A scrie cu stiloul sau a intra pe Internet?

Publicat în Dilema Veche nr. 331 din 17-23 iunie 2010
 A scrie cu stiloul sau a intra pe Internet? jpeg

Fac parte din generaţia celor care s-au bucurat teribil pentru un stilou chinezesc... scăpam de petele de cerneală de pe degete şi din caiete. Apoi am folosit maşina de scris – mare, grea şi scumpă la acea vreme. Am pierdut multe nopţi rescriind tot felul de texte pentru că o greşeală în pagină mă obliga să refac lucrarea. A urmat un calculator care mi-a uşurat considerabil munca. Puteam să corectez, să completez şi să apelez deseori la o arhivă proprie, care s-a mutat treptat din rafturi în fişiere.

S-ar zice că binefacerile tehnicii şi tehnologiei s-au revărsat şi asupra mea, le-am ingurgitat temeinic... şi uite-aşa am intrat în rîndul lumii. S-a terminat cu timpul pierdut, pot intra pe net şi informaţia curge de oriunde şi în orice sens. Nu mai am nevoie de biblioteci, chioşcuri de ziare, oficii de relaţii cu publicul, poştă, nu mă mai înscriu pe liste de aşteptare şi programare. Înşiruirea asta ar putea continua într-o desfăşurare amplă de argumente în favoarea utilizării computerului, a telefonului (multifuncţional) şi a mai ştiu eu cărei alte tehnici de vîrf... însă...

Acum cîteva luni am primit cadou un stilou. Îmi place foarte mult, scriitura e agreabilă şi, printr-o asociere uşor nostalgică, mă gîndesc la scrisori. N-am mai scris şi n-am mai primit de ani de zile o scrisoare. Asimilez plicurile doar corespondenţei oficiale, în rest, la nivel personal, m-am tehnologizat şi eu – SMS, MMS, e-mail, foarte mult telefonul, toate mă ţin în contact direct, eficient cu cei ce şi ceea ce mă interesează...

Şi interesul e direct proporţional cu posibilitatea de a cunoaşte. Sau de a afla. Zilnic relaţionez, mă informez, iau şi dau mai departe noutăţi, chestii utile şi banalităţi.

Apropo de scrisori, am încercat să scriu şi mi-am dat seama că e complicat. Că e mai comod să transmit un SMS sau să dau un telefon. Pentru că nu mai am obişnuinţa de a scrie cuiva, pur şi simplu, de a-mi asuma tăieturi, repetiţii şi reveniri. Cu toate că ştiu că pierd astfel plăcerea de a deschide o scrisoare şi de a recunoaşte, în scrisul cuiva, un interlocutor apropiat ori ocazional.

În faţa monitorului am impresia că totul se tehnicizează. E drept, conexiunea e garantată şi totul se întîmplă într-o notă de confort personal. Apar însă unele întrebări – nu m-am ales oare cu un statut, în loc de o stare, nu mă învîrt într-un spaţiu îngustat din ce în ce mai mult de termeni precum acces, flux, dezirabil?

În ultimii ani am intrat în relaţie cu foarte mulţi oameni, dar pe puţini i-am întîlnit. Şi, în parte, lucrurile s-au petrecut astfel pentru că, în general, primul contact presupune schimbul de numere de telefon, adrese de e-mail şi promisiunea politicoasă, vagă, de genul „ţinem legătura“. De văzut ne vedem mai rar sau deloc pentru că nu prea e timp. Oare?

Dar odată ce am relaţionat, telefonul începe să sune, cineva îşi aminteşte că mă cunoaşte pentru că am intrat în categoria „contacte utile“. Apoi primesc tot felul de ponturi pornind de la cumpărături şi pînă la investiţii, cantităţi industriale de oferte, sfaturi, proteste şi nemulţumiri. Şi totuşi, oamenii ăştia nu se lasă priviţi.

Am citit întîmplător un studiu referitor la frecvenţa şi natura minciunilor transmise prin e-mail. Destinatari sînt cu precădere şefii, cei din familie şi în general oamenii faţă de care se cer justificări. Simplu – vocea, expresia feţei, gestul rămîn în planul doi, am minţit regulamentar, un text ordonat va da toate datele unei imposibilităţi motivate, întotdeauna la momentul oportun.

E un detaliu, un articol între atîtea altele, îmi spune lucruri care se ştiu şi parcă nu mă îngrijorează atît faptul că se minte, cît aceea că mincinosul stă ascuns, e absent fizic şi depersonalizat.

Camuflajul acesta cu iz de modernitate s-a insinuat şi în celelalte reacţii ori deprinderi aşa- zis pozitive... ne conversăm pe messenger, expediem fotografii de vacanţă, familie, chef şi înmormîntare, şi nu mai contează că toate astea se supun unui triaj permanent. Ne cosmetizăm sentimentele, în lipsă de inspiraţie un copy/paste e greu sesizabil şi uite-aşa, la o cafea sau înainte de culcare am expediat un număr suficient de impulsuri socio-sentimentale.

Ca să nu mai amintesc despre înjurături şi alte vorbe de duh care circulă nestingherit sub umbrela unui anonimat garantat.

Şi totul sub un titlu de opţiune neasumată care nu lasă însă loc de discuţie. E poate o frază construită pe negaţii, dar îmi pare că prea mulţi de „nu“ au intrat în cotidian.

