Acel capăt magic de lume

Publicat în Dilema Veche nr. 547 din 7-13 august 2014
Acel capăt magic de lume jpeg

Acum cîţiva ani, cînd am ajuns prima oară la Sulina, puteai să storci apă din noi. Aşa e cînd ignori prognoza meteo. Stăteam la nişte oameni în Periprava şi ne plimbaserăm toată ziua cu barca prin ploaie. Era o ploaie constantă, nu foarte rece şi nici foarte puternică, dar care, după cîteva ore, îţi intră-n oase, în ciuda tentativelor de pelerine găsite la chioşc. Cea mai puternică imagine de atunci e cu canalele Deltei acoperite de o ceaţă joasă, de fapt un abur suprarealist format la nivelul apei, care lua brusc cele mai neaşteptate forme, şi doi pescăruşi care au urmărit vreo oră barca, într-o atmosferă de film. Pentru că în casa de la Periprava era prea frig pentru îngheţaţii de noi, am plecat seara spre Sulina, prin Pădurea Letea. Băiatul care ne-a dus cu maşina era plin de poveşti, în aceeaşi atmosferă stranie de film noir: un om negru de cîţiva metri înălţime ce apare doar noaptea, spiritele pădurii Letea, oamenii dispăruţi acolo, oamenii apăruţi după ani de cînd se pierduseră, creaturi ciudate. Pe unele se jura că le-a văzut cu ochii lui.

Şi acum rîde nea Pamfil cînd îşi aminteşte cum ne-a găsit seara la Sulina, după ce trecusem canalul cu o barcă – uzi, uşor nervoşi şi dezorientaţi, căutînd o pensiune cu încălzire unde să dormim. Ne-a spus că ştie el ceva. Circumspecţi şi dîrdîind, l-am urmat. Aşa am ajuns la Rodica şi nea Vali, cei mai simpatici sulinezi, la care ne-am întors ani la rînd cu diverşi prieteni.

Am atîtea amintiri din Sulina, un mix de lucruri văzute şi făcute, dar mai ales de momente în care n-aş mai fi plecat din acel capăt de lume cu o magie aparte – căutarea mormintelor de piraţi (da, chiar sînt! Şi au capete de morţi pe ele) în cimitirul celor cinci religii; povestea unor Romeo şi Julieta străini, fugiţi de acasă, înecaţi şi îngropaţi acolo; canalele pe care le ştiu după numele cu care nea Pamfil le-a botezat – Aleea Îndrăgostiţilor; barca aproape răsturnîndu-se pe valurile uriaşe de la vărsarea Dunării în mare; puii de păsări de-abia ieşiţi din ou, pe frunzele de nuferi, primăvara devreme; storceagul de sturion de la Marea Neagră şi icrele de la Perla; nopţile cu vin, poveşti şi rîsete cu Rodica şi Vali, cînd nea Vali a scos sticla de colecţie la 3, să fi fost 4, dimineaţa, decretînd ocazie specială în noaptea în care cred că am rîs cel mai mult vreodată; glumele deocheate ale Căpitanului Nemo (porecla lui Pamfil); plaja ireal de goală toamna tîrziu, racii delicioşi gătiţi de Rodica; cel mai mare vapor care a trecut vreodată pe acolo, mai înalt ca blocurile din Sulina; cînd am venit pe întuneric cu o barcă din Gorgova, unde ajunsesem cu bicicleta, cu cele cinci biciclete şi şase oameni grămadă într-o barcă de trei, doar pentru că ne aştepta Rodica cu plachie la cuptor şi nu puteam lipsi; hotelul în paragină unde s-a filmat Toate pînzele sus; farul vechi şi farul nou; muzica delicios de proastă de la Zilele Sulinei; grănicerii de la frontiera cu Ucraina care aveau o pisică de rasă, mare şi albă; terasele de pe faleză, probabil una dintre cele mai frumoase din România; yacht-urile de lux cu străini care vin şi pleacă; canalul de pe partea cealaltă a braţului, cu sălcii lăsate în apă sau canalele Bărbosu şi Vătafu Împuţita; ciorba cu peştele servit înainte, de la o familie din Cardon; rapidele care par să se dezmembreze la fiecare val; lacul atît de sărat unde poţi să şi dormi că nu te scufunzi; mersul cu bicicleta printre sute de cai sălbatici în Pădurea Letea, în timpul furtunii; scrumbia pe plită crestată la milimetru; înotatul noaptea în marea plină de noctiluci; curbele strînse pe care le luam cînd m-a lăsat nea Pamfil să conduc barca pe lac; poveştile cu vase străine ale lui nea Vali, responsabil să le conducă în siguranţă prin curenţii nervoşi ai Dunării sau ai mării de acolo; lianele din Letea sau lumina caldă care îmbracă Sulina la apus.

E un loc magic Sulina, unde timpul curge în alt ritm. Cînd vii în vizită o dată, de două-trei ori pe an, îl vezi altfel decît oamenii de acolo. Nu e uşoară viaţa, iernile sînt grele, cu vînturi de peste 50 km/h, cu sloiuri curgînd pe Dunăre care îngreunează transportul şi aprovizionarea, job-urile nu sînt multe şi nici prea bine plătite, sistemul medical e deficitar, tinerii tind să plece. „Cînd eram mai tînără, mi-am dorit să mă mut într-un oraş mai mare/dezvoltat, mi-ar fi oferit mai multe posibilităţi de dezvoltare profesională, dar Vali, fiind navigator, şi nu doar din acest motiv, nu a fost de acord. Acum m-aş hotărî mai greu să plec“, îmi spune Rodica. Şi eu mă gîndesc egoist că, dacă ar pleca ei din Sulina, noi unde am mai merge?

Poveştile şi provocările Sulinei sînt nenumărate. E un loc atipic în Deltă, singurul oraş, de altfel, un 3 în 1 perfect, în care se amestecă vechiul oraş cu clădiri ce par bîntuite sau cu altele refăcute complet, bătute de brize şi pline de poveşti cu canalele înguste pe care te plimbi cu barca printre nuferi şi pelicani sau cu marea cu plaja ei imensă. 

Cristina Foarfă este jurnalistă.

Foto: C. Foarfă

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Furtuni cu grindină și vânt puternic în mai multe zone din țară. La Tulcea, ISU a emis mesaje RO-ALERT VIDEO
ISU Delta Tulcea a emis un mesaj RO-Alert pentru atenționarea locuitorilor, din Tulcea, Nufărul, Murighiol, Sarichioi, Babadag, Kogălniceanu, Frecăței, Somova și toate localitățile din Deltă Dunării.
image
Se află omenirea în pragul celui de-al Treilea Război Mondial? Ce spun specialiștii
Preocupările legate de izbucnirea unui al Treilea Război Mondial sunt crescânde, având în vedere recentele evenimente petrecute în Orientul Mijlociu, dar și situația din Ucraina.
image
Cum a fost aleasă Dobrogea ca loc de construcție al Centralei nucleare. Proiectul demarat de Nicolae Ceaușescu și inaugurat de Ion Iliescu VIDEO
Specialiștii au identificat și studiat mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrală şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior. În cele din urmă, a fost aleasă Dobrogea.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.