A pub away from home

Mihaela ŢÂNŢAŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 338 din 5 - 11 august 2010
A pub away from home jpeg

O vorbă de duh spune că dacă eşti destul de norocos încît să fii irlandez, eşti deja suficient de norocos. Iar cînd vine vorba de pub-uri, e cît se poate de adevărat. Irish pub-urile par să fie chiar şi în Bucureşti una dintre reţetele cele mai de succes, dacă e să te iei după numărul noilor localuri de gen apărute numai în ultimul an, în plină perioadă de criză. Şi totuşi, destul de restînsa comunitate de irlandezi şi britanici din Capitală pare să fi rămas fidelă primelor pub-uri irlandeze apărute la Bucureşti încă de acum mai bine de zece ani. Locurile devenite deja „clasice“ cum ar fi The Dubliner şi The Harp sînt şi cele recomandate celor nou-veniţi, pe site-urile pentru expaţii din Bucureşti. Aici îi găseşti seara la o bere şi o partidă de darts. Sau la prînz, discutînd afaceri şi savurînd o plăcintă cu pui sau rinichi, care poate nu are exact acelaşi gust ca acasă, dar semănă destul de bine şi oferă o variaţie binevenită faţă de mîncarea românească cu care le ia ceva timp să se obişnuiască. 

Să îţi găseşti „pub-ul tău“ e aproape o obligaţie, mai ales pentru cei nou-veniţi. Iar Irish pub-urile sînt cele mai apropriate de atmosfera din pub-ul de acasă. De la mobilier şi decoraţii – oarecum standard şi parcă luate toate din magazinele de suveniruri din Irlanda (postere „vintage“ cu reclame la Guiness şi alte băuturi tradiţionale, citate haioase despre sport sau băutură), pînă la meniu, modelul de export al sociabilităţii irlandeze are suficiente lucruri în comun cu cele autentice, încît să devină o ancoră a vieţii de expat în Bucureşti. 

Dacă ajungi în pub în jurul orei 7 seara, îi vei vedea pe regulars („clienţii casei“) deja aşezaţi în jurul barului, veniţi direct de la birou (cei mai mulţi sînt veniţi aici să muncească, fie trimişi de companiile din ţara lor, fie veniţi pe cont propriu sau ca să înceapă afaceri cu parteneri români). Dacă acasă să ieşi în pub imediat după terminarea programului e ceva obişnuit, cei care nu sînt de prea mult timp în România se mai miră încă de ce la noi nu se iese cu colegii de birou la bere după slujbă. Cu atît mai inexplicabil cu cît românii le par în general deschişi şi prietenoşi, şi nici cu vorbitul englezei nu prea avem o problemă. La fel de ciudat li se pare la început şi că românii preferă să stea la mese, şi nu la bar, chiar dacă vin singuri în pub, ceea ce nu face interacţiunea prea uşoară. Pentru o ţară de oameni prietenoşi, ca expat se pare că nu e întotdeauna uşor să-ţi faci prieteni printre români. Şi sîntem şi cam serioşi se pare sau în orice caz ne ofensăm uneori prea repede la genul lor de glume. 

Cei care sînt de mai mult timp aici s-au obişnuit deja şi se adaptează: dacă vin cu prieteni români se aşază la mese, glumele şi luatul peste picior atît de tipice conversaţiilor de pub sînt mai temperate, mai ales dacă de faţă sînt şi femei. În jurul barului însă, discuţiile se leagă mai uşor şi au alte reguli. Barul e singurul loc unde e mai mult decît acceptabil să vorbeşti cu oameni pe care nu îi cunoşti. Să îţi exersezi cunoştinţele proaspete de română cu personalul. Sau să vociferezi: „Crezi că pot să primesc o bere cîndva secolul ăsta“, dacă nu eşti servit suficient de prompt. În jurul barului, la o bere, diferenţele între naţii, cu care de altfel se mîndresc, se şterg aici, nu mai sînt scoţieni, englezi, irlandezi, ci „unul dintre noi“ – mai puţin atunci cînd vreun meci de fotbal important îi împarte din nou în tabere. 

Dacă-i întrebi despre ce vorbesc în pub, răspunsul aproape unanim e „despre nimic, de fapt“, şi asta e valabil indiferent de generaţia din care fac parte. Se vorbeşte despre orice de fapt, de la ce li s-a mai întîmplat în ultimului timp, la politică şi sport – un subiect comun, mai ales că un televizor lăsat pe Sky Sports e omniprezent, chiar şi cînd nu e vorba de un meci cu miză. Dar pînă şi un sport ca lacrosse poate deveni subiect de conversaţie şi de glumă în pub. Singura regulă de fapt e ca lucrurile să nu devină prea serioase. Nu vii în pub să găseşti soluţii la problemele omenirii. Vii să-ţi saluţi cunoscuţii (majoritatea tot expaţi), să mai schimbi o vorbă. Să cunoşti oameni noi. Să te destinzi după birou. Şi deşi unii declară în glumă că vin în pub să se îmbete şi au printre români reputaţia de mari băutori, în timpul săptămînii moderaţia e la ordinea zilei şi rar stau mai mult de ora 22. Deşi apreciază faptul că în România ora de închidere nu e la fel de strictă ca acasă, că nu te dă nimeni afară din pub la ora 23. Faţă de pub-ul de acasă, e una din puţinele diferenţe. A doua, şi care nu le lipseşte deloc, e strîns legată de ora de închidere – încăierările cu care sînt obişnuiţi să se termine uneori serile petrecute în pub. Fără ele, fie că s-au întîlnit cu cunoscuţi în pub, au legat prietenii cu oameni noi la darts sau au petrecut seara la bar doar în compania barmanului şi a transmisiei sportive de la televizor, deja se poate spune că a fost o seară reuşită.  

Mihaela Ţânţaş este strategic planner la Saatchi & Saatchi şi masterand în antropologie la SNSPA.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.