„A fost o revelație și o revoluție“ - interviu cu Tudor BANUȘ, artist vizual

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
„A fost o revelație și o revoluție“   interviu cu Tudor BANUȘ, artist vizual jpeg

Care este din punctul dvs. de vedere asupra relației dintre artă și vin? Care este relația dvs. personală, ca artist, cu vinul?

Vă voi răspunde, cu voia dvs., cu un citat clasic, aproape banal, o vorbă rostită, pare-se, de către Aristotel: „Arta și vinul sînt bucuriile supreme ale oamenilor liberi“. Am putea adăuga la lista bucuriilor  și „femeile“, adică „Doamnele“, la egalitate cu arta și vinul, dar am avea obligația, atunci, să adîncim noțiunea de „om liber“, ceea ce nu e cazul în discuția noastră de azi… Sau, parafrazîndu-l pe Alexandre Dumas, putem spune că „o masă bună are o parte materială, prezentă prin carne și legume, și o parte intelectuală, care este vinul“.

În ceea ce mă privește, am descoperit vinul după mulți ani petrecuți în „țara vinului“, Franța, fiind eu însumi un mare băutor de… apă! În ziua cînd niște invitați ne-au oferit o sticlă bună de vin de Bourgogne (un Volnay sau Mercurey, care nu sînt chiar vîrfurile gustative ale unui Montrachet sau Romanée-Conti)…  a fost o revelație și o revoluție! Era ca și cum m-aș fi dat jos dintr-un vechi autobuz și aș fi urcat într-un Maserati sau Ferrari. E o altă dimensiune, ești instantaneu „accro“, cum spun francezii, sau „dependent“, cum spun englezii, de paharul următor. Te afli brusc într-un alt peisaj, în care trăiești faimosul „terroir“, cufundat în geologia (piatra sau nisipul), clima, însorirea și mai ales dragostea cu care stăpînul a „crescut“ și „educat“ acel vin.

Aceleaşi senzaţii rare sînt oferite de un Margot, un Pétrus, un Yquem, adică Bordeaux-uri care te transportă în al nouălea cer. Din motive evidente, aceste tentații rămîn departe de viața noastră cotidiană și nu ne amenință nicidecum un pericol al supradozei.

(Acum vreo 12 ani,  într-o tabără de creație la Bran, organizată de asociația „Soleil de l’Est“, pe vremea cînd artiștii din diaspora mai contau pentru Departamentul pentru Românii din Străinătate, am gustat vinul produs de familia excelentului pictor Pelmuș… un deliciu! Arta și arta vinului, de cea mai bună calitate, în aceeași familie!)

Ce v-a atras să colaborați la o colecție de vinuri?

George Chendi, acest antreprenor al viselor ce se realizează (întîlnit la vernisajul expoziției pe care am avut-o la Sala Kretzulescu a MNAR, în vara 2017), a apărut, vijelios, respirînd energie și entuziasm, cu proiectul deja bine închegat în spiritul dînsului, al unei alianțe strategice între trei euforii binefăcătoare, aceea a artei, a „doamnelor“ și a vinului. 

Om cultivat, curios de la natură și deschis la toate nuanțele pe care le poate lua șantierul artei, mi-a acordat – cadou suprem! – o totală libertate în creația etichetelor și contraetichetelor ce urmau să decoreze vinuri importate din Franța. Unicele constrîngeri sînt de ordin tehnic, deci inconturnabile. E un om al acțiunii, al reflectării creative și al schimbului de idei. Şi. pe deasupra, un om de cuvînt.

Lucrez cu o plăcere nedisimulată la aceste ode adresate femeii, sublimate de către poetul și eruditul Șerban Foarță, care a acceptat să intre în joc cu noi, iar desenele și textele sînt puse în pagină de către complicele nostru, Iustinian Scărlătescu, după care urmează partea tipografică. Ele sînt imprimate cu măiestrie (în relief, ștanțate și cu rezerve de lac), sub bagheta magică a acestui Celibidache al vinului care disimulează, modest, o adevărată vocație de mecena (pe care o practică cu discreție, ca pe cel mai normal lucru din lume). Este vorba de George Chendi.

În ce măsură credeți că „Doamnele“ este mai mult decît o colecție de vinuri, este un proiect cultural?

Este un proiect cultural în măsura în care mariajul între cîteva poluri opuse arta grafică și marketingul, gastronomia și poezia, oenologia și arta Corel-ului este reușit. Acest proiect este o minunată ocazie de deschidere a unei ferestre către o categorie socială superioară, invitată să „consume“ cu rafinament un buchet de licoare și savoare poetică, artistică și gustativă, toate la un loc, ce-i stimulează imaginația și o invită la o expandare a eului comprimat de constrîngerile prozaice ale vieții de zi cu zi. 

Ce v-a inspirat cînd ați realizat etichetele? Numele „doamnelor“? Vinul?

Numele proiectului general, ales de către George Chendi pentru suita de vinuri, este cel ce plasează sus, foarte sus, femeia. Dînsa, femeia, este concomitent om, doamnă și gînditoare, deseori superioară prin tact și talent celor ce văd într-însa doar seducătoarea ființă ce a mușcat din mărul interzis, devenind ea însăși un fruct tentant și seducător. Numele diverselor vinuri, albe sau roșii, sînt alese tot de dînsul, în funcție de istoria sa personală, la care adaugă, cu haz și spirit, cîte un subtitlu: „Moft la cub“, „Leoaică tînără“ etc. Ne regăsim, George și cu mine, într-o admirație comună pentru cea mai șarmantă jumătate a umanității.

Puteţi să povestiți o experiență inedită sau un moment special legate de vin?

La Bordeaux, pe o terasă, cu partenera mea de viață, Sylvie, la un dejun acompaniat de cîte un pahar de Pomerol… Aceeași configurație, o cină la Beaune în compania unui Nuit Saint-Georges. Vedeți, nimic excepțional. Dar sînt aceste mici aporturi calitative care ne fac viața mai dulce…

În Franța, unde locuiți, există o cultură a vinului mult mai importantă decît în România. Cum se manifestă ea din punctul dvs. de vedere? Cum o simțiți? 

Sîntem ca niște vecini care ne salutăm cînd ni se încrucișează drumurile. Este un domeniu atît de gigantic, calitativ și cantitativ, încît alături de el mă simt minuscul și neînsemnat. „În domeniul vinului sînt un amator fără pretenții, mă mulțumesc întotdeauna cu ce-i mai bun!“, spunea malițiosul Winston Churchill. Sînt de acord cu dînsul, ocaziile sînt rare. Deci, atunci cînd e cazul, îmi scot pălăria, mă înclin respectuos și spun la unison cu Brassens: vinul cel mai bun nu e neapărat cel mai scump, ci acela pe care-l împărțim cu alții.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.