sîrboaica Lavinia Miloşevici, lipoveanul Ivan Patzaichin, evreica Angelica Adelstein-Rozeanu, armeanul Ervant Norhadian au trăit într-o orînduire a sportului care nu era accesibilă oamenilor obişnuiţi. Sigur, atîta timp cît jucau jocul. Dacă nu, dispăreau, indiferent de etnie. Dispăreau din cărţi, din ziare sau reviste, din vorbe şi din poze. Partea bună era că atunci îşi recuperau măcar numele. Ioan Mozer, dublu campion mondial de handbal, putea să fie din nou Hans Moser. Un istoric susţine că lui Patzaichin i s-a cerut să devină Paţaichinescu. Dar ce te miri, nici România nu se mai numea România, ci R.S.R.!

Pentru generaţiile spălate pe creier, care se perpetuează (cred că ăia au instalat un mecanism de autospălare), povestea cu ungurii e simplă. Vor să ne ia Ardealul. Care, ce să vezi, a fost al lor. Şi fiecare trăieşte în propria poveste. Dar sîrma ghimpată dintre minţi se estompează în maximă mizerie sau maxim succes. Atunci fiecare are ceva de pus în comun cu celălalt: suferinţa sau bucuria. E atît de simplu. Prostiile şovine nu dispar, dar nu mai găsesc spaţiu sufletesc de găzduire. E o altă asupra măsură. În cazul sportivilor a fost vorba de un proiect comun al victoriei cu beneficii de ambele părţi. Sistemul se împopoţona cu medaliile, iar campionii profitau de privilegii.

Gimnastica a dat exemplul cel mai bun. Marea epocă a fost produsul cuplului Marta şi Béla Károlyi. În acele vremuri Ecaterina (Katalin) Szabó avea doar un aur mai puţin decît Nadia. Partidul a scrîşnit din dinţi, dar a ridicat-o în slăvi. Prin ea, de asemenea, lumea largă se închina la miracolul românesc. Toa’ăşul nu era atît de idiot încît să nu profite de campionii „lor“. Şi invers. În plus, palmele şi urletele la adresa sportivelor erau împărţite democratic. Şi aici ajungem în alt loc în care xenofobia nu funcţionează. În sport e ca în armată. E greu şi e despre cel de lîngă tine. Că eşti alb sau negru, ungur sau român, musulman sau creştin, pielea arde la fel, glonţul produce, în acelaşi loc, aceleaşi pagube, iar teroarea după o aterizare ratată la paralele e la fel de devastatoare, indiferent de limba maternă. Seara, corpurile vinete şi palmele pline de băşici se adunau unele în altele căutînd compasiune şi alinare. Şi un zîmbet furat odată cu o bucată de ciocolată. În asemenea momente, cine mai privea în oglinzile Trianonului?

Există şi un sport în care convieţuirea era asumată solar. Un sport glorios născut dintr-un mix româno-germano-maghiar în interiorul căruia se auzeau şi glume etnice, dar erau doar glume, erau bancuri de front, pişcături între învingători. Două mari generaţii ale handbalului au pus alături seriozitatea şi anduranţa principalelor două etnii conlocuitoare cu inventivitatea şmecherească a majoritarilor. Şi pot să depun mărturie că eram precum copiii de români născuţi după ’90 în străinătate, „ethnic abide, colour abide“. Că era Gaţu, că erau Birtalan, Oţelea, Tellmann, Kicsid, Voina, Stockl, Penu, Gunesch sau Gruia, Orban sau Samungi, toţi erau oamenii în galben pentru care săream în sus de bucurie sau înjuram cu lacrimi. Nu existau unguri, români sau saşi. Erau doar goluri şi ratări, pase geniale sau parade incredibile. Sportul a reuşit în mic, în eprubetă, să reproducă reţeta succesului Occidentului în depăşirea tranşeelor istorice: punţile bunăstării şi plusvalorii. Şi nu doar în buzunare. Oamenii aceia creau împreună o poveste minunată. Ei se luau la trîntă cu lumea. Să o facă între ei, mai ales din motive de limba mamei, nu avea nici un haz.

1983. România intra adînc în tunel. Dusă e epoca Pepsi, Marlboro, Pif, Radeberger. E timpul bancurilor amare: „În casă e frig, noroc că nu mă trage curentul, l-au tăiat“. Stadioanele sînt însă pline. Într-o seară a unui meci de pe „23 August“, o fază intră în istorie. Olteanul Balaci priveşte înainte, îi plasează în lateral mingea maghiarului Bölöni, care trage năprasnic şi înscrie în poarta campioanei mondiale Italia. Dar cine gîndea atunci în termenii aceştia? Şi totuşi… Arabescul valahului şi forţa precisă a imperialului au ridicat o ţară, pentru cîteva clipe, deasupra mizeriei şi întunericului. Era mai mult decît nimic. Era, de fapt, pentru ceea ce a urmat, totul. Domnului László/Ladislau Bölöni îi pot spune atît: chiar dacă nu punem puncte pe „o“, măcar să fie sigur că la rostire ele vor fi mereu acolo. Pentru că aşa a intrat în istorie. Aşa îl ştim. Altfel sună strîmb, sună aiurea. Sună ca stadioanele de azi în care „ţiganii“ îi dau afară pe „unguri“ din ţară. Ţara cui, bre? 

Radu Naum este jurnalist sportiv.

Foto: Hajdu Tamás

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.