Aduse cu barza

Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Prin 2000, cartea mea de debut a stîrnit oarecare vîlvă în satul copilăriei, fiind populată cu unele personaje care s-au recunoscut în povestiri, nu doar pentru că unele întîmplări se asemănau cu realitatea, ci şi pentru că – aşa-i la prima carte! – avusesem lipsa de eleganţă şi naivitatea de a păstra în text anumite porecle şi nume adevărate. Oricum, credeam că n-o s-o citească nimeni din sat în afară de-ai mei. După ce TVR Iaşi, prin Cristina Hermeziu, a făcut un reportaj la faţa locului, confruntînd ficţiunea cu realitatea, m-am trezit în mijlocul unei dispute filozofice pe care nu o anticipasem în nici un fel. Trei direcţii de buimăceală s-au născut de aici. În primul rînd, existau personaje care îşi recunoşteau numele, dar nu admiteau nici în ruptul capului ca ele să fi făcut/zis aşa ceva în viaţa lor. În al doilea rînd, au apărut oameni care se identificau cu personajele din carte, convinşi fiind că au făcut/zis lucruri pe care, vă jur cu mîna pe inimă, erau 100% ficţiunea mea. În fine, a existat categoria celor nemulţumiţi, pentru că n-au apărut deloc în carte, dar şi-ar fi dorit din tot sufletul (n-am să-l pot uita niciodată pe reprezentantul acestei categorii, care a venit la poarta mamei cu o sticlă de ţuică, mită pentru a-l face şi pe el personaj într-o viitoare poveste). La toate acestea a pus capac tata, care, întrebat de Cristina ce crede despre literatura mea, a luat un aer manolescian şi a conchis: „Eu cred că tot ce scrie el e adevărat pentru că altfel nu ar mai scrie deloc“ (am mărturie reportajul!).

Serios vorbind, cel puţin în artă, discuţia asupra raportului dintre realitate şi ficţiune mi se pare o chestiune oarecum irelevantă. Din momentul în care analizăm, de exemplu, un text cu pretenţii de literatură sau un film artistic, totdeauna avem de-a face doar cu ficţiunea. Bună sau proastă. Chiar şi simplul montaj al unor întîmplări sau personaje aşa-zise „reale“/„adevărate“ tot ficţiune e, pentru că acesta e construit pe baza subiectivităţii autorului. Pe mine personal nu mă interesează niciodată dacă o carte sau un film sînt inspirate de „un caz/personaj real“. Recunosc, sintagma e o bună nadă pentru publicul mai naiv, dar, în privinţa calităţii artistice, nu contează. E plină lumea de cărţi sau filme îngrozitor de proaste, ispirate „după un caz real“, cum, la fel de bine, există ficţiuni pure despre care îţi vine să juri că sînt însăşi realitatea. Mai concret, cred că omul Mark Zuckerberg, inventatorul Facebook-ului, reprezintă o realitate la care nu avem acces. Personajul din filmul Social Network e o ficţiune, produsul imaginaţiei unui scenarist ori regizor. Bună sau proastă, cum i-o fi părut fiecărui privitor în parte. Faptul că Zuckerberg trăieşte acum printre noi nu face filmul mai bun sau mai slab, mai mult sau mai puţin „adevărat“. În ultimă instanţă, dacă am plăti – să zicem – cinci sau n regizori să facă un film despre viaţa lui, sînt convins, am avea cinci sau n filme diferite. Toate, ficţiuni.

Cum se nasc personajele? Spre deosebire de oameni, acestea nu sînt niciodată născute din carnea şi oasele realităţii, ci din puterea de observaţie, de imaginaţie, de trans-scriere a realităţii, din inspiraţia şi talentul fiecăruia. Bref, cred că personajele sînt întodeauna cumva aduse cu barza.

Florin Lăzărescu este scriitor şi scenarist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un nutritionist, specializat în pierderea în greutate, dezvăluie „cea mai ușoară rețetă de mic-dejun sățios”, sub 200 de calorii VIDEO
Micul-dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei, iar o masă nutritivă poate furniza energia de care organismul are nevoie. Un nutriționist a publicat pe Tik-Tok rețeta celui mai sănătos și sățios mic-dejun, care nu îngrașă.
image
România, fără plan pentru o pană de curent masivă. Cum sunt pregătiți austriecii: „Elevii au primit din 2023 informări cu măsurile”
În ultimele săptămâni, din cauza caniculei, în mai multe zone din România s-au înregistrat fluctuații de curent electric. Dacă austriecii sunt pregătiți constant pentru o pană de curent masivă, nu același lucru se poate spune despre români.
image
Caz unic în rețeaua globală a geoparcurilor UNESCO: propunere retrasă din cauza unei primării din România FOTO
O primărie a reușit performanța de a anula munca de ani de zile a unei organizații și a mai multor comunități locale dornice să creeze un geoparc UNESCO în România, al cărui ambasador este chiar britanicul Charlie Ottley, cunoscut drept cel mai mare promotor al imaginii țării noastre peste hotare.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne