„A fost o revelație și o revoluție“ - interviu cu Tudor BANUȘ, artist vizual

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
„A fost o revelație și o revoluție“   interviu cu Tudor BANUȘ, artist vizual jpeg

Care este din punctul dvs. de vedere asupra relației dintre artă și vin? Care este relația dvs. personală, ca artist, cu vinul?

Vă voi răspunde, cu voia dvs., cu un citat clasic, aproape banal, o vorbă rostită, pare-se, de către Aristotel: „Arta și vinul sînt bucuriile supreme ale oamenilor liberi“. Am putea adăuga la lista bucuriilor  și „femeile“, adică „Doamnele“, la egalitate cu arta și vinul, dar am avea obligația, atunci, să adîncim noțiunea de „om liber“, ceea ce nu e cazul în discuția noastră de azi… Sau, parafrazîndu-l pe Alexandre Dumas, putem spune că „o masă bună are o parte materială, prezentă prin carne și legume, și o parte intelectuală, care este vinul“.

În ceea ce mă privește, am descoperit vinul după mulți ani petrecuți în „țara vinului“, Franța, fiind eu însumi un mare băutor de… apă! În ziua cînd niște invitați ne-au oferit o sticlă bună de vin de Bourgogne (un Volnay sau Mercurey, care nu sînt chiar vîrfurile gustative ale unui Montrachet sau Romanée-Conti)…  a fost o revelație și o revoluție! Era ca și cum m-aș fi dat jos dintr-un vechi autobuz și aș fi urcat într-un Maserati sau Ferrari. E o altă dimensiune, ești instantaneu „accro“, cum spun francezii, sau „dependent“, cum spun englezii, de paharul următor. Te afli brusc într-un alt peisaj, în care trăiești faimosul „terroir“, cufundat în geologia (piatra sau nisipul), clima, însorirea și mai ales dragostea cu care stăpînul a „crescut“ și „educat“ acel vin.

Aceleaşi senzaţii rare sînt oferite de un Margot, un Pétrus, un Yquem, adică Bordeaux-uri care te transportă în al nouălea cer. Din motive evidente, aceste tentații rămîn departe de viața noastră cotidiană și nu ne amenință nicidecum un pericol al supradozei.

(Acum vreo 12 ani,  într-o tabără de creație la Bran, organizată de asociația „Soleil de l’Est“, pe vremea cînd artiștii din diaspora mai contau pentru Departamentul pentru Românii din Străinătate, am gustat vinul produs de familia excelentului pictor Pelmuș… un deliciu! Arta și arta vinului, de cea mai bună calitate, în aceeași familie!)

Ce v-a atras să colaborați la o colecție de vinuri?

George Chendi, acest antreprenor al viselor ce se realizează (întîlnit la vernisajul expoziției pe care am avut-o la Sala Kretzulescu a MNAR, în vara 2017), a apărut, vijelios, respirînd energie și entuziasm, cu proiectul deja bine închegat în spiritul dînsului, al unei alianțe strategice între trei euforii binefăcătoare, aceea a artei, a „doamnelor“ și a vinului. 

Om cultivat, curios de la natură și deschis la toate nuanțele pe care le poate lua șantierul artei, mi-a acordat – cadou suprem! – o totală libertate în creația etichetelor și contraetichetelor ce urmau să decoreze vinuri importate din Franța. Unicele constrîngeri sînt de ordin tehnic, deci inconturnabile. E un om al acțiunii, al reflectării creative și al schimbului de idei. Şi. pe deasupra, un om de cuvînt.

Lucrez cu o plăcere nedisimulată la aceste ode adresate femeii, sublimate de către poetul și eruditul Șerban Foarță, care a acceptat să intre în joc cu noi, iar desenele și textele sînt puse în pagină de către complicele nostru, Iustinian Scărlătescu, după care urmează partea tipografică. Ele sînt imprimate cu măiestrie (în relief, ștanțate și cu rezerve de lac), sub bagheta magică a acestui Celibidache al vinului care disimulează, modest, o adevărată vocație de mecena (pe care o practică cu discreție, ca pe cel mai normal lucru din lume). Este vorba de George Chendi.

În ce măsură credeți că „Doamnele“ este mai mult decît o colecție de vinuri, este un proiect cultural?

Este un proiect cultural în măsura în care mariajul între cîteva poluri opuse arta grafică și marketingul, gastronomia și poezia, oenologia și arta Corel-ului este reușit. Acest proiect este o minunată ocazie de deschidere a unei ferestre către o categorie socială superioară, invitată să „consume“ cu rafinament un buchet de licoare și savoare poetică, artistică și gustativă, toate la un loc, ce-i stimulează imaginația și o invită la o expandare a eului comprimat de constrîngerile prozaice ale vieții de zi cu zi. 

Ce v-a inspirat cînd ați realizat etichetele? Numele „doamnelor“? Vinul?

Numele proiectului general, ales de către George Chendi pentru suita de vinuri, este cel ce plasează sus, foarte sus, femeia. Dînsa, femeia, este concomitent om, doamnă și gînditoare, deseori superioară prin tact și talent celor ce văd într-însa doar seducătoarea ființă ce a mușcat din mărul interzis, devenind ea însăși un fruct tentant și seducător. Numele diverselor vinuri, albe sau roșii, sînt alese tot de dînsul, în funcție de istoria sa personală, la care adaugă, cu haz și spirit, cîte un subtitlu: „Moft la cub“, „Leoaică tînără“ etc. Ne regăsim, George și cu mine, într-o admirație comună pentru cea mai șarmantă jumătate a umanității.

Puteţi să povestiți o experiență inedită sau un moment special legate de vin?

La Bordeaux, pe o terasă, cu partenera mea de viață, Sylvie, la un dejun acompaniat de cîte un pahar de Pomerol… Aceeași configurație, o cină la Beaune în compania unui Nuit Saint-Georges. Vedeți, nimic excepțional. Dar sînt aceste mici aporturi calitative care ne fac viața mai dulce…

În Franța, unde locuiți, există o cultură a vinului mult mai importantă decît în România. Cum se manifestă ea din punctul dvs. de vedere? Cum o simțiți? 

Sîntem ca niște vecini care ne salutăm cînd ni se încrucișează drumurile. Este un domeniu atît de gigantic, calitativ și cantitativ, încît alături de el mă simt minuscul și neînsemnat. „În domeniul vinului sînt un amator fără pretenții, mă mulțumesc întotdeauna cu ce-i mai bun!“, spunea malițiosul Winston Churchill. Sînt de acord cu dînsul, ocaziile sînt rare. Deci, atunci cînd e cazul, îmi scot pălăria, mă înclin respectuos și spun la unison cu Brassens: vinul cel mai bun nu e neapărat cel mai scump, ci acela pe care-l împărțim cu alții.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.