Pentru că... nu vorbim că nu e timp, nu ne vedem că n-avem bani, nu mergem la film că nu e 3D, ieşim doar în localuri asezonate cu trei-cinci televizoare pentru că uite-aşa vedem un meci, aflăm ştiri şi mai e şi ceva muzică!

De ce n-aş sta eu mai bine acasă? Totul e pe net – prieteni, filme, ziare, referate, regimuri de slăbit şi terapie online... telefonul e pe noptieră, mîncarea e în ambalaj reciclabil, şi totul e bine...

Dacă ies pe stradă, îmi voi agăţa invariabil privirea de vitrine, reclame, scări rulante şi maşini, înşiruiri de bănci şi dispozitive de marcă obligatoriu occidentală. Atîta doar că e prea aglomerat, toţi umblă haotic, pendulînd între grabă, nervi şi indiferenţă, şi totul merge bine atîta timp cît am bani să trec strada. Aparenţa e prietenoasă, ca şi panourile publicitare care stau să-mi cadă în cap, importantă e lumina, culoarea, cînd ajung acasă deschid iarăşi calculatorul, îmi iau doza de linişte şi pot să dorm la fel, liniştit.

Asta s-ar numi o zi obişnuită, chiar bună pentru mulţi, o zi în care poţi să speri că reţelele de Internet, stradale, electrice, comerciale... funcţionează, deci totul e OK!

Şi totuşi, dacă se ia curentul? Eu, una, ştiu ce pot să fac, am să încerc totuşi să scriu o scrisoare cu stiloul meu.

Necşoaia,
4 iunie 2010

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Imprimanta HP ENVY Inspire
Digitalizarea din România, sufocată sub teancuri de hârtie
România continuă să se afunde într-un paradox birocratic care anulează orice progres în digitalizarea administrației publice: documentele „digitale” ajung, în final, să fie tipărite, transportate fizic și arhivate în dosare prăfuite.
Femei cu carieră   azopan jpeg
De la interdicții la emancipare: cum au luptat femeile din România pentru educație și carieră
De la interdicțiile din secolul XIX, când femeile erau excluse din universități și limitate la meserii „potrivite“, femeia a trecut, în perioada comunistă, la a fi o adevărată eroină a societății: muncea cot la cot cu bărbații și avea grijă de o familie numeroasă.
Stressed woman   shutterstock jpg
Deepfake și revenge porn: cum sunt exploatate femeile în era hărțuirii digitale
Într-o lume în care realitatea digitală poate fi manipulată foarte ușor, fețele femeilor sunt utilizate în mod abuziv, trupurile le sunt falsificate, iar intimitatea devine moneda de schimb în jocul murdar al umilinței și al răzbunării.
Hyundai Tucson foto Hyundai Romania jpg
Topul celor mai rentabile SUV-uri de cumpărat în 2025. Recomandările unui expert auto
Achiziționarea unui SUV nu presupune neapărat golirea contului bancar. Puteți achiziționa un vehicul fiabil și bine echipat fără să cheltuiți prea mult. Unele dintre cele mai bune achiziții auto ale anului 2025 privind prețul și eficiența consumului de combustibil sunt chiar SUV-urile.
Protest pro Georgescu, foto X jpg
Cum au ajuns politicienii de dreapta din SUA să acorde atâta atenţie României. „Georgescu - scenariul EXACT pe care l-au încercat împotriva lui Trump”
Comentariile negative ale mai multor oficiali din administraţia lui Donald Trump cu privire la România nu au trecut neobservate, astfel că CNN încearcă să găsească o explicaţie pentru obsesia recentă pentru „ţara aflată la marginea Europei”, făcând câteva conexiuni cu Fraţii Tate şi Călin Georgescu.
Remus Pricopie, foto Facebook RP jpg
Rectorul SNSPA anunță ca va candida la prezidențiale într-o manieră inedită: „Dosarul meu nu este însoțit de liste de semnături”
Remus Pricopie, rectorul SNSPA, a decis să candideaze la alegerile prezidențiale din luna mai.
tanarul care si a ucis mama foto  vremea noua (2) png
Mărturisirile șocante ale tânărului din Vaslui care și-a decapitat mama. Cu cine a confundat-o
Bărbatul de 25 de ani, din Vaslui, care și-a ucis mama a ajuns la sediul Poliției Vaslui, unde a relatat oamenilor legii cum a comis crima.
miting PRO EUROPA COREGRAFIE 022 FOTO INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Mii de persoane au venit la mitingul „EuRo Manifest” din București. Ce personalități publice au participat
Mitingul „EuRo Manifest”, organizat de „Corupția Ucide”, a început pașnic în Capitală, la ora 17:00. În Piața Victoriei se află câteva mii de persoane, printre care și personalități publice, dar și susținători ai unui fost candidat la alegerile prezidențiale.
752 1 ist  jpg
Româncele din Regatul Vechi, „între copii, minori, nebuni şi idioți“. Cum și-au câștigat femeile drepturile în lumea bărbaților
Dacă bărbații au scris istoria în prima linie a frontului, femeile au luptat în spatele lui: grupate în asociații, doamnele au îngrijit soldații răniți și au avut grijă de educația copiilor orfani.