13, rue de la Butte-aux-Cailles

Publicat în Dilema Veche nr. 297 din 22 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Strada Gérard, tăiată adînc şi îngust între clădirile haussmanniene din arondismentul 13 al Parisului, atît de tăcută încît te crezi pe uliţa unui oraş scufundat, se transformă subit în strada Samson, la fel de adormită şi atît de impersonală încît nu mai rezistă şi se predă, la capăt, strălucitoarei Butte-aux-Cailles. Stoluri gureşe de studenţi, înfofoliţi în fulare colorate, stau la un pahar şi la o ţigară, în picioare, chiar pe trotuar, în faţa cîtorva bistrot-uri care-şi fac concurenţă de o parte şi de alta a străzii, în pofida blestemelor proprietarilor din vecinătate, neodihniţi nostalgici ai oraşului scufundat. La nr. 13, La Taverne de la Butte-aux-Cailles, aşa cum e aşezată la colţul cu pasajul Boiton, pare prora unui vapor cu hublouri aurite de o veşnică şi nestingherită petrecere. Înăuntru, în prima sală, tejgheaua barului e ca un magnet, clienţii flecăresc între ei fără să se cunoască anume, familiaritatea e imediată şi fără pretenţii. În sala a doua, intimitatea se declină în doi sau grupuri de cîte patru, în jurul gheridoanelor aidoma şi a nevoii de a fi cu celălalt, mai la o parte. Tunsă scurt " garçon manqué ", Louison, fata care serveşte cu gesturi fluide şi nimic în plus, nu cunoaşte istoria locului. De altfel, lucrează de puţină vreme aici, e studentă la École supérieure des arts et industries graphiques, nu departe de cartierul Butte-aux-Cailles, unde a învăţat celebrul fotograf Robert Doisneau. Locuieşte tot în cartier, e practic, fiind aproape de facultate şi aproape de "slujbă", în schimb stă cu chirie, în colocaţie. La Paris îţi cîştigi lesne independenţa, dar nu şi intimitatea. Ca nişte rufe bine întinse la uscat, din tavan atîrnă şi se întretaie pe mai multe diagonale zeci de dreptunghiuri. Culorile lumii sînt mai toate acolo, în steguleţele de ţări înşirate ca la olimpiadă. România e şi ea calificată. Jamel, barmanul, decriptează jovial. Cînd e cîte un meci important " şi nu există meci neimportant " barul e rezervat din vreme, ambianţa electrică. Vreţi să ştiţi? La ultimul meci Franţa-România vedetele serii au fost Ioana şi Emanuel, un cuplu mixt, uite-i într-o fotografie printre alte zeci, într-un puzzle imens care închipuie scene domestice şi spontane din mişcătorul tablou de familie al tavernei. În afara meciurilor de rugby sau de fotbal, succesul barului constă în specialitatea casei. În felia de timp foarte specială a zilei numită happy hour, de la 4 după-amiaza la 8 seara, băutura costă (numai!) 4 euro (ca la concurenţă!), dar din cînd în cînd cei care comandă se trezesc pe masă, din partea casei, cu delicioase porţii de tartine cu méchoui " un fel de zacuscă mai elaborată ", cartofi prăjiţi sau felii de brînză. Găselniţă gurmandă imbatabilă, studenţii ştiu de ce. Côté boisson, semnul distinctiv al casei este ti-punch arrangé, 10 shots costă 25 de euro. Sau 2,5 euro ori zece ciocănele de rom cu aromă de violete, portocale, smochine, migdale, cocos… În mod clar, pe unele chipuri se vede imediat: lui Jamel îi place ce face, ţine barul de trei ani, proprietar e însă un văr de-al său. Jovial, comunicativ, lejer, lustruieşte pahare, zăpăceşte coktailuri şi întreţine subiectul zilei, care pare să vină de pe altă planetă, ameninţătoare, tulbure: clienţii prinşi de tejghea comentează a 25-a sinucidere printre salariaţii de la compania France Télécom. E grav. Cum se face însă că viaţa e făcută şi din mărunţişuri habar n-ai cît de salvatoare, şi Jamel scoate de sub tejghea o carte şi-mi arată o fotografie veche. La taverne de la Butte-aux-Cailles era, la 1910, o măcelărie… cabalină: "La boucherie hippophagique Amblard". Taverna de azi e deschisă şapte zile din şapte, fapt rar pentru Paris, unde sau duminică sau luni, barurile trag obloanele, măcar pentru o jumătate de zi. "Studenţii sînt studenţi şapte zile din şapte, argumentează Jamel. Butte-aux-cailles le-a intrat în ritual." Ritualul e de mai multe feluri: vecinii bistrot-urilor de pe rue de la Butte-aux-Cailles şi rue des Cinque Diamants cheamă periodic poliţia pentru gălăgie şi necivilitate. Resentimentul e moştenit de un secol, de cînd măcelăriile, tăbăcăriile, spălătoriile, ţesătoriile micului sat au fost desfiinţate rînd pe rînd, tîrgul a devenit un cartier şic de metropolă, seara cu aspect de blînd şi cochet dormitor burghez, mîndru pe ascuns de cele două străzi rebele care, cu faima lor de nesupusă veselie, l-au făcut să intre în ghidurile turistice.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.