A fost odată

Publicat în Dilema Veche nr. 1010 din 17 august – 23 august 2023
image

Ultima dată cînd am citit titlurile unor basme pentru copii pe prima pagină a unui ziar online a fost într-un context senzațional: o actriță celebră declara ritos că nu își lasă copilul să se uite la filmele Cenușăreasa și Mica Sirenă fiindcă, în primul caz, este vorba despre o fată care așteaptă să fie salvată de un tînăr bogat („Așteaptă ca un tip bogat să o salveze. Nu face asta! Salvează-te singură”, comentează mama grijulie) și, în al doilea, o fată renunță la glas, pentru prințul iubit: „Nu renunța la vocea ta pentru un bărbat! Hello?!”. 

Altfel, reflecții sau dezbateri despre poveștile mari și mici ale omenirii, despre trecutul care contribuie la ce sîntem azi există în spațiul public doar în zone special amenajate: tîrguri, emisiuni stinghere la televiziunea publică, articole în revistele de cultură, puține și pe cale de dispariție.

Cu toate astea, e inflație de povești. Pe ecranele computerelor ori pe cele ale televizorului e inflație de povești. Sau, mai curînd, e inflație de „surorile” lor mai mici: istorisiri, anecdote, detalii picante biografice, pilule motivaționale, cancanuri etc. Toate cosmetizează tentant, seducător, chiar și pentru vîrste fragede, informații, știri din sport sau din economie, mișcări sau apariții, altfel complet neinteresante, ale vedetelor din lumea artistică, sportivă sau politică. Informația „brută”, importantă, specializată este fardată gros și transformată într-o istorioară ori cu haz, ori dramatică, ori înțesată de conspirații sumbre. De ce? Ca să fie înghițită ușor, să nu devină indigestă, să prindă publicul larg, să-l țină nemișcat în fotoliu. Realitatea este livrată sub formă de texte mici, povești mărunte, bune de mestecat la un prînz frugal. Toată lumea reală devine un șir lung de întîmplări, răspîndite democratic, căci n-ai nevoie, ca să le încasezi, de experiență, educație, formare, informare, analiză.  

O atenție specială vreau să acord marilor sau micilor conferințe care te „dezvoltă” personal. Toate încep cu o mică povestioară, în general din biografia conferențiarului, de genul: „Acum ceva timp, fiica mea de opt ani mi-a spus într-o dimineață... și atunci am înțeles că...” etc. Povestioara este introdusă ca punct de referință pentru subiectul care urmează să fie dezvoltat. Deseori, asta rămîne singura referință, ca și cum subiectul, problemele și soluțiile pe care le propune sînt noi, născute din frămîntările proprii, iar toată experiența lumii transpusă in istorie, literatură, artă nu s-a întîlnit, pînă acum, cu problema gestionării crizelor de furie ale copiilor, de exemplu. (Am o bănuială că numele mari din domeniul abordat, numele celor care au contribuit esențial în deceniile sau secolele trecute la ceea ce se transmite azi sînt ocolite cu premeditare, cursanții nu trebuie stînjeniți cu referințe la cultura generală a lumii, căci afectează stima de sine. Totul începe aici și acum, cu ei.)

Unde ne sînt poveștile clasice, ale copiilor sau ale adulților? Pe paginile de Facebook, comprimate într-un panseu aspirațional de trei rînduri, care naște like-uri, inimioare sau chipuri înlăcrimate.

Trăim, se vede treaba, într-un prezent continuu, în care referințele la trecut sînt puține, doar dacă fac senzație (cum sînt, spre exemplu, articolele biografice despre actorii mari ai cinematografiei clasice ori despre romancieri ai secolelor trecute, articole care par mai curînd scrise cu ochii pe gaura cheii decît pe virtuțile artistice); iar referințele la viitor au legătură în special cu gestionarea Inteligenței Artificiale. Or, pornind de la experiența veacurilor trecute, veacuri care au cunoscut și ele mari schimbări, mari revoluții, este limpede că ne vom ocupa acum, ca dintotdeauna, de gestionarea inteligenței și emoțiilor umane, de grădinărirea virtuților general valabile, în fața provocărilor contemporane, aceleași ca de cînd ne știm: temeri, speranțe, creativitate, reguli, norme, interes, curiozități, întrebări, sprijin, spaime, răbdare, reflecție, supraviețuire etc. Iar pentru asta e bun un ochi întors către trecut, către experiența omenirii rămasă consemnată în istorie, cultură, artă.

Revenind la poveștile de la începutul articolului: sigur, nu e obligatoriu ca fetița actriței să vadă filmele sau să citească poveștile cu pricina. Poate fi ținută departe de ele, dar de văzut, le va vedea cîndva, din curiozitate, la insistențele vreunei prietene sau ale Netflix-ului, la vîrste cînd protecția mamei nu va mai funcționa; iar eu zic că e mai bine să se întîmple la vîrste fragede, fiindcă pînă va ajunge la vîrsta iubirii va fi citit, între timp, Fetița cu chibrituriAnna Karenina sau cărțile lui Simone de Beauvoir și se va fi lecuit de așteptat prinți pe cai albi. Mai apoi, doamnele și domnișoarele din realitate care s-au căsătorit cu prinți de succes, fapte prezentate în media cu detalii prețioase despre „locația” de 5 stele în care s-a petrecut fericitul eveniment și despre caratele inelului de logodnă, aceste doamne, deci, nu par a fi nici victime ale sindromului Cinderella, nici prizonierele unei lecturi pasionate în copilărie. Altele sînt în sufletul lor...

Maria Iordănescu este psiholog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.