Abuzul de culoare

Simt culorile, lucrez cu ele, cred în puterea lor de a delecta ochiul şi sufletul. Pledez pentru o viaţă nu doar colorată, ci colorată armonios. Susţin această idee întrucît, observînd ceea ce mă înconjoară, consider că sîntem expuşi în permanenţă unui abuz de culoare.  

Peisajul urban actual este departe de a oferi o armonie a culorii. Culoarea este folosită în mod brutal, abundent, neadecvat. Plimbările prin oraş devin din ce în ce mai delimitate pentru mine. Sînt un mare fan al artei stradale şi de fiecare dată cînd întîlnesc în plimbările mele un perete monoton animat printr-o formă evoluată de graffiti – o adevărată explozie de culoare – simt o plăcută surpriză, revigorare. O mică plăcere care mereu mă face să zîmbesc. 

Dacă în zonele centrale stridenţa culorilor este mînată de motivaţia mercantilă, de intenţia de a acapara cît mai mulţi consumatori, în zonele „dormitor“, pentru reabilitarea termică a faţadelor blocurilor observ că sînt folosite culori la fel de stridente. De data aceasta motivaţia ar fi una simplă, cred eu, şi anume dorinţa acută de a disimula cenuşiul murdar al blocurilor. Intensitatea culorii este astfel corespunzătoare intensităţii acestei dorinţe, fără ca oamenii să mai ia în calcul şi problema esteticului. 

Tot un abuz de culoare simt şi în lumea advertisingului, fie că e vorba de bannerele care împînzesc oraşul, fie că e vorba de ambalajele produselor care umplu rafturile supermarketurilor. Advertisingul sare în ochii tuturor, cu culori cît mai puternice, ca să fie „remarcate“ şi cît mai standardizate, ca să respecte „reţeta“ şi să producă efectul dorit. Dacă vrei să exprimi ceva „fresh“ foloseşte un verde proaspăt, dacă vrei să fii cool, nonconformist – magenta. 

Dacă în lumea artelor vizuale, a graphic designului culoarea este folosită ca formă de expresie, şi este aleasă de cele mai multe ori intuitiv, în advertising culoarea este determinată prin studii şi analize. Astfel, culoarea capătă rolul de a vinde, de a diferenţia, de a poziţiona. Aş putea spune astfel că rolul estetic al culorii a fost devansat de cel funcţional. 

Culoarea pentru mine înseamnă estetic. Folosesc culoarea pentru a crea emoţii, pentru a pune întrebări sau pentru a oferi răspunsuri. În proiectele mele culoarea face parte dintr-o viziune de ansamblu. Paleta cromatică se conturează încă din faza de concept, evoluînd de-a lungul procesului creativ. Astfel, materialul final are sens doar în formula cromatică în care a fost gîndit. De exemplu, în cazul unui proiect recent mi s-a sugerat înlocuirea culorii folosite cu o alta, pe baza subiectivismului clientului. Disonanţa astfel creată l-a determinat să înţeleagă alegerea mea, varianta originală propusă fiind curînd acceptată. 

Nu cred că există culori „urîte“, ci doar culori greşit folosite. Pentru fiecare culoare există un context în care aceasta să radieze. Armonia culorilor îmi provoacă stări de contemplare. Un mix perfect de culori îmi reţine îndelung atenţia şi mi se întipăreşte puternic pe retină. Armonie cromatică poate să existe fie că e vorba de combinaţii de culori puternice, de o compoziţie monotonă sau de accente de culoare. Cred că cel mai bun model în crearea unei palete cromatice armonioase îl oferă natura, pentru mine sursă inepuizabilă de inspiraţie şi fascinaţie. 

O altă lume caracterizată prin armonie cromatică este cea a motivelor tradiţionale. Mă refer aici atît la varietatea şi contrastul coloristic al ţesăturilor româneşti, cît şi la explozia de culori a ceramicii orientale, şi la lumina, simplitatea, armonia cromatică din arhitectura ţărilor nordice. 

Cred că toţi designerii dezvoltă de-a lungul timpului „obsesii“ pentru anumite culori. Descoperă o culoare, o exploatează, o duc la extrem, o analizează în mai multe ipostaze, după care sînt cuceriţi de o alta. Într-un mod mai mult sau mai puţin conştient, eşti mereu influenţat de ceea ce observi în jur, în lumea profesională, în lumea artelor vizuale, de anumite lucrări pe care le descoperi, mai noi sau mai vechi. Nu cred însă în trenduri, în culori „la modă“. Cred în tonul expresiilor create prin culoare. Se poate obţine un efect, o expresie care să facă parte din valul inovativ care domină, pornind de la culori total diferite. Nu există modă, există dorinţa de a explora, de a vibra la maximum.  

Irina Neatu este graphic designer, fondatoarea studioului de grafică Concept Machine.