15 semne că îmbătrînești

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Invizibilii jpeg

Da, titlul ăsta seamănă al naibii cu al articolelor din, habar n-am, BuzzFeed, le știți, de genul „15 tweet-uri care o să te facă să te tăvălești de rîs“ sau de genul „Spune-mi ce pizza preferi ca să-ți zic cum o să reușești în viață“. În fine, n-or fi ele chiar 15, dar devine din ce în ce mai clar că, pentru categoria celor de pînă în douăzeci și ceva de ani, am devenit o tanti expirată.

Sînt la o petrecere amestecată. Conjunctura face că sîntem acolo persoane mature despre care s-ar zice că și-au adunat toate mințile în cap, dar și mileniali din ăștia cu ani de naștere imposibili, de pe vremea cînd eu am amintiri și alegeri de viață conștiente, să zicem. Muzica e foarte tare, niște evergreeen-uri dansante de anii ’90 la care bîțîi din picior pe sub masă. Stau cu un pahar de vin în față, cu niște amici la fel de expirați ca mine și vorbim despre pisicile de acasă sau ne repovestim a mia oară întîmplările haioase prin care am trecut împreună. Le știm la virgulă, dar ni le repovestim de fiecare dată. Sîntem într-atît de amabili, că rîdem cu poftă de fiecare dată la povestea cu nunta fetei cîrnățarului din Filiași unde ne-am trezit cazați claie peste grămadă la o babă, cu niște nuntașe necunoscute închingate în rochii de lamé orbitor.

Alături, un grup de din ăștia de douăzeci și ceva de ani (cel mult) dansează cu niște shot-uri în mînă. Se bîțîie și țopăie cu mîinile ridicate pe sus, chirăie, dau peste cap shot-urile alea și apar imediat cu altele, e atîta energie în spațiul lor că am impresia că sar scîntei de acolo. Eu mă uit în paharul cu vin și tare aș mai fuma o țigară. Ăștia mici nici măcar nu mai fumează. Sar, dansează, chițăie și dau peste cap alcoolul ăla de parcă n-ar mai exista o altă zi mîine. Pun pariu că nici măcar mahmuri nu se trezesc. Ficatul lor e strălucitor, iar plămînii roz. Eu îmi măsor paharul cu vin și calculez atent ca să nu mă trezesc a doua zi cu capul cît o baniță și cu o depresie post‑al-cool debilitantă.

Tot așa, ca niște rase diferite ce sîntem, mîncăm chestii care nu seamănă unele cu altele. Dacă m-aș supune iar la regimul ăstora mai tineri de pizza, burgeri, KFC, cartofi prăjiți, Cola și covrigei sărați, probabil că într-o săptămînă rinichii mei ar ceda definitiv și m-aș umfla grotesc din cauza unei grozave retenții de apă. E foarte adevărat, nu-mi amintesc nici eu ca la vîrsta lor să fi fost vreo mare mîncătoare de ciorbă sau salate, dar uite că amintirile astea au pălit și mă mir în fața alegerilor lor culinare ca o veritabilă tanti între două vîrste. Nimic mai trist decît să te uiți la o fată subțire ca un pai cum dă gata o pungă de cornulețe din alea umplute cu cremă dulce, în timp ce tu mănînci niște pește fad cu trei legume triste lîngă. Nimic mai trist.

Dar poate că semnul cel mai îngrijorător că am rămas undeva în urmă, în plutonul celor care gîfîie, cu alegeri vestimentare din grunge-ul anilor ’90, e faptul că nu înțeleg ce spun generațiile astea noi. Literalmente nu pricep vorbele care le ies din gură. E o limbă română îngrămădită, sacadată, căreia îi lipsesc vocalele. „Vrei, te rog, să repeți?“, mă trezesc spunînd de nenumărate ori unei asemenea creaturi care îmi varsă un șuvoi misterios de cuvinte în cap. Trebuie că am o față absolut stupidă, trebuie că am în ochi o sclipire dementă, pur și simplu nu înțeleg ce mi se spune. De partea cealaltă, milenialul vorbitor e probabil convins că a dat peste cineva surd și ușor sărăcuț la minte. Și apoi, uită-te la mine. Cine naiba se mai îmbracă în blugi lăsați neglijent pe fund și numai în tricouri negre? Kurt Cobain called. He says hi.

Cînd naiba am trecut de partea cealaltă? Cine a tras linia asta despărțitoare între noi și ei? Cînd am ajuns să stau cuminte la masă cu ochii în fundul unui simplu pahar de vin și nu de partea cealaltă, la țopăieli și alcool turnat în cap? De ce trebuie să mă gîndesc de o mie de ori înainte de a mînca niște aripioare picante? Unde sînt vremurile cînd dădeam gata o pungă de covrigi și aveam totuși abdomenul plat, lipit de șira spinării, ca pisicile famelice? Și, mai ales, de ce nu mai fumează nimeni?

(apărut în Dilema veche, nr. 778, 17-23 ianuarie 2019)

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.