Abuzul de culoare

Irina NEATU
Publicat în Dilema Veche nr. 393 din 25-31 august 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Simt culorile, lucrez cu ele, cred în puterea lor de a delecta ochiul şi sufletul. Pledez pentru o viaţă nu doar colorată, ci colorată armonios. Susţin această idee întrucît, observînd ceea ce mă înconjoară, consider că sîntem expuşi în permanenţă unui abuz de culoare.  

Peisajul urban actual este departe de a oferi o armonie a culorii. Culoarea este folosită în mod brutal, abundent, neadecvat. Plimbările prin oraş devin din ce în ce mai delimitate pentru mine. Sînt un mare fan al artei stradale şi de fiecare dată cînd întîlnesc în plimbările mele un perete monoton animat printr-o formă evoluată de graffiti – o adevărată explozie de culoare – simt o plăcută surpriză, revigorare. O mică plăcere care mereu mă face să zîmbesc. 

Dacă în zonele centrale stridenţa culorilor este mînată de motivaţia mercantilă, de intenţia de a acapara cît mai mulţi consumatori, în zonele „dormitor“, pentru reabilitarea termică a faţadelor blocurilor observ că sînt folosite culori la fel de stridente. De data aceasta motivaţia ar fi una simplă, cred eu, şi anume dorinţa acută de a disimula cenuşiul murdar al blocurilor. Intensitatea culorii este astfel corespunzătoare intensităţii acestei dorinţe, fără ca oamenii să mai ia în calcul şi problema esteticului. 

Tot un abuz de culoare simt şi în lumea advertisingului, fie că e vorba de bannerele care împînzesc oraşul, fie că e vorba de ambalajele produselor care umplu rafturile supermarketurilor. Advertisingul sare în ochii tuturor, cu culori cît mai puternice, ca să fie „remarcate“ şi cît mai standardizate, ca să respecte „reţeta“ şi să producă efectul dorit. Dacă vrei să exprimi ceva „fresh“ foloseşte un verde proaspăt, dacă vrei să fii cool, nonconformist – magenta. 

Dacă în lumea artelor vizuale, a graphic designului culoarea este folosită ca formă de expresie, şi este aleasă de cele mai multe ori intuitiv, în advertising culoarea este determinată prin studii şi analize. Astfel, culoarea capătă rolul de a vinde, de a diferenţia, de a poziţiona. Aş putea spune astfel că rolul estetic al culorii a fost devansat de cel funcţional. 

Culoarea pentru mine înseamnă estetic. Folosesc culoarea pentru a crea emoţii, pentru a pune întrebări sau pentru a oferi răspunsuri. În proiectele mele culoarea face parte dintr-o viziune de ansamblu. Paleta cromatică se conturează încă din faza de concept, evoluînd de-a lungul procesului creativ. Astfel, materialul final are sens doar în formula cromatică în care a fost gîndit. De exemplu, în cazul unui proiect recent mi s-a sugerat înlocuirea culorii folosite cu o alta, pe baza subiectivismului clientului. Disonanţa astfel creată l-a determinat să înţeleagă alegerea mea, varianta originală propusă fiind curînd acceptată. 

Nu cred că există culori „urîte“, ci doar culori greşit folosite. Pentru fiecare culoare există un context în care aceasta să radieze. Armonia culorilor îmi provoacă stări de contemplare. Un mix perfect de culori îmi reţine îndelung atenţia şi mi se întipăreşte puternic pe retină. Armonie cromatică poate să existe fie că e vorba de combinaţii de culori puternice, de o compoziţie monotonă sau de accente de culoare. Cred că cel mai bun model în crearea unei palete cromatice armonioase îl oferă natura, pentru mine sursă inepuizabilă de inspiraţie şi fascinaţie. 

O altă lume caracterizată prin armonie cromatică este cea a motivelor tradiţionale. Mă refer aici atît la varietatea şi contrastul coloristic al ţesăturilor româneşti, cît şi la explozia de culori a ceramicii orientale, şi la lumina, simplitatea, armonia cromatică din arhitectura ţărilor nordice. 

Cred că toţi designerii dezvoltă de-a lungul timpului „obsesii“ pentru anumite culori. Descoperă o culoare, o exploatează, o duc la extrem, o analizează în mai multe ipostaze, după care sînt cuceriţi de o alta. Într-un mod mai mult sau mai puţin conştient, eşti mereu influenţat de ceea ce observi în jur, în lumea profesională, în lumea artelor vizuale, de anumite lucrări pe care le descoperi, mai noi sau mai vechi. Nu cred însă în trenduri, în culori „la modă“. Cred în tonul expresiilor create prin culoare. Se poate obţine un efect, o expresie care să facă parte din valul inovativ care domină, pornind de la culori total diferite. Nu există modă, există dorinţa de a explora, de a vibra la maximum.  

Irina Neatu este graphic designer, fondatoarea studioului de grafică Concept Machine.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